Ștefan cel Mare a purtat numeroase bătălii atât cu turcii, cât și cu ungurii și polonezii. Și a ieșit biruitor în toate, cu două excepții.

Dar niciodată domnul Moldovei n-a fost mai aproape de pierderea tronului și chiar a vieții ca-n ultima luptă dusă împotriva otomanilor, purtată în martie 1486, încheiată în cele din urmă cu victoria oștirii moldovene.

Ștefan cel Mare, la un pas să-și piardă viața în bătălia de la Șcheia

La începutul anului 1486, după aproape trei decenii de domnie, marele voievod al Moldovei se afla la apogeul puterii sale.

Era respectat de vecini, onorat în Europa, mai ales după răsunătoarea victorie asupra turcilor de la Vaslui, din 1475, ba chiar intervenea frecvent în schimbarea domnilor pe tronul Munteniei, încercând să-i aducă la conducere pe cei cu convingeri antiotomane.

Tocmai aceste lucruri îi enervau teribil pe turci, care s-au decis să scape definitiv de bravul și iritantul voievod al acelei țări micuțe, dar care le făcuse atâtea probleme în 13 ani de lupte necontenite, din care Ștefan ieșise învingător aproape de fiecare dată.

Așa se face că, sătui de Ștefan cel Mare, turcii au plecat la război în afara sezonului obișnuit de expediții, în luna februarie a anului 1486.

De regulă, ei plecau în asemenea expediții mai ales vara, pentru a avea parte și de drumuri mai bune, dar și de recoltele deja coapte ale zonelor prin care treceau.

De data aceasta, sultanul Baiazid al II-lea, bunicul viitorului padișah Suleyman Magnificul, le-a ordonat lui Bali bey Malkocioglu şi Iskender bey să îl scape de acel ghimpe din coasta imperiului.

Armata otomană a pătruns în Moldova pe când Ștefan se afla în Polonia și a înaintat în pas alert pe Valea Siretului, ajungând până în apropiere de Cetatea de Scaun a Sucevei.

Citește și: Cine a fost domnitorul care a întemeiat o nouă dinastie? Era urmașul vestitului aprod Purice

Oastea condusă de cele două pașale îl aducea și pe cel care trebuia să-l înlocuiască pe Ștefan pe tronul Moldovei,

Era vorba chiar despre un văr de-ai voievodului, Hronoda – sau Hroiot în alte surse – fiul lui Petru Aron, unchiul lui Ștefan cel Mare, dar și ucigașul propriului frate, Bogdan al III-lea, tatăl lui Ștefan.

În fața primejdiei, domnul moldovean a strâns o armată în pripă și i-a interceptat pe turci în zona Șcheia,

Comuna Șcheia de azi are o populație de aproximativ 12.800 de locuitori și este alcătuită din 5 sate: Florinta, Mihoveni, Șcheia, Trei Movile, Sfântu Ilie.

Localitatea se află imediat la vest de municipiul Suceava, în zona de contact dintre Podișul Sucevei și lunca râului Suceava, aici aflându-se și ruinele Cetății Șcheia, numită și Cetatea de Apus a Sucevei.

În bătălia care a avut loc pe 6 martie 1486, Ștefan cel Mare a fost foarte aproape de a-și pierde tronul și chiar viața.

Domnitorul Moldovei, salvat de aprodul Purice

Forțele moldovenești, inferioare numeric, au avut mult de furcă cu otomanii, ba chiar, spun cronicile, Ștefan a pierdut prima parte a bătăliei.

Intrat în luptă, după cum îi era obiceiul, în fruntea oștirii sale, voievodul s-a trezit încolțit de otomani.

Calul i-a fost omorât, iar el s-a prăbușit la pământ, fiind prins sub cadavrele de pe câmpul de luptă.

De altfel, așa cum arată cronicile, Ștefan cel Mare a zăcut ceva vreme prins sub leșurile celor omorâți în bătălie. 

Dacă ar fi fost găsit de inamic, cu siguranță ar fi fost ucis ori dus ostatic, pe post de trofeu pentru sultan, la Stambul.

În acele momente, pentru câteva ore, el și-a pierdut chiar și tronul. Hronoda a fost proclamat voievod în locul său, chiar acolo, pe câmpul de luptă, otomanii fiind convinși că Ștefan pierise.în luptă.

„A bătut Petru Hronoda pe Ştefan Voievod şi a câştigat lupta şi Ştefan Voievod a căzut de pe cal şi a zăcut printre morţi de dimineaţă până la prânz”, se arăta în cronica moldo-germană.

Marele noroc al voievodului Moldovei a fost să fie găsit de credinciosul său aprod Purice și ajutat să încalece pe calul acestuia.

Citește și: Cine a fost primul domn al Moldovei numit de turci? Era nepotul lui Ștefan cel Mare. Ucis în somn

„Și nu putea în grabă încăleca Ștefan-Vodă, fiind om mic. Și a zis Purice aprodul: „Doamne, eu mă voi face o moviliță, și vino de te sui pe mine și încalecă“.

Și s-au suit pe dânsul Ștefan-vodă și a încălecat pre cal. Și atunce au dzis Ștefan-vodă: „Sărace Purece, de-oi scăpa eu și tu, atunci ți-i schimba numeli din Purice Mov”, preciza cronicarul Ion Neculce, conform istorie-pe-scurt.ro.

În același timp, soarta bătăliei a fost schimbată decisiv de un al doilea boier, numit Pântece. 

Acesta s-a dus în tabăra turcească și s-a prefăcut că se închină lui Hronoda, ba chiar l-a asigurat că Ștefan este mort și că victoria este a sa.

Așa a reușit să-l scoată din tabără și să-l prindă viu. Apoi, l-a dus în fața lui Ștefan cel Mare, cel revenit din morți, unde efemerul domn al Moldovei a fost decapitat.

Văzându-l pe Ștefan în fruntea oastei, războinicii moldoveni s-au reorganizat și au atacat trupele otomane, iar victoria a fost în cele din urmă a lor.

Aprodul Purice a fost boierit, iar familia sa, care de atunci a purtat numele de Movilă, a jucat un rol important, ulterior, în istoria Moldovei, dinastia Movileștilor dând șapte domni ai Țărilor Române în intervalul 1595-1634.

Citește și:De ce sabia lui Ștefan cel Mare nu poate fi recuperată din Turcia? Schimbul propus de Ceaușescu

Bătălia de la Șcheia a fost ultima bătălia dată de Ștefan cel Mare împotriva turcilor.

Sătul de luptele cu otomanii, fără ajutor din partea vecinilor, voievodul Moldovei a decis să încheie pace cu otomanii și să le plătească tribut.

Așa a putut să adune, la finalul vieții, 47 de ani de domnie neîncetată, în ciuda straniului episod din timpul bătăliei de la Șcheia.