Lecția Poloniei pentru România. Cum a ajuns dintr-o țară comunistă în top 20 economii ale lumii

De la cenușiul
perioadei comuniste la orașe moderne și o economie în plină dezvoltare, care o
plasează în top 20 la nivel mondial, Polonia și-a schimbat radical înfățișarea
în doar câteva decenii, devenind una dintre cele mai dinamice economii
europene.

Transformarea
Poloniei se vede chiar în centrul Varșoviei. Palatul Culturii și Științei,
ridicat în anii ’50 ca simbol al perioadei sovietice, se află acum în umbra
turnului Varso, înalt de 310 metri și cea mai înaltă clădire din Uniunea
Europeană. Cele două construcții, aflate la mică distanță una de alta,
ilustrează contrastul dintre trecutul comunist și Polonia de astăzi, cu o
economie care a ajuns în rândul celor mai mari din lume.

În patru decenii,
Polonia a recuperat o parte importantă din decalajul economic față de vestul
Europei. Dacă la mijlocul anilor ’90 veniturile țării reprezentau aproximativ
40% din media Uniunii Europene, în 2025 ajunseseră la 81%. Venitul național a
depășit un trilion de dolari, iar estimările Fondului Monetar Internațional
arată că venitul pe cap de locuitor ar urma să depășească nivelurile din
Japonia și Spania, notează The Guardian într-o analiză bazată pe date
statistice.

Practic, dacă ne
raportăm la valoarea nominală a PIB-ului, Polonia se numără printre cele mai
mari economii la nivel mondial, situându-se în top 20.

Migraţia inversă

Marcin Bosacki,
secretar de stat în Ministerul polonez de Externe, își amintește că în anii ’80
stătea uneori până la cinci ore la coadă pentru unt și carne. Polonia era
atunci sub regim comunist, iar autoritățile impuseseră legea marțială. Mișcarea
Solidaritatea, formată în jurul muncitorilor din șantierele navale din Gdańsk,
și vizita papei Ioan Paul al II-lea în țara natală, în 1979, au contribuit la
schimbările care au dus la tranziția democratică din 1990. Aderarea la NATO, în
1999, și intrarea în Uniunea Europeană, în 2004, au apropiat apoi țara de
piețele occidentale.

După intrarea în
Uniunea Europeană, numeroși polonezi au plecat în țări unde puteau câștiga mai
mult. Regatul Unit a fost una dintre destinațiile preferate, iar expresia
„instalatorul polonez” a devenit un simbol al dezbaterilor despre imigrație
înaintea referendumului pentru Brexit.

Acum, fluxul începe
să se schimbe. Potrivit sursei citate, începând din 2021, în fiecare an numărul
polonezilor care au părăsit Regatul Unit a fost de două ori mai mare decât al
celor care intrat în Marea Britanie în căutarea unui loc de muncă. De asemenea,
în 2024, Germania a înregistrat, pentru prima dată de când există date
comparabile, un număr mai mare al celor care pleacă spre Polonia, decât al
celor care vin de aici.

Unul dintre motive
este că Polonia le oferă acum specialiştilor oportunități profesionale care, în
trecut, puteau fi găsite mai ales în marile capitale occidentale.

Un exemplu în acest
sens sunt arhitecții Jędrzej Kolesiński și Krzysztof Górnicki, care au plecat
la Londra pentru a lucra la Foster + Partners, biroul de arhitectură care a
proiectat turnul Varso. S-au întors acum în Polonia și lucrează în prezent la
proiectul noului aeroport al Varșoviei, una dintre cele mai mari investiții de
infrastructură planificate în Europa.

„Poți lucra la proiecte internaționale dintr-un singur
loc. La Londra lucram la proiecte din America de Nord până în Asia. Acum facem
același lucru, doar că din Varșovia”, a povestit Krzysztof Górnicki.

Merită să ne uităm
spre Polonia, cu atât mai mult cu cât atât ea, cât și România au pornit, după
căderea comunismului, în anii 1990, de la un punct de plecare asemănător, dar
au ajuns la rezultate economice foarte diferite.

În timp ce dezvoltarea
economiei poloneze și creșterea veniturilor au făcut ca întoarcerea în țară să
devină o opțiune realistă pentru o parte dintre cei plecați la muncă în
străinătate, România  încă nu reușește să
le ofere tuturor celor care vor să revină venituri și oportunități profesionale
comparabile cu cele găsite peste hotare, astfel că mulți români, inclusiv
specialiști, continuă să plece din ţară.

Salarii în creștere,
dar și un trai mai scump

Dezvoltarea economică
a ridicat veniturile polonezilor, însă a „împins” în sus și prețurile. În
Varșovia, locuințele, restaurantele și serviciile sunt tot mai scumpe. O masă
pentru două persoane în capitala poloneză poate costa mai mult decât în Tokyo,
iar prețul unui cappuccino s-a dublat, notează aceeaşi sursă.

Salariul mediu lunar
în Polonia a ajuns, însă, în 2025 la 8.904 zloți, echivalentul a aproximativ
2.000 de euro. Practic, începând din anul 2016, salariul net a crescut cu 120%,
potrivit datelor Deutsche Bank citate de publicația britanică, însă nu toţi
polonezii lucrează în sectoare bine plătite.

Ani la rând, Polonia
a atras companii străine prin combinația dintre angajați calificați și costuri
mai mici decât în vestul Europei. Astfel, Volkswagen a deschis fabrici de
automobile, Cadbury a investit în producția de ciocolată, iar JPMorgan și-a
extins centrele de servicii. În 2025, costul mediu al muncii era de 19,10 euro
pe oră, aproximativ jumătate din nivelul din Germania și Franța.

Însă, pe măsură ce
salariile polonezilor cresc, acest avantaj se reduce, astfel că Rafał Brzoska,
fondatorul companiei de livrări InPost, consideră că Polonia trebuie să se
concentreze mai mult pe productivitate și pe activități cu valoare adăugată
ridicată. Tehnologia, energia mai ieftină și reglementările mai simple pentru
companii vor conta tot mai mult, pe măsură ce diferența de costuri față de
economiile occidentale se micșorează.

Polonezii au scăpat
de complexul de inferioritate al ţărilor est-europene

Compania CD Projekt
Red, cunoscută pentru jocurile „The Witcher” și „Cyberpunk 2077”, ilustrează
felul în care o afacere poloneză a ajuns să concureze pe piața mondială. În
anii ’90, compania importa jocuri pe CD produse de editori americani. Astăzi,
recrutează programatori, dezvoltatori și graficieni într-o industrie în care concurența
este internațională.

Michał Nowakowski,
unul dintre directorii companiei, își amintește că, la sfârșitul anilor ’90 și
începutul anilor 2000, mulți tineri polonezi simțeau că trebuie să recupereze
distanța față de Occident. Familia sa a fost expulzată din Polonia în perioada
legii marțiale, iar la 15 ani, într-o vizită la Londra, a fost impresionat de
magazinul Virgin Megastore și de oferta culturală britanică. Atunci, spune el,
nu își putea imagina că Polonia ar putea ajunge să semene cu lumea pe care o
descoperea acolo.

Copiii săi cresc însă
într-o altă Polonie, în care tinerii nu mai cresc cu complexul inferiorităţii,
ca unii care provin dintr-o fostă ţară comunistă, şi nu mai cred că „străinii”
sunt mai buni decât ei. Universitățile, pregătirea profesională și apariția
unor companii cu succes internațional le oferă motive să-și construiască
viitorul în țară.

Mizele viitorului:
tehnologia și educația

În acest context, Polonia
încearcă să atragă investiții în domenii care pot genera venituri mai mari
decât industriile bazate în principal pe costuri reduse. Un fond de un miliard
de dolari, susținut din surse publice și private, este destinat dezvoltării
companiilor tehnologice și a start-upurilor din domeniul inteligenței
artificiale.

ElevenLabs, companie
specializată în generarea vocii cu ajutorul inteligenței artificiale, a ajuns
la o evaluare de 11 miliarde de dolari.

Țara are și o bază
educațională importantă. Elevii polonezi obțin rezultate bune la matematică în
testările internaționale PISA, la un nivel comparabil cu cel al elevilor
britanici, iar ponderea adulților cu studii superioare este mai mare decât în
Germania.

Miza este, însă, ca
această pregătire să se transforme în produse, servicii și companii care pot
concura pe piețele internaționale, iar creșterea economică are loc într-un
context politic complicat. Tensiunile dintre președintele Karol Nawrocki și
guvernul condus de Donald Tusk s-au intensificat, iar formațiunile de extremă
dreapta atrag împreună aproximativ o cincime din sprijinul electoratului.

Este adevărat că Polonia
nu şi-a rezolvat toate problemele: traiul s-a scumpit, diferențele de venit
persistă, iar economia are nevoie de investiții și de o productivitate mai
mare. Dar faptul că unii dintre cei plecați aleg să revină arată cât de mult
s-au schimbat perspectivele față de perioada în care emigrarea părea singura
cale spre un salariu bun.

Parcursul Poloniei
ridică o întrebare importantă: este posibilă şi la noi o astfel de „schimbare
la faţă” pentru ca milioanele de români plecați la muncă în străinătate să
găsească acasă oportunități pentru care să merite să se întoarcă?