<iframe src=”https://www.facebook.com/plugins/video.php?height=252&href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Freel%2F1136989598674281%2F&show_text=false&width=560&t=0″ width=”560″ height=”252″ style=”border:none;overflow:hidden” scrolling=”no” frameborder=”0″ allowfullscreen=”true” allow=”autoplay; clipboard-write; encrypted-media; picture-in-picture; web-share”></iframe><span class=”subtitlu”>„FASCIȘTILOR, LINIȘTE !”</span><br /> <br /> <span style=”font-weight: bold;”>Relațiile politicii românești cu lobby-ul israelian sunt din ce în ce mai dificile. </span><br /> <br /> <span style=”font-weight: bold;”>Dovadă stă recenta inițiativă legislativă ce viza dislocarea Zilei de comemorare a martirilor închisorilor comuniste (14 mai). <a href=”http://www.activenews.ro/stiri/Sfintii-Inchisorilor-aparati-de-Sfanta-Parascheva-de-ziua-ei.-Senatul-a-respins-atentatul-neomarxistilor-Stoiciu-si-Ghinea-la-Legea-Martirilor-din-temnitele-comuniste.-Pledoaria-senatorului-AUR-Petrisor-Peiu-VIDEO-208620″>Care a căzut la Senat prin votul împotrivă al grupurilor AUR și PACE</a>, și, mai interesant… abținerea PNL, PSD și UDMR. </span><br /> <span style=”font-weight: bold;”><br /> Este o premieră ce trebuie subliniată : nu a mai existat vreo asemenea inițiativă care să fie trântită la vot. </span>Să ne aducem aminte doar de ultima versiune a Legii holocaustului (Vexler) care a trecut prin Parlament, doar anul trecut, ca trenul prin gară. Și în aceeași configurație politică. Până acum, deci, lobby-ul a primit tot ce a cerut !<br /> <br /> Motivele ? Starea de spirit, balansul opiniei publice către partidele anti-sistem, de expresie tradițională, naționalistă (precum în perioadele de criză profundă, singurul posibil liant). În context, un vot pozitiv ar fi reprezentat un joc cu propria existență : țara se prăbușește, iar politica face agendele unor puteri străine ! Un singur partid a votat pentru, USR, dar acela își vede strategia de supraviețuire – încă de la anularea alegerilor din 2024 – strâns legată de aceste forțe. <br /> <br /> <span style=”font-weight: bold;”>Pentru că realitatea este prezentată distorsionat, interesat de toate părțile, și pentru cei ce au deschis mai târziu televizoarele, rezum :</span><br /> <br /> Există trei date de comemorare a deținuților politici ai comunismului, instituite oficial.<br /> <br /> Mai întâi, 23 august, comună pentru victimele fascismului și comunismului (Pactul Hitler–Stalin) – din 2011. Care nu se sărbătorește. AFDPR a propus celor ce gestionează memoria holocaustului o comemorare comună, dar a fost respinsă, astfel că fiecare și-a văzut de ale lui. Obiectiv vorbind, politic aceștia din urmă erau în poziție dominantă, deci de ce ar fi acceptat ?!<br /> <br /> Apoi, există alte două zile : 9 martie (Ziua Sfinților Mucenici) – din 2011 și cea indicată mai sus – din 2017. <br /> <br /> Ultima a fost instituită, tot la inițiativa PNL, ulterior celei de-a doua versiuni a Legii holocaustului din 2015 (adoptată într-un context internațional monopolar în care liderul PNL de atunci, Crin Antonescu, se vedea Președintele Republicii și avea nevoie de asentimentul lobby-ului din SUA). Atunci, scopul a fost de a crea o supapă de siguranță pentru nemulțumirile populare legate de dubla măsură cu care sunt tratate cele două memorii, a holocaustului și a comunismului, și producerea unei anume inflații memoriale pe versantul anticomunist, care să creeze confuzie (de notat : faptul s-a petrecut în perioada mandatului lui Iohannis și a consilierul său Andrei Muraru, un holocaustist „hardcore”). <br /> <br /> Personal, prima este și ziua mea de comemorare (șí de aniversare, atunci sunt născut !) : cred că este cea mai bună soluție, o zi pentru toate victimele comunismului – de orice naționalitate, religie (sau fără), sex sau apartenență politică.<br /> <br /> Dar nu eu am căderea să hotărăsc – și nimeni altcineva nu are, nici Demetriade, nici Stoiciu, nici lobby-ul lor : memoria are „legile” ei, iar singurii în măsură să decidă sunt victimele și urmașii acestora. Democrația – dacă ar fi să-i dăm o definiție în acest sens – înseamnă cadrul în care memoriile diverse pot coexista. Mai mult, cred că în contextul actual oamenii vor ține la tot ce au, indiferent de data la care aderă. <br /> <br /> <span style=”font-weight: bold;”>Recent, data de 14 mai a fost dislocată public în două etape : 1) instituirea Zilei prieteniei cu Israelul, adoptată în 2024. Dat fiind genocidul din Gaza, situația e însă din ce în ce mai albastră, așa că ștabii la temă s-au gândit că intonarea imnului „Cucuruz-cu-frunza-n-sus” nu trebuie perturbată de manifestări privind crimele inprescriptibile locale, așa că au găsit cu cale 2) Să o mute undeva prin vară, de Ziua Brâncovenilor. </span><br /> <br /> Numai că jmecheria de-acasă nu s-a mai potrivit cu socoteala din târg. <br /> <br /> Enjoy !<br /> <br /> <span class=”subtitlu”>Propaganda pro-israeliană care acoperă genocidul din Gaza și epurarea etnică din Cisiordania întâmpină probleme, ba chiar este în „deep, deep trouble”.</span><br /> <br /> <img src=”https://www.activenews.ro/documente/sabin gherman – radu ioanid_holocaustismul.jpeg” alt=”” border=”0″ style=”margin-top:0px;margin-right:0px;margin-bottom:0px;margin-left:0px;;width:611px;;height:719px;” /><br /> <span style=”font-weight: bold;”>Ultimele exemple : </span><br /> 1) Filmul documentar „Naza” – nu atât prin revelațiile pe care le aduce (sunt altele și mai și !), ci grație faptului că denunță genocidul din interior, provocând astfel furia responsabililor israelieni (căci tocmai de aceea) ; <br /> <br /> 2) Schimbarea la 180 de grade a Comitetului Nobel față cu rușinea de anul trecut (când a fost premiată o doamnă care cerea să-i fie bombardată țara) și decernarea Premiului pentru pace lui Navi Pillay, judecătoarea sud-africană ce a contribuit decisiv la procesul de tragere la răspundere a oficialilor israelieni pentru genocid („Gaza style”). <br /> <br /> Lobby-ul israelian de la noi (care are și funcțiuni oficiale în Stat) nu mai prididește, nu mai face față, muncește zi și noapte (dar fără protecția muncii, vorba lui Ceaușescu !), strigă „antisemitism” și agită definiția IHRA în dreapta și-n stânga. Practic, ocupă spațiul, căci rezultatele sunt cu totul altele : nimeni nu mai crede nimic din ce spun acești oameni ! <br /> <br /> Apoi șterge, blochează comentarii chiar pe pagina Ambasadei României la Tel Aviv, dă interviuri – nu la TVR1, în direct și la o oră de vârf, ci într-un podcast al unei persoane ce s-a remarcat prin declarația că s-a săturat de România. Semnificativ, nu ?! Surprinzătoare apoi lipsa de tact, dar ce să faci dacă alți „faliți” n-ai ?!<br /> <br /> <span style=”font-weight: bold;”>Cât despre conținut, nimic nou pe „frontul intern”. Poate doar :</span><br /> <br /> 1) Antisemitizarea recent defunctului Ion Iliescu, după ce și-a făcut treaba cu înființarea Institutuției guvernamentale conduse de Nea Florică (rămâne însă membru al Colegiului de onoare) – scopul scuză mijloacele ! <br /> <br /> 2) Blamarea Justiției, care nu condamnă, deși are o lege puternică (versiunea Vexler) – candidații la sinucidere profesională și oprobiu public se lasă încă așteptați !<br /> <br /> 3) Jelirea numărului redus de cursuri de holocaust și istoria evreilor din universități – singura soluție ar fi să le faci obligatorii, precum în învățământul general, dar asta e o misiune imposibilă !<br /> <br /> Enjoy !<br /> <br /> <span style=”font-weight: bold;”><a href=”http://mircea-stanescu.blogspot.com/2026/10/holocaustismul-de-aparat-si-starea-de.html” target=”_blank” rel=””>Mircea Stănescu</a></span>