<span class=”subtitlu”>Adevărata identitate a celui care a orchestrat campania de presă dusă de kominterniști împotriva scriitorului român Vintilă Horia, interzis în țară și calomniat în exil</span> <p><span style=”font-weight: bold;”>Motto: „Cu toate riscurile, am preferat să rămân fidel mie însumi. Din această fidelitate, împotriva tuturor furtunilor pe care dușmanii omenirii le-au dezlănțuit împotriva mea, îmi e țesută soarta. În acest fel, mi-am transformat de la început exilul într-o căutare permanentă a adevărului, lucru pe care-l oglindesc cărțile mele dintotdeauna”. (Vintilă Horia) </span></p> <p>În lucrarea “<span style=”font-weight: bold;”><i>Securitatea și exilul românesc anticomunist. Cazul Vintilă Horia”</i></span>, istoricul Corneliu Ciucanu dezvăluie <a href=”http://www.activenews.ro/stiri/INEDIT.-Turnatorul-lui-Vintila-Horia-la-Paris-coleg-cu-Mihai-Sora-sub-Ana-Pauker.-33-de-ani-de-la-nasterea-in-Ceruri-a-Marelui-Roman-care-L-a-vazut-pe-Dumnezeu-nascut-in-Exil-4-aprilie-1992-Rugaciune-pentru-ranile-tarii-164259″>adevărata identitate a kominternistului Mircea Bălănescu (în realitate, Eugen Bendel)</a>, ambasador al RPR la Paris între 1956-1960. Acesta a orchestrat în anul 1960, la ordinul KGB, campania de presă împotriva lui Vintilă Horia, după ce juriul Academiei Goncourt a hotărât premierea scriitorului român pentru romanul său „Dumnezeu s-a născut în exil”.</p> <p><span style=”font-weight: bold;”>În urma campaniei de presă agresive dusă de kominterniști, în care Vintilă Horia era acuzat de fascism, pe baza unui dosar contrafăcut de Securitate și adus la Paris de Mihai Ralea, scriitorul exilat a fost nevoit să renunțe la acest premiu. Premiul nu a mai fost decernat, dar nu i-a fost retras niciodată.</span></p> <p><span style=”font-weight: bold;”></span><span style=”font-weight: bold;”>Iată cine a fost Mircea Bălănescu, alias Eugen Bendel, așa cum reiese din studiul istoricului Corneliu Ciucanu:</span></p> <p><span style=”font-weight: bold;”> </span>„Născut la 29 aprilie 1910 la Roman, Bălănescu Mircea (în realitate, Eugen Bendel) a urmat liceul la Botoșani, apoi în 1929 a plecat în Franța unde a frecventat timp de doi ani cursurile la Facultatea de Medicină din Paris. Trebuie menționat că încă din anii de liceu, Eugen Bendel a intrat în UTC, făcând parte din aceeași celulă cu Lucian Goldmann, viitor profesor universitar în Franța și teoretician al marxismului, Hermina Marcusohn (viitoare Tisminețchi, deci mama lui Vladimir Tismăneanu), cu sora acesteia Bianca Marcusohn (care și-a schimbat numele în Cristina Luca) și cu Ana Grossman, ulterior Ana Toma. </p> <p>În 1931 a revenit în țară și a urmat în continuare Facultatea de Medicină din București, secția farmaceutică. A activat în cadrul Asociației generale a studenților evrei din România, iar în anul 1932 a fost primit în rândul membrilor P. C. R. </p> <p>În 1934, farmacistul Eugen Bendel a fost arestat de Siguranță bucureșteană pentru activitate comunistă și trimis la Chestura de poliție Botoșani. Anchetat de Biroul de Siguranță din localitate i s-a întocmit rechizitoriu și a fost trimis în judecată. A fost condamnat și a executat șase luni de închisoare. </p> <p>În 1935, îl identificăm pe lista membrilor fondatori al „Ligii contra prejudecăților”, scriind articole cu pseudonimul Mircea Bălănescu în reviste de stânga și în „Orizont”, publicația oficială a Ligii ( Fl. Dragne, Cu privire la organizațiile de masă create, conduse sau îndrumate de PCR, în <i>„Analele Institutului de Istorie a Partidului de pe lângă CC al PMR”</i>, București, nr. 6/1964, p. 115-133, p. 79; Gh. Ioniță, <i>Liga contra prejudecăților, organizație de masă legală condusă de PCR</i>, în <i>„Analele Institutului de Istorie a Partidului de pe lângă CC al PMR”</i>, București, 1971, p. 79; idem, Pentru Front Popular Antifascist în România. Organizații democratice legale create, conduse sau aflate sub influența PCR (1935-1938), București, 1971, p. 78-81). </p> <p>A făcut parte, de asemenea, și din Asociația <i>„Amicii URSS”</i> ( Gh. Ioniță, Pentru Front Popular Antifascist în România. Organizații democratice legale create, conduse sau aflate sub influența PCR (1935-1938),București, 1971, p. 78-81.</p> <p>După 1940 a fost secretarul lui Stefan Foris, răspunzând de organizarea curierilor, iar în 1943 a activat în cadrul Comitetului P. C. R. Ilfov ca șef al Secției de agitație și propagandă. După debarcarea lui Foriș din fruntea PCR în aprilie 1944 și mai ales după august 1944 s-a apropiat de așa numitul grup moscovit. </p> <p>În fapt, încă din 1940 a lucrat o perioadă în clandestinitate în redacția ziarului „Scânteia”, alături de Iosif Chișinevski și Leonte Răutu, iar după 23 august a devenit redactor șef adjunct la „Scânteia” și colaboratorul apropiat al lui Miron Constantinescu. </p> <p>Ca redactor șef adjunct la „Scânteia” se ocupa de pagina externă a ziarului, calitatea care – cel puțin în ochii Anei Pauker – îl recomanda pentru misiuni de politică externă. </p> <p>Epurările masive din cadrul Ministerului Afacerilor Străine, nevoia de personal loial, dar și relațiile cu Ana Pauker, Chișinevski, Miron Constantinescu, Leonte Răutu, Ana Toma ( care era proaspăt numită director la MAE) au contribuit la numirea lui M. Bălănescu (în 1945 renunțase oficial la numele de Eugen Bendel) ca observator al RPR la sesiunea ONU în toamna anului 1948 (ANIC, fond CC al PCR – Secția Relații Externe, dosar 10/1948, f. 24-36 – Raport asupra misiunii de observator al RPR la Adunarea Generală a ONU, 21 septembrie-12 septembrie 1948). </p> <p><span style=”font-weight: bold;”>În 1949, Mircea Bălănescu a fost numit director MAE de către Ana Pauker, iar între 1956-1960 a ocupat funcția de ambasador la Paris </span><i>(ACNSAS, fond SIE, dosar 54528, vol. 1, f. 3 și urm.)</i>”.</p>