<div><span style=”font-weight: bold;”>Băi, frățioare, cât tupeu să ai să vii în fața unei țări întregi, să-i bagi spaima în oase cu euro, motorina, taxele și apocalipsa economică, să-i explici că dacă nu votează cum trebuie se alege praful de România, după care să ajungi la Cotroceni și să te uiți la dezastrul din jur ca boul la poarta nouă? Asta nu mai e ironie politică, e bătaie de joc pe banii și nervii unei populații care muncește până îi sar capacele și descoperă că statul are mereu mâna întinsă, dar rareori are și o soluție în buzunar.</span></div> <div> </div> <div>În campanie, retardul v-a servit frica pe post de program politic. Dacă iese Simion, vine dezastrul! Crește euro, se prăbușește economia, ne fug investitorii! Vai de mama voastră, de retardați copți care sunteți voi! Trebuia să votați responsabil, vi se spunea, să salvați țara de pericolul suprem: rușii! Și românii au “votat”, iar salvatorul a intrat la Cotroceni. </div> <div> </div> <div>Numai că euro nu s-a uitat la afișele electorale, taxele n-au făcut reverență în fața rezultatului, iar oamenii au rămas cu aceeași întrebare: băi, deșteptăciunea naibii, dacă tot ai știut atât de bine să ne explici cum vine nenorocirea, unde sunt soluțiile cu care trebuia să ne ferești de ea? Și să explici cu gura, nu cu mâinile!</div> <div>Că aici e șmecheria: înainte de alegeri, toate nenorocirile aveau autor și adresă. După alegeri, nenorocirile au devenit complicate, globale, moștenite, inevitabile și, în general, vina altora. Pe lângă ruși vina e a opoziției și a cetățenilor. Că nu strâng curelele! Ce convenabil! Când trebuia să câștigi voturi, retardule, știai exact ce se va întâmpla. Când trebuie să răspunzi pentru direcția țării, brusc nu mai răspunde nimeni de nimic. Euro e complicat, motorina e complicată, taxele sunt complicate, economia e complicată. Numai factura românului e al dracului de simplă: vine, trebuie plătită și nu acceptă explicații savante.</div> <div> </div> <div>Și să nu ne luăm după fumigene: nu pretinde nimeni că idiotul inscăunat la Cotroceni pe post de debara, fixează singur cursul valutar sau că poate modifica toate taxele cu o pocnitură din degete. Dar nici nu poți să te umfli electoral în pene pe tema economiei și apoi să te faci mic și nevinovat când vine vremea bilanțului. Nu ești ministru de Finanțe? Corect. Nu conduci singur Guvernul? Corect. Atunci exercită-ți atribuțiile, mediază, cere soluții, pune presiune instituțională acolo unde ai competență și explică limpede ce ai obținut. Că pentru ridicat din umeri nu trebuia să ocupi ditamai funcția, amețitule! Găseam destui oameni pe stradă care să ne spună că situația e grea, fără să organizăm o campanie prezidențială de milioane de lei,ca să avem un ni.eni acolo. Ca vazduhist și mai ales impotent politic, decizional. Și nu numai, bănuiesc! </div> <div><br /> </div> <div>Apoi vine criza guvernamentală. Cade Guvernul, partidele se încaieră în calcule, negocierile se împotmolesc, nominalizările eșuează, iar țara stă și se uită la circul politicienilor și al haznalelor media. Când e vorba de împărțit funcții, toți sunt strategi, negociatori, genii ale combinațiilor. Când e vorba să scoată România din blocaj, se transformă într-un cor de experți în neputință. Caută motive, altele decât prostia și incompetența. Fiecare are un motiv pentru care nu se poate, fiecare are un vinovat la îndemână și fiecare vorbește despre responsabilitate cu aerul unui om care tocmai a descoperit conceptul. Băi, oameni buni, voi chiar vă credeți nemuritori politic? Chiar credeți că populația trebuie să vă suporte la nesfârșit bâlbele, orgoliile și jocurile de culise, în timp ce economia și administrația trebuie să funcționeze pe avarie?</div> <div> </div> <div>Iar președintele care ar trebui să contribuie la mediere și la deblocarea instituțională nu poate fi transformat în spectator cu scaun rezervat. Nu, nu poate porunci Parlamentului ce să voteze. Dar nici nu poate pretinde că rolul său s-a încheiat în clipa în care a constatat că partidele sunt încăpățânate. I-ați dreaq rucsacul, carnețelul pe Mirambolina si pleacă acasă. Dacă asta e toată arta politică, să constate, să consulte, să mai consulte o dată și apoi să ne explice cât de greu este, atunci am ajuns să confundăm administrația crizei cu rezolvarea ei. Iar România nu are nevoie de un președinte care să ne explice elegant de ce suntem blocați. Are nevoie de unul care să arate ce soluție a încercat, ce a negociat și de ce a eșuat.</div> <div><br /> </div> <div>În politica externă, spectacolul poate fi și mai caraghios. Covoare roșii pe care nu le nimerește, ceremonii, fotografii, fețe grave și aerul acela solemn de parcă simpla intrare într-o sală ar fi schimbat soarta Europei. Bun, și după ce s-a terminat parada, cu ce ne-am întors acasă, ce a negociat România, ce a obținut? Ce interese concrete au fost apărate? Ce rezultat poate fi arătat contribuabilului fără să-i fie vârâtă sub nas încă o fotografie cu oameni în costume scumpe? Că nu suntem la concursul de eleganță diplomatică! Un covor roșu nu ține loc de strategie, iar o poză cu lideri străini nu transformă automat un politician într-un om de stat. Dacă existărezultate, să fie prezentate. Dacă nu, să nu ne vândă nimeni decorul drept performanță. Huuuooo!</div> <div> </div> <div>Și cu Ucraina, aceeași poveste: solidaritate, securitate, obligații, principii. Foarte bine, dar să vedem și socoteala! Cât plătește România, din ce bugete, pentru ce anume și cu ce rezultate? Ce cheltuieli sunt publice, ce sume sunt rambursate și ce rămâne în cârca contribuabilului? De ce ar fi indecent să întrebi cum sunt cheltuiți banii țării tale? </div> <div> </div> <div>Cine a hotărât că românul trebuie să achite și să tacă, să înghită scumpirile și să considere orice întrebare o ofensă la adresa solidarității internaționale? Băi, terminați cu șantajul moral! Poți să susții Ucraina și să ceri transparență. Poți să vorbești despre securitate și să ceri socoteală. Poți să fii solidar fără să fii fraierul de serviciu al nimănui.</div> <div>Iar când vine vorba despre legitimitate, să nu mai amestecăm borcanele. Da, N Dan a ajuns legal la Cotroceni. Printr-un puci! Da’ puciștii îi zic legalitate. Asta este realitatea juridică. Dar legalitatea nu înseamnă că o națiune întreagă trebuie să aplaude, să aprobe și să renunțe la dreptul de a judeca prestația celui ales. Legitimitatea politică se hrănește și din încredere, reprezentare și rezultate. Nu poți să ceri respect necondiționat doar pentru că ai “câștigat” alegerile și apoi să te miri că oamenii te iau la întrebări. Funcția nu este certificat de geniu, mandatul nu este diplomă de competență, iar votul nu este procură pentru tăcerea publicului.</div> <div> </div> <div>Aici e miezul problemei: un sistem care își prezintă adversarii drept catastrofe ambulante, dar nu reușește să demonstreze convingător că poate guverna crizele reale, își sapă singur credibilitatea. Un președinte care își justifică permanent limitele, fără să explice rezultatele obținute în interiorul lor, riscă să devină simbolul unei politici care vorbește mult și livrează puțin. Iar când oamenii sunt tot mai apăsați de costuri, când încrederea se erodează și când instituțiile par prinse în propriile jocuri, nu mai ajunge să invoci buna intenție. Buna intenție nu ține loc de competență, iar discursul solemn nu repară nimic de unul singur.</div> <div> </div> <div>Așa că, micule Muc, hai să lăsăm teatrul cu salvarea națională. Românii nu sunt proștii de serviciu ai campaniilor electorale și nici publicul captiv al unui spectacol în care politicienii își împart rolurile, iar cetățenii achită biletele. Nu ne mai speriați cu ce ar fi făcut altul. Spuneți-ne ce ați făcut voi. Nu ne mai explicați la infinit cât de complicată e România. Arătați-ne ce ați reușit să schimbați. Nu ne mai vindeți solemnitate pe post de rezultat și nici neputință ambalată în limbaj instituțional pe post de responsabilitate.</div> <div>Că, până la urmă, asta e întrebarea pe care nicio fotografie, nici un covor roșu și nici o conferință de presă nu o poate îngropa: dacă tot ne-ați cerut votul ca să ne salvați de dezastru, de ce trebuie să ne descurcăm singuri exact când dezastrul a ajuns la ușa noastră?</div> <div> </div> <div>Acu’ ați pus-o de încă o combinație: bordelul Luca. Să mai combinați niște cașcavalete prin alte hemoragii financiare, că le e foame pesediștilor. Mai băgați niște milioane pe țeava de la MS și nu numai, către clinicile medicale private, și către alte kkturi ale “donatorilor”, că e foame de bani! Nu că nu am ști către cine! Speriați-ne că nu mai vin ambulanțele că nu au personal și motorină și că asta e: o să murim toți! Nu, javrelor! De crăpat o să crapați voi, că niciodată socoteala din târg nu s-a potrivit cu cea de acasă. Că așa lucrează Dumnezeu! Îți arată măsura când ți-ai pierdut mințile și te crezi în locul Lui. Și ce se aude? </div> <div> </div> <div>Așa în zare…. poveste cu dosare de anulare a alegerilor? Știți băi, când o să vă mai credem?</div> <div>Când o să scrieți pe dosarele alea că infracțiunea morților voștri e direct de “lovitură de stat” și “crimă la adresa democrației”. </div> <div> </div> <div>Vine din covidul am înțeles, cu simptome neobișnuite! Pe bune?</div> <div>De prostie ați auzit? Nu are leac! Niciodată! </div> <div>Aduceți coliva României, că cioclu aveți! O îngroapă olimpic!</div>