Mihai Viteazul s-a născut în 1558 în Orașul de Floci, cunoscut și ca Târgul sau Cetatea de Floci, o localitate situată la vărsarea râului Ialomița în Dunăre. 

A fost fiul natural al domnitorului Pătrașcu cel Bun și al Tudorei – o negustoreasă sau hangiță locală, despre care cronicile spun că ar fi fost de neam grecesc, din familia Cantacuzinilor.

Deși devenise unul dintre cele mai importante centre comerciale ale Munteniei, orașul a dispărut brusc, după jumătatea secolului al XVIII-lea, ulterior pe locul său nemaiconstruindu-se nicio altă nouă așezare.

Orașul de Floci, locul nașterii lui Mihai Viteazul

Cronicarul Ștefan Samuscovi consemnează că Mihai Viteazul se mândrea mereu spunând că s-a născut „la vărsarea Ialomiței în Dunăre, adică la Floci”.

Mama sa, Tudora, deținea proprietăți extinse în zonă, iar tânărul Mihai și-a petrecut copilăria și prima tinerețe ăn localitate, ocupându-se de activități negustorești.

Viitorul voievod vindea vite și giuvaeruri, dând dovadă de o abilitate înnăscută, justificată de mediul comercial în care trăia.

Citește și: Pătrașcu cel Bun, cel mai blând domnitor din Țara Românească. A devenit tatăl lui Mihai Viteazul, după moarte

La acea vreme, orașul, cunoscut și ca Târgul sau Cetatea de Floci, era cel mai important centru comercial din estul Munteniei, dar și prima reședință a județului Ialomița 

Lână de oaie şi piei de capră, bovine şi porcine erau mărfurile cele mai căutate în acea perioadă, care se tranzacţionau în aşezarea din Bărăgan, potrivit historia.ro.

Localitatea, devenită sit arheologic în zilele noastre, se afla pe DN 2A (Slobozia–Constanța), la aproximativ 8 km vest de Giurgeni, 10 km de Mănăstirea Hagieni și la circa 130 km față de București. 

Prima atestare documentară apare în porunca adresată de domnitorul Dan al II-lea, în 1431, tuturor târgurilor și vămilor din țară, prin care se reînnoiește privilegiul comercial acordat de Mircea cel Bătrân brașovenilor.

Totuși, mulți autori consideră că orașul se ridicase în timpul lui Nicolae Alexandru (1352-1364).

Un document din 1534 (27 decembrie) îl asociază, pentru prima dată, cu numele generic de „oraș” – Orașul de Floci.

Citește și:Bătălia după care Mihai Viteazul a pierdut Unirea Țărilor Române. Greșeala făcută de voievod în timpul luptei

Deși astăzi ne sună vujlgar și ne face să ridicăm critici sprânceana, la acea vreme „Floci” era termenul medieval pentru lâna proaspăt tunsă, principalul produs tranzacționat în acest punct de vamă. 

Înflorirea orașului s-a împletit și cu multe momente de distrugeri, zona fiind adesea câmp de bătălie cu tătarii, rușii și otomanii, dar chiar și între domnitorii Țării Românești și Moldovei.

Chiar și Ștefan cel Mare a incendiat urbea în 1470 în capmania sa împotriva lui Radu cel Mare și vrând să lovească în „concurența” pe care orașul o făcea localităților moldovenești de la Dunăre.

Ștefan cel Mare și însuși Mihai Viteazul au incendiat așezarea

Strategic, însuși Mihai Viteazul și-a pustiit așezarea natală, în 1594, pe fondul începutului campaniei sale antiotomane.

Cu toate acestea, orașul a rămas multă vreme un nod comercial important, de aceea e cu atât mai inexblicabilă decăderea sa bruscă și totală, până la dipariția din istorie și memoria oamenilor.

De ce a dispărut Orașul de Floci? Există mai multe explicații propuse de specialiști, dar una se impune dintre ele. 

E vorba de o combinație ghinionistă, dar fatală, între distrugerile repetate ale războaielor ruso-turce din perioada 1769-1774 și schimbarea cursului râului Ialomița, în urma unor inundații uriașe din 1775, care a lipsit orașul de principala sa arteră comercială.

Populația a migrat treptat, iar orașul nu a mai fost reconstruit niciodată, după cum notează turismistoric.ro. 

Zona a rămas doar un loc părăsit din Bărăgan unde până și ruinele vizibile ale vechilor clădiri au fost luate de vânturi și ape.

Săpăturile arheologice au început prin anii 1970, însă abia după 1990 locul a fost declarat sit arheologic.

Citește și: Bătălia uitată a lui Mihai Viteazul. 431 de ani de la cea mai mare victorie a voievodului asupra otomanilor

Pe o suprafață de aproximativ 80 hectare au fost descoperite ruinele a 3 biserici, câteva ateliere, necropole, portul și peste 200 case. 

Târgul de Floci, distrus de războaie și de o mare inundație, în 1775

Baza de Cercetare și Expunere Muzeală Orașul de Floci, ce poate fi vizitată de public, a fost inaugurată în 2009 ca secție a Muzeului Județean Ialomița, conținând:

• Expoziție permanentă cu artefacte descoperite în săpături: ceramică, monede, unelte, cahle, podoabe, accesorii vestimentare;
• Macheta orașului dispărut — o imagine de ansamblu a cum arăta Floci-ul în perioada sa de glorie;
• Parc arheologic de 7 hectare cu vestigiile restaurate ale mai multor monumente: două biserici, un edificiu cu contraforturi, o casă cu fundație din piatră și un atelier de prelucrare a osului – toate datate în perioada sec. XIV–XVII;
• Spații de cazare pentru cercetători și o sală de conferințe.

Din fostul Oraș de Floci a mai rezistat timpului o mică porțiune din zidul nordic al unei biserici de la începutul secolului al XVII-lea – supranumită în tradiția locală „Mănăstire” – vizibilă chiar în câmp, ca o mărturie tăcută a măreției dispărute.

De asemenea, aici poate fi admirată „Crucea Înaltă”, ce se pare că a fost ridicată în 1639, cu ocazia vizitei în Târgul de Floci a domnitorului Matei Basarab. 

Citește și:Cine a fost Sinan Pașa, generalul turc învins de Mihai Viteazul la Călugăreni? Mare Vizir, de 5 ori

Pe cruce, în caractere chirilice, scrie astfel: „În numele tatălui și al Fiului și al Sf. Duh ridicatu-sa și înfrumusețatu-s-a această cinstită cruce în zilele și spre cinstea lui Matei Basarab Voievod și a soției sale Elena întru…… când preumblatu-s-a pe aici”.

Dar orașul în sine a rămas doar o fel de vis medieval cu nume bizar al unor vremuri apuse, deși așezarea de baștină a marelui voievod ar fi meritat o altă soartă.