VIDEO! Mergeți să vedeți „3 zile în septembrie”. E, și nu exagerez, o capodoperă

Mergeți să vedeți „3 zile în septembrie”, când și dacă aveți ocazia. Eu, sor’mea și Diana l-am văzut vineri seară, alături de alți spectatori, la Happy Cinema Focșani, în cadrul unei proiecții speciale, la finalul căreia am putut sta de vorbă cu regizorul meu preferat Tudor Giurgiu și, de acum, actrița mea preferată Andreea Vasile.

Filmul ăsta nu e un film. E un strigăt. E o explozie. E ceva ce vrei să ți se întâmple fără să ți se întâmple, pentru că strânge și doare și crapă, dar știi că, dacă ar fi să fie, ai putea fi, în sfârșit, liberă, acel sfârșit crunt, dar atât, atât de necesar.

Libertatea, de la un punct, de la un moment încolo, poate însemna cu totul altceva decât ai crezut până la acel moment, până la acel punct.

Libertatea poate fi suferință extremă, poate fi alienare, poate fi pierderea a ceea ce credeai că e tot, poate fi renunțarea la toate măștile și convențiile și convingerile, poate fi întoarcerea la ce am fost înainte să ne naștem.

Libertatea poate fi un răsărit rece pe o plajă aproape pustie, doar tu și o persoană pe care abia ai întâlnit-o, dar pe care știi, nu crezi, ȘTII, că o cunoști dintotdeauna.

„3 zile în septembrie” este o comedie la care plângi sau o dramă la care râzi, este despre femei și bărbați, dragoste și trădare, pierderi și descoperiri. 

Regizorul Tudor Giurgiu (pe care l-am văzut la Focșani și când am vizionat un alt film genial al său, „Libertate!”) și actrița Andreea Vasile ni s-au dezvăluit, vineri seara, calzi și apropiați de public, au făcut poze cu toți cei care au dorit, au deschis această magică lume a cinematografiei și noi ne-am uitat fascinați la ea. Vă recomand orice întâlnire cu acești oameni. 

Andreea Vasile a fost eu. Și a fost sor’mea. Și, scuză-mă Diana, nu te-am întrebat, dar cred că a fost și tu. A fost orice femeie care a suferit vreodată. A fost orice femeie care și-a dorit un copil, dar nu a reușit, care a iubit un bărbat, dar nu a fost iubită, care a vrut să scape dintr-o relație toxică, dar a fost trasă înapoi de rude mai preocupate de ce va zice lumea, decât de profunda ei suferință.

Andreea Vasile a fost, la final, orice femeie care a spus stop și a spus nu și a spus plec și a spus până aici și a luat-o de la capăt într-o noapte, urmată de o dimineață, urmată de o zi ce păreau că nu vor mai veni, dar au găsit-o zâmbind și plângând în același timp.

Ce rol a făcut! Ce rol! 

Din păcate, filmul nu mai e la Happy Cinema, vin tare din urmă capodopere precum Teambuilding 2. Dar va rula probabil pe Netflix sau alt serviciu de streaming și atunci opriți-vă din butonat telecomanda. Merită! Vizionare plăcută!

P.S. În filmulețul pe care l-am postat pe Facebook este o scurtă secvență din dialogul regizorului și actriței cu spectatorii. Mai întâi o puteți asculta pe sor’mea care, neîntâmplător, este psihoterapeut în Capitală – https://www.facebook.com/profile.php?id=100040422200135 – și care a avut, normal, o înțelegere și o analiză profunde ale poveștii din film, apoi urmez eu, care, cât de cât, încerc. Merită ascultat ce zicea Mihaela Balion, adică sor’mea.