Guvernul Luca-Nicu și rânjetul Leviathanului

Să fie a patra aruncare în arenă a unui premier desemnat una cu noroc? Sau e, de fapt, ultimul as din mâneca flendurită a lui Nicușor în bătălia cu dușmanul său de moarte, care-l privește tot mai zeflemitor de peste gardul Cotroceniului? Mai degrabă una din cele două variante, pentru că de tertium non datur nu mai e loc câtuși de puțin în noua ecuație politică românească.

Dacă va eșua și cu Luca Niculescu, un jurnalist și diplomat de mare finețe, depun personal mărturie în acest sens, avându-l cândva invitat la Realitatea TV Timișoara, pentru Nicușor va veni urgia. Iar aceasta va împrumuta chipul unui AUR aspru și gros, vorba lui Balzac, care va fi imposibil de oprit să câștige detașat alegerile anticipate.

Se va alege atunci praful de celebrul cordon sanitar (care, oricum, scârțâie teribil de tare în tot Occidentul, aflat la un pas să fie „sechestrat”, în bloc, de dreapta extremă), iar însăși soarta președintelui va fi în mare cumpănă. Care și-a cam făcut-o cu mâna lui, să recunoaștem, câtă vreme nu mai ține cont de nimeni și de nimic în „meseria” pe care și-a câștigat-o cu mult noroc, dar și cu ajutorul eternelor „servicii”.

Știm cum stau lucrurile: prima dată și-a abandonat prietenii politici din partidele ce l-au susținut frenetic la alegerile din mai 2025, apoi a încercat o apropiere de pesediști, mimată sau nu, e greu de spus. Mai degrabă una pe interese, de vreme ce, iată, acum i-a tras clapa și lui Grindeanu, care era aproape sigur că va fi desemnat să facă noul guvern.

Prin urmare, Nicușor e tot mai mult și mai vizibil un om singur, care aleargă pe culoarele palatului prezidențial ascuns de ochii lumii și fără nicio țintă vizibilă. Cât despre Luca Niculescu, șansele ca el să reușească să articuleze un cabinet de oameni competenți, în primul rând, și apoi să obțină voturile în acest parlament mai divizat ca niciodată par a fi chiar mai mici decât acelea ca Naționala lui Hagi să mai bată pe cineva prin Europa în următorii cinci ani.

În momentul de față, nici măcar un politician de teapa lui Sorin Grindeanu, uns cu toate alifiile, brevetate, cândva, de un Năstase sau Dragnea, nu ar avea cine știe ce speranțe să adune în jurul său și al PSD diverși haidamaci din partidele parlamentare. De aceea, cu toate bunele lui intenții, Luca Niculescu nu are cum să obțină cele 233 de voturi necesare pentru a deveni prim-ministru cu acte în regulă. Doar un miracol l-ar putea ajuta în demersul său, nimic altceva.

Numai că vremea miracolelor s-a cam dus pe copcă peste tot prin marile capitale europene, după douăzeci de ani și mai bine de guvernare progresistă, iar nota de plată se anunță dură și implacabilă. Cu un AfD ce se apropie de 40% în sondajele de opinie în Germania, cu o Marine Le Pen care ar putea câștiga alegerile prezidențiale din Franța, din primăvara anului viitor, încă din primul tur, și cu un Vox, apropiat de liniile politice franchiste, cotat, împreună cu Partidul Popular, la peste 50% în Spania, înțelegem mai bine de ce Simion și compania rânjesc de la distanță, liniștiți și îngăduitori, așteptând trecerea timpului…