Cu senzația asta trăim noi pe aceste meleaguri. E o percepție generală dată de număr, nu o analiză fină, dar în democrație mărimea contează. Poporul nu plânge după niciun premier care a fost, ci numai după cel care ar vrea să vină, dar nu se știe când va veni. Azi când vorbim, acest conducător ar putea fi unul de la AUR, dar poate fi și unul de la PSD, Sorin Grindeanu, de pildă, căci există percepția că oricum ar fi PSD ca păcate în viața politică, tot ei au oameni care se mai pricep la una-alta în treburile țării.

Dar acel premier priceput nu mai vine. Nu vine pentru că avem un președinte care ori lucrează cu date pe care noi nu le cunoaștem, ori trăiește o încăpățânare fabuloasă și nu înțelege nici el acele date. În țara asta, avem niște criterii de judecată la fel de ciudate. Îl vrem pe George Simion sau Sorin Grindeanu, că nu apucă să vină, pe de o parte, iar în tabăra cealaltă avem lume care i-ar dori pe cei doi, ca să arate mulțimii curioase că nici ei nu sunt cu nimica mai buni, ba din contră. Oricum am lua-o, bine nu va fi. Cultura noastră civică, economică, politică nu ne lasă să vedem dincolo de stimulii binelui.

Indiferent cât ar fi de mare prăpastia spre care ne îndreptăm, noi tot vrem să mergem spre ea. Vrem să ni se dea ceva, orice, pensii mai mari, taxe mai mici, mancare, curent și gaz mult mai ieftine, chiar dacă asta înseamnă că ne afundăm tot mai tare în rahat. Credem cu tărie în relansarea țării prin consumul de bani pe care nu-i avem, ca și cum te bagi în mlaștină și te tragi tot tu de urechi să ieși afară. În sevraj cu drogul binelui, nu apuci să vezi răul ce e pe cale să vină și de asta profită mulți șmecheri din politică, spunându-ți că binele ar fi la un pas, dar nu ți-l dă președintele.

Unul dintre șmecheri e Sorin Grindeanu. Măcar AUR știe că nu vrea la guvernare până n-o ia toată în 2028. Dar Sorin Grindeanu și PSD se arată supărați că nu primesc nominalizarea. N-o primesc și gata! Nici nu poți să nu le dai dreptate cumva. Deși au primit-o, guvernarea, prin tot felul de propuneri păcăleală, vezi Tomac și Veștea, tot ei sunt astăzi victimele încăpățânării președintelui. Nimeni nu e mulțumit, dar ni se dă senzația că lumea occidentală așa ne-a sfătuit să facem așa cu criza politică, dar nici ei nu cred în asta.

Sorin Grindeanu atât de tare a vrut să ajungă premier, căci uite că în martie 2027 chiar ar fi ajuns. Dacă nu sprijinea moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Bolojan, din care și ei făceau parte, PSD mai avea câteva luni și ajungeau să aibă premier după rotativa stabilită în înțelegerea prin care au ajuns la guvernare în 2025. În condiții poate proaste economic, complicate electoral, dar mai bune din punct de vedere al unei coaliții funcționale cândva. Acuma nu au nimic. Nu au nominalizare, nu ar avea majoritate și dacă ar primi-o, nu au nici apetit să conducă, doar o strategie de păcălit poporul.

Degeaba se vaită pesediștii prin ședințe, președintele Nicușor Dan i-a mai salvat o dată. Sorin Grindeanu nu va trebui să gestioneze o situație grozav de proastă economic, nu ar avea alegerile din 2028 la orizont cu un guvern aproape de sacrificiu, nefiind posibil să facă minuni pentru lumea drogată de un bine iluzoriu, iar plânsul în hohote după nominalizare, nedreptatea neproducerii ei, îi și victimizează în felul în care noi observăm că „salvatorii” nu sunt lăsați să ne salveze.

E întemeiat să te întrebi de ce l-a dat Sorin Grindeanu pe Ilie Bolojan prin moțiunea de cenzură. Că vrea mai mult bine țării? Să fim serioși! Dar și-așa să fie, atunci a calculat-o greșit, iar asta e la fel de prost pentru un lider politic. Că i-a șoptit ambasadoarea SUA la Atena, cu gândul la contractele pentru gazul american, sau că Sorin Grindeanu s-a temut până și de luna martie 2027? Când rotativa l-ar fi adus la guvernare, iar el avea alte treburi.