Reforma teritorial-administrativă: mituri, zvonuri, avantaje și riscuri… Ce se va întâmpla cu raionul Soroca?

Aproximativ peste un an, în Republica Moldova vor fi organizate alegeri locale generale care, deja tradițional, vor fi considerate istorice și cruciale, dar aceste etichete nu sunt suficiente, fiindcă scrutinul va avea loc în structuri teritoriale noi și mult mai restrânse, atât la nivelul unu, cât și la nivelul doi. Or, atât de mult așteptata de unii și criticata de alții reformă a devenit, aproape, o certitudine (zic „aproape”, fiindcă mai sunt de dezlegat câteva litigii la nivelul unu și legiferarea celor trei regiuni care ar deveni succesori de drept a celor 32 de raioane care, pe bună dreptate, sunt considerate structuri administrative depășite și ineficiente) și acest lucru este nu doar o condiție înaintată Republicii Moldova de partenerii din Uniunea Europeană, dar și comasarea unor unități teritorial-administrative care erau prea răzlețite și prea scumpe pentru bugetele noastre sărace.

Fără îndoială, ca și oricare altă reformă, și aceasta va fi dureroasă și poate blestemată de unii, dar pe lângă emoții, frustrări, interese ascunse și buzunare golite pentru acei care vor deveni jertfe colaterale ale reformei să ținem cont de interesul comun și de ceea ce se numește calitatea guvernării, la toate nivelele. Bineînțeles, ca și oricare altă reformă și aceasta are avantaje și riscuri, dar într-un final prezintă nu doar un test pentru guvernare, dar ar putea constitui un pas important spre descentralizarea administrației, utilizarea mai eficientă a banului public și consolidarea autonomiei locale. Specialiștii afirmă că, în condițiile unui consens politic, întregul proces ar putea fi dus la bun sfârșit în șapte-nouă luni, dar știind cât de mult „consens” există printre politicienii de la Chișinău nu ar fi cazul să-l facem pe Dumnezeu să zâmbească – chipurile, acești termeni vor fi respectați și vom ajunge în pragul alegerilor locale în condiții de maximă înțelegere și concordie pe toate direcțiile. Vom avea, cu siguranță, destule sincope și destule neînțelegeri, dar un lucru este clar – alegerile locale din toamna anului viitor vor avea loc în noi condiții, și basta!

Așadar, care vor fi avantajele noii orânduiri teritorial-administrative? Răspunsul la această întrebare nu vine de la mine, dar de la persoanele competente, care au studiat tema, inclusiv s-au bazat și pe experiența altor state și care, implicit, trebuie crezute pe cuvânt.

• Unu –  vom avea mai puțină administrație și mai puține structuri care se dublează. În locul a 32 de aparate raionale ar exista trei administrații regionale, cu aparate mai mici și concentrate pe dezvoltare și coordonare.
• Doi – vom avea mai mulți bani și competențe pentru primării. Ideea centrală este ca deciziile și resursele să fie mai aproape de cetățean, iar primăriile să aibă capacitatea de a rezolva direct problemele comunității.
• Trei – proiectele mari vor fi mai ușor de realizat. O regiune poate coordona proiecte care sunt prea mari pentru o singură primărie: drumuri regionale, gestionarea deșeurilor, infrastructură de apă, spitale sau alte proiecte comune.
• Patru – vor exista capacități mai mari de a atrage fonduri europene. Administrațiile mai mari pot avea specialiști pentru elaborarea proiectelor și gestionarea finanțărilor, lucru dificil pentru localitățile foarte mici.
• Cinci – serviciile nu vor fi mutate de la oameni. Guvernul spune explicit că desființarea raioanelor nu înseamnă că cetățeanul va trebui să meargă la Bălți, Chișinău sau Cahul pentru fiecare serviciu. Serviciile locale ar urma să rămână în comunități și să fie gestionate de primării sau de instituțiile centrale competente. Șase – vom avea  economii la aparatul administrativ. În 2025, bugetele raioanelor au însumat circa 9 miliarde lei, însă aproximativ 77% au fost pentru educație și nu reprezintă bani care ar putea fi pur și simplu economisiți. Economiile urmărite sunt în principal la aparatul administrativ și prin eliminarea structurilor suprapuse… Și totuși, avantajul principal este să se reducă birocrația de nivel raional și să se concentreze resursele în primării mai puternice și regiuni capabile să facă proiecte mari.

Există și riscuri? Păi, cum fără acestea? Aceiași specialiști sunt de părerea că cel mai important risc este ca puterea să fie concentrată prea departe de localitățile mici. De aceea, succesul reformei va depinde foarte mult de cât de multe competențe și bani vor fi transferate efectiv primăriilor și cât de accesibile vor rămâne serviciile. De asemenea, trebuie făcută diferența între desființarea raioanelor și amalgamarea primăriilor. Sunt două lucruri diferite: prima ține de administrația de nivelul II, iar a doua urmărește să creeze primării mai puternice. Guvernul propune, după cum știe toată lumea, un prag de 3.000 de locuitori pentru primării și stimulente financiare pentru amalgamarea voluntară…

Și încă o întrebare care interesează pe toată lumea: ce se va întâmpla cu raionul Soroca? Se va întâmpla ca și cu celelalte raioane – va dispărea ca unitate administrativă de nivelul doi, cu toate consecințele de rigoare, inclusiv când este vorba despre factorul uman. Astfel, Soroca ar intra în Regiunea Nord, împreună cu alte zece raioane. Sediul Regiunii Nord va fi la Bălți, ceea ce înseamnă că, disputa dintre Soroca și Drochia cine este mai „barosan” va dispărea de la sine. Pe de altă parte,  Regiunea Nord nu va fi un „raion Soroca mai mare”. Va avea mult mai puține competențe. Rolul ei va fi în special să coordoneze proiecte mari, dezvoltarea regională, proiecte comune între localități și atragerea banilor europeni. Adică, nu ar trebui să ajungi la Bălți pentru fiecare problemă administrativă pe care astăzi o rezolvi la Soroca… Amalgamarea satelor și formarea unor primării mai mari nu înseamnă că toate satele vor fi desființate. Puterea va fi mutată de la Consiliul raional la primărie. Bibliotecile, casele de cultură, muzeele vor rămâne în comunități, iar din 1 ianuarie 2027, școlile primare, gimnaziile și liceele vor trece în administrarea Agențiilor Teritoriale pentru Educație subordonate Ministerului Educației. Direcția raională de învățământ, în forma actuală, dispare, iar Agenția Teritorială pentru Educație va gestiona rețeaua școlară, directorii, infrastructura școlilor, transportul școlar, incluziunea, siguranța în școli și o parte importantă din administrarea financiară. Școlile vor primi finanțare direct din bugetul de stat, calculată după costul standard per elev. La rândul lor, grădinițele și instituțiile extrașcolare rămân la autoritățile locale. Directorul școlii nu va mai depinde administrativ de vechea direcție raională de învățământ. Dar asta nu înseamnă automat închiderea școlilor mici. Înseamnă că Agenția Teritorială pentru Educație va putea reorganiza rețeaua școlară la nivel teritorial, inclusiv transportul elevilor și utilizarea clădirilor.

Important de știut că și Spitalul Raional Soroca nu se închide. Dimpotrivă, Guvernul menționează explicit că spitalele sunt genul de instituții care trebuie gestionate la un nivel suficient de mare pentru a avea capacitate financiară și administrativă.  Spitalul din Soroca este deja o instituție importantă pentru nordul republicii. În 2025–2026 au fost raportate investiții de 64 milioane lei în reparații și echipamente, inclusiv dezvoltarea Centrului primar pentru AVC și modernizarea unor servicii.  Spitalul nu dispare odată cu raionul. Se schimbă autoritatea care îl gestionează și modul de finanțare/organizare. Însă forma exactă — dacă va fi instituție regională, instituție a Ministerului Sănătății sau va avea alt statut — trebuie urmărită în legislația de implementare. Conceptul administrativ prezentat acum nu stabilește toate aceste detalii… Referitor la drumuri, ideea Guvernului este ca drumurile de interes local să fie mai aproape de primării, iar drumurile și proiectele care depășesc o localitate să poată fi gestionate la nivel regional. Regiunile sunt gândite tocmai pentru proiecte precum drumuri regionale, apă, deșeuri și alte infrastructuri care sunt prea mari pentru o singură primărie.  Pentru Soroca este important că deja sunt în lucru proiecte mari: Soroca–Arionești–Otaci; R14, pe sectorul R6–Codrul Nou–Soroca–Unguri–frontiera cu Ucraina; proiecte de apă și infrastructură. Aceste proiecte nu se anulează pentru că dispare raionul. Din contră, noua regiune ar trebui să aibă capacitatea de a pregăti proiecte mai mari și de a atrage finanțare externă.

În fine, la alegerile locale din anul viitor cetățenii vor alege consiliul local, primarul localității și candidații pentru consiliul regional, aceștia din urmă fie pe liste de partid, fie independenți. La rândul lor, consilierii regionali vor alege președintele regiunii. Aparatul administrativ al regiunii va fi unul mic și acesta va oferi  sprijin de coordonare și planificare regională.

Și să nu uităm însă că, la sfârșitul anilor ’90 ai secolului XX, Republica Moldova a mai trecut printr-o reformă teritorial-administrativă, când în loc de 40 de raioane s-au format zece județe, dar noua structură care, de altfel, s-a dovedit a fi foarte eficientă, s-a menținut doar din noiembrie 1998 până în februarie 2023. Comuniștii au decis abolirea județelor și revenirea la 32 de raioane, un sistem considerat ca fiind mai ușor de controlat centralizat.

Cum va fi de data aceasta? Cât vor ține regiunile dacă, Doamne ferește, la alegerile parlamentare din 2029 se schimbă guvernarea? Nimeni nu cunoaște răspunsurile la aceste întrebări…

Text publicat în „Observatorul de Nord”