FOTO! Pelerini vrânceni pe drumul credinței și al istoriei neamului  

Luni, 5 octombrie. Un grup de 35 persoane, însoțite de preotul paroh Oscar Frunză, protoiereu al Protoieriei Focșani II, a plecat din fața Bisericii Vovidenia într-un pelerinaj de două zile pe un drum al descoperirii, pentru unii, al redescoperirii pentru alții, într-o zonă cu profunde semnificații pentru istoria Bisericii Ortodoxe Române. Ca și pentru istoria neamului românesc, în general.

Au plecat spre nordul Moldovei, unde Ștefan cel Mare și Sfânt a ctitorit 24 de biserici și mănăstiri în timpul îndelungatei sale domnii. Un drum al redescoperirii valorosului tezaur de credință și statornicie, de suferință transformată de multe ori în izbândă, așa cum aveau să simtă cei 35 de pelerini plecați de la Focșani. Reîntâlnirea cu istoria despre care au învățat de la școală ori din multe alte surse promitea să le ofere ieșirea din prea marea agitație a zilei și a vremurilor și intrarea într-un spațiu în care liniștea stăpânește.

Ați observat câtă liniște intră în noi și este în afara noastră după ce am trecut pragul într-o mănăstire, fără deosebire de mărime, vechime ori nivel de înzestrare? Pare că timpul se oprește și că ordinea desăvârșită coboară direct de la Dumnezeu. În autocar, facebook-ul, parșivă, dar necesară invenție, mi-a băgat sub ochi un comentariu spectaculos, oarecum catastrofic, despre starea lumii, inclusiv a celei românești. Scria comentatorul că în lumea în violentă transformare în care trăim doar Isus rămâne bătut în cuie. Neavând argumente să-l contrazic, am tradus pentru mine că mă aflu pe calea cea bună.

Merg împreună cu ceilalți 34 de pelerini să mă îmbogățesc sufletește la unsprezece dintre bisericile și mănăstirile închinate lui Isus, Cel țintuit și jertfit pentru păcatele lumii: Nechit, Cămârzani, Zosin, Popăuți, Gorovei, Sfîntu Ioan cel Nou din Suceava, Putna, Sihăstria Putnei, Moldovița, Sucevița, Voroneț, Ciolpani.   

Ștefane, Măria Ta, Tu la Putna nu mai sta!   

”Ștefane, Măria Ta,/ Tu la Putna nu mai sta,/ Las’ Archimandritului/ toată grija schitului,/ Lasă grija Sfinților/ în seama părinților,/ Clopotele să le tragă/ Ziua ‘ntreagă, noaptea ‘ntreagă,/

Doar s’a ‘ndura Dumnezeu,/ Ca să ‘ți mântui neamul tău!”, grăia marele Mihai Eminescu în Doina.

Fiecare dintre cele 11 mănăstiri are specificul său, este o bijuterie de artă bisericească. Nechit este mănăstire de călugări, sfințită în secolul 19. Cămârzani este o mănăstitre de maici, cu origini în  a doua jumătate a secolului al 19-lea, sfințită în 1992, Zosin, aflată la 15 kilometri de Botoșani are o istorie care a început la 1779, Popăuți este un ansamblu monahal din Botoșani, ctitorit în 1496 de Ștefan cel Mare. Construcția mănăstirii Sfântu Ioan cel Nou din Suceava a fost începută după moartea lui Ștefan cel Mare de fiul său Bogdan al III-lea și terminată de Ștefăniță Vodă, fiul lui Bogdan, în 1522.

Putna, din perspectiva autorului punctul central al pelerinajului, este ctitorie a lui Ștefan cel Mare, al cărui mormânt de află aici. Construcția a început în 1466 și a fost terminată în 1469. Incinta, turnul de la intrare și fortificațiile au fost terminate în 1491. Sfințirea a fost făcută la 3 septembrie 1469, „fiind de față întreg clerul moldovenesc”. La Putna, între 14 și 17 august 1871 a avut loc primul congres al studenților români de pretutindeni și prima mare serbare națională a românilor, prilejuite de împlinirea a 400 de ani de la sfînțirea mănăstirii. Evenimentul a simbolizat unitatea națională, credința și continuitatea românilor, avându-l în centru pe domnitorul Ștefan cel Mare ca erou național.

Ulterior, la 1 iulie 1883, Mihai Eminescu a scris poezia Doina cu ale sale  ”Ștefane, Măria Ta,/ Tu la Putna nu mai sta,/ Las’ Archimandritului/ toată grija schitului,/ Lasă grija Sfinților/ în seama părinților,/ Clopotele să le tragă/ Ziua ‘ntreagă, noaptea ‘ntreagă,/ Doar s’a ‘ndura Dumnezeu,/ Ca să ‘ți mântui neamul tău!”.

Mănăstirea păstrează cu sfințenie mărturiile despre acele evenimente. Tot așa cum muzeul mănăstirii păstrează cele mai prețioase mărturii despre marele Șfefan: coroana voievoidală și sabia care i-a fost prelungirea brațului, a voinței și credinței în Dumnezeu în multele bătălii din care a ieșit învingător. 

Începuturile Mănăstirii Sihăstria Putnei urcă până în secolul al 15-lea, Moldovița are o vechime care începe în vremea Mușatinilor, Sucevița, atestată în 1584, a fost ctitorită de familia boierilor Movilești din Moldova iar Ciolpani este construită pe locul unui vechi schit întemeiat de suliţaşul Ciolpan în jurul anului 1590. Mănăstirea Voroneț, ctitorie a lui Ștefan cel Mare, a fost construită în 1488. Pictura de la ”Mănăstirea Voroneţ, mai mult decât oriunde, este o rugăciune pentru înfrângerea cotropitorilor şi salvarea Ţării Moldovei.”, așa cum scrie pe site-ul mănăstirii.

Aproape toate mănăstirile de pe traseul pelerinajului au avut istorii zbuciumate, în diferite epoci, după cum a curs istoria de dinafara lor și care le-a cuprins și pe ele. Dar toate au reînviat statornicindu-și existența și strădania monahilor sau monahiilor pentru slujirea credinței strămoșești.

În aceeași cheie poate fi înțelese și momentele de slujire inițiate la toate opririle la mănăstiri de preotul paroh și protopopul Protoierie Focșani II, Oscar Frunză și susținute de enoriașii Parohiei Vovidenia din Focșani, pelerini pentru două zile la Mănăstirile din nordul Moldovei.             

Petrică BUTUC