Timp Liber

30 sept Astăzi despre Mihail Pascaly, primul actor român care l-a întruchipat pe Hamlet

Rodica Condurache
30 sep 2026498 vizualizări

Mihail Pascaly (uneori scris Pascali; n. 1830, București, Țara Românească – d. 30 septembrie 1882, București a fost un actor român, regizor, director de teatru, profesor, traducător, autor dramatic și publicist.

Mihail
Pascaly a fost primul Răzvan, în drama istorică a lui B. P. Hașdeu,
„Răzvan și Vidra”, dar și primul Hamlet de pe scena românească, printre
piesele de succes în care a interpretat rolul principal numărându-se
„Revizorul”, ”Idiotul”, „Ștrengarul de Paris” sau „Sărmanul Jack” .

Numele lui Mihail Pascaly a fost asociat Teatrului cel Mare (Național) din București, fiind în trei rânduri director al acestei instituții puse în slujba artei dramatice (1867-1868 împreună cu Matei Millo, 1871-1974 și 1876-1877), căreia i-a asigurat succesul prin asocierea pieselor din repertoriul propriu.
 

 

 

În tinerețe, a făcut parte din companiile teatrale conduse de Costache Caragiale și Matei Millo. Între 1860 și 1862 a călătorit în Franța, unde a studiat cu actorul Hugues Bouffé. Revenit la București, și-a înființat în 1862 propria trupă, numită „Școala Dramatică”.

A fost un animator al vieții teatrale din România. Activitatea lui a fost legată de mișcarea pentru afirmarea și dezvoltarea artei și culturii naționale românești. Prin călătoriile sale în străinătate a ținut legătura cu realizările din arta scenică a timpului.

Mihail a fost director al Teatrului Mare din București în perioadele 1872-1874 și 1875-1877. În 1877 a devenit membru și director de scenă al Societății Dramatice, companie teatrală înființată la 1 martie același an. Potrivit legii din 6 aprilie privind funcționarea teatrelor, aceasta era singura companie autorizată să susțină reprezentații în clădirea Teatrului Mare.

A efectuat numeroase turnee prin România și Austro-Ungaria, în care a propagat mesajul artei autentice, dar a făcut eforturi și pentru a introduce teatrul românesc în circuitul culturii mondiale. Pascaly a luat atitudine publică, fiind un puternic critic împotriva nepăsării oficiale față de cultura artistică și față de comercializarea teatrului din perioada sa.

Pascaly a jucat de asemenea pe scena Teatrului Național din Iași, împreună cu soția sa, Matilda Pascaly, în stagiunile 1868-1869, 1870-1871 și 1878-1879.

Matilda Pascaly

Pascaly a introdus în repertoriul scenei românești marea literatură dramatică universală, reprezentată de Shakespeare, Dumas, Vigny etc. O dată cu aceasta el a deschis și drumul melodramei. Susținând dramaturgia originală, a introdus în repertoriul său mai ales piesele istorice. Deși Pascaly a dovedit talent și pentru comedie („Revizorul”, după Gogol), stilul său de joc s-a adaptat în special dramei romantice.

Mihail a tradus numeroase piese din limba franceză, reprezentate atât la București, cât și la Iași, și a fost autorul mai multor lucrări dramatice.

Pascaly însoțea forța de expresie în rostirea textului cu gestul generos; înflăcărarea sa scenică supradimensiona personajele interpretate. Sinceritatea pasionată și patetismul jocului său transmiteau spectatorului o adâncă emoție. A jucat în piese precum „Idiotul”, „Hamlet”, „Ștrengarul de Paris”, „Sărmanul Jack” sau în comediile lui Victorien Sardou, dintre care o parte au fost traduse chiar de el.

În 1873, soția sa Matilda a murit pe scenă în timpul unei reprezentații, în urma manevrării greșite a cablurilor care o susțineau într-o scenă de zbor. Aceasta interpreta rolul îngerului din piesa „Don Juan de Marana”.

Viața și cariera sa au fost puternic afectate în 1871 de dispariția prematură a soției sale, actrița Matilda Pascaly, moartă în urma unui accident survenit pe scenă, artistul osciland în anii care au urmat între reprezentații date împreună cu trupa circului lui Dersin (1874), spectacole în provincie și reveniri pe scena Teatrului Național.
În urma unei lungi suferințe pulmonare, Mihail Pascaly a murit la 30 septembrie 1882 la București, într-un hotel aflat în apropierea Teatrului Național care a pierdut „pe artistul care a luptat din resputeri pentru propășirea Instituției și pentru alcătuirea unui repertoriu din piesele autorilor contimporani însemnați, singura bază a unui Teatru modern.” (C. I. Nottara, „Mihail Pascaly”, articol publicat în revista „Literatura și arta Română”, nr. 6/1898)

Pentru

a-l evoca pe Mihail Pascaly, vă oferim în format digital, proiectul

contractului prin care se angaja, probabil în 1867, „ca artist la

Teatrul Național din București sub direpțiunea Guvernului” și se obliga

să joace „cel dintâi rol în dramă de orice caracter și cel dintâi rol în

comedie de va fi comic de caracter.” Pentru îndeplinirea atribuțiilor,

actorul reclama „15 zile libere cu repetiții cu tot pentru studiul unui

rol oricât de mare, costumul rolului (dacă este de epocă veche) și o

cabină împarte cu femeea mea pentru îmbrăcat, bine încălzită și bine

luminată cu oglinzile trebuitoare pentru a ne putea grima și costuma și

tot ce trebuie în cabină”, precum și plata lunară a sumei de 3000 lei

vechi „și pentru toată stagiunea mi se va acorda ca beneficiu o

reprezentațiune întreagă sau două jumătăți în lunele principale, piese

nuoi aduse de mine de la cele mai bune theatre străine sau piese

naționale”. În baza aceluiași proiect de contract, M. Pascaly punea în

mod gratuit la dispoziția instituției teatrale repertoriul său mai

vechi, care îl costase sume considerabile.

In memoriam

În 1882 sculptorul Ioan Georgescu a realizat portretul actorului Mihail Pascaly, turnat în bronz[3] pentru a fi expus în foaierul Teatrului Național[4]. În prezent, portretul există în mai multe exemplare: – bronzul original, aflat și acum la Muzeul Teatrului Național din București; – un exemplar în bronz la Muzeul de Artă Brașov (inv. 192); – un exemplar în gips patinat la Muzeul Județean de Artă Prahova (inv. 163); – un exemplar în gips patinat la Muzeul Național de Artă al României (inv. 1081), care are sub brațul stâng semnătura Martin, ceea ce indică faptul că a fost turnat la Paris; – un exemplar cumpărat în 1927 de Muzeul Toma Stelian și transferat în 1948 în Muzeul Național de Artă al României. Semnat, datat pe umărul stâng: I. Georgescu 1882.[5]

Portret Mihail Pascaly (1882), de Ion Georgescu, bronz, de la Muzeul Național de Artă al României

Filatelie

În 1983, la un an de la moartea artistului, Poșta Română a pus în circulație o marcă poștală cu valoarea nominală de 1 leu, reprezentând portretul actorului și costumul din piesa de teatru „Millo Director” de Vasile Alecsandri.

Note

    (PDF) https://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/familia/1871/BCUCLUJ_FP_279290_1871_007_31.pdf. Accesat în 19 septembrie 2024. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

    Enciclopedia Universală Britanica. Litera. 2010. p. 10.

    „Offline”. ning.com. Arhivat din original la 2 aprilie 2015. Accesat în 2 martie 2015.

    „Portretul actorului Mihail Pascaly”. Europeana.

    CIMEC: Portretul actorului Mihail Pascaly

Bibliografie

    Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964

Lectură suplimentară

    Letiția Gîtză, Mihail Pascaly, 208 p., Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1959

    Rosetti, Dimitrie R. (1897). „Pascali (Mihail)”. Dicționarul Contimporanilor (PDF) (ed. 1). București: Editura Lito-Tipografiei „Populara”. p. 147.

 

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu

Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.