Tutunul era principala cultură în județul Buzău! Ce suprafață se mai cultivă azi? Ce se întâmplă cu fabrica de țigarete Carpați și Plugar din Râmnicu Sărat

Cultivat în trecut pe hectare întregi, tutunul a devenit astăzi doar un produs de nișă în Buzău. Tradiția s-a stins odată cu închiderea fabricii de țigarete de la Râmnicu Sărat, un reper pentru economia județului, dar și locul din care plecau în toată țara mărcile istorice Plugar, Carpați sau Național. Totuși, singurul buzoian care a păstrat obiceiul a încasat, într-un singur an, subvenție de la stat de peste 20.000 de euro.

În urmă cu aproape trei decenii, tutunul reprezenta una
dintre principalele culturi din Buzău, iar cele mai mari suprafețe se regăseau
în zona municipiului Râmnicu Sărat, acolo unde funcționa fabrica de țigarete.
Astăzi, tutunul se mai cultivă doar la Gherăseni, pe o suprafață de 4 hectare.

„Când eram noi mici, știm foarte bine, vedeam pe gardurile de la porțile caselor, vedeam frunze de tutun puse la uscat. Și asta nu se întâmpla doar într-un loc sau două, ci era o obișnuință și era o tradiție. La toate comunele de câmp vedeai frunze de tutun în perioada august-septembrie. De data asta vorbim despre suprafețe mici, dar bine că ele încă mai există. S-a păstrat de-a lungul anilor această tradiție, dar la o scară mult mai mică, vorbim de 4 hectare”, a declarat Cosmin Florea, directorul Direcției Agricole Buzău.

Suprafața aparține unei singure familii care, din 2015, de
când statul susține cultivarea tutunului prin subvenții, a înființat constant
cele 4 hectare. Practic, ajutorul plătit prin APIA se ridică la peste 5.000 de
euro la hectar, adică cea mai mare subvenție acordată de Ministerul
Agriculturii.

Totuși, tutunul nu pare să mai fie atât de atractiv, iar
asta s-a văzut imediat după închiderea fabricii de la Râmnicu Sărat,
principalul punct de achiziție al producției de tutun din județ. Acum,
fermierul din Buzău își duce recolta la Zimnicea, acolo unde există o companie
specializată în procesarea și prelucrarea primară a tutunului.

„Respectivul fermier are, de multă vreme, niște contracte atât pentru furnizarea materialului semincer, cât și pentru achiziția producției. Și atunci, existând relația aceasta și fermierul conștientizând, practic, că îi aduce un folos și un profit cât de cât substanțial, iată că se păstrează cultura de tutun de la an la an. Tutunul de la Buzău ajunge la o companie multinațională”, a declarat Cosmin Florea.

În plus, explică directorul Direcției Agricole Buzău, și
forța de muncă este o problemă. Cultura de tutun este pretențioasă și are
nevoie de îngrijire și trece prin multe etape, de la cultivare și până când
ajunge într-o fabrică de procesare.

„Tutunul este o cultură un pic pretențioasă, adică nu este ca o cultură de cereale, unde o să faci anumite tratamente și atât și la urmă recoltezi cu combina. Recoltatul tutunului este etapizat, presupune culesul frunzelor care se realizează în etape, frunzele au și ele anumite proprietăți și, de asemenea, calități diferite. Și se plătește tot ca atare! Adică achizitorul face plata în funcție de calitatea frunzelor, de consistența lor, de gradul de uscare și așa mai departe. Nu este o cultură foarte ușoară, însă nu este nici o cultură grea. Greu ar fi faptul că este foarte multă mână de lucru. Și asta ar fi un impediment major în extinderea culturii de tutun”, a mai spus Cosmin Florea.

În concluzie, deși în România există un consum ridicat de tutun, iar Ministerul Agriculturii încurajează cultivarea tutunului, prin subvențiile record, fabrica de procesare care a dat mărcile tradiționale de țigări a fost lăsată în paragină. La mai bine de 25 de ani de când a fost închisă, fabrica de la Râmnicu Sărat este o ruină și este scoasă la licitație. Potrivit portalului lichidatorului judiciar, Sierra Quadrant, prețul construcțiilor este 3.420.000 de euro. Suprafața terenului, scos la licitație, este de 50.052 mp.

Cultivat în trecut pe hectare întregi, tutunul a devenit astăzi doar un produs de nișă în Buzău. Tradiția s-a stins odată cu închiderea fabricii de țigarete de la Râmnicu Sărat, un reper pentru economia județului, dar și locul din care plecau în toată țara mărcile istorice Plugar, Carpați sau Național. Totuși, singurul buzoian care a păstrat obiceiul a încasat, într-un singur an, subvenție de la stat de peste 20.000 de euro.

În urmă cu aproape trei decenii, tutunul reprezenta una
dintre principalele culturi din Buzău, iar cele mai mari suprafețe se regăseau
în zona municipiului Râmnicu Sărat, acolo unde funcționa fabrica de țigarete.
Astăzi, tutunul se mai cultivă doar la Gherăseni, pe o suprafață de 4 hectare.

„Când eram noi mici, știm foarte bine, vedeam pe gardurile de la porțile caselor, vedeam frunze de tutun puse la uscat. Și asta nu se întâmpla doar într-un loc sau două, ci era o obișnuință și era o tradiție. La toate comunele de câmp vedeai frunze de tutun în perioada august-septembrie. De data asta vorbim despre suprafețe mici, dar bine că ele încă mai există. S-a păstrat de-a lungul anilor această tradiție, dar la o scară mult mai mică, vorbim de 4 hectare”, a declarat Cosmin Florea, directorul Direcției Agricole Buzău.

Suprafața aparține unei singure familii care, din 2015, de
când statul susține cultivarea tutunului prin subvenții, a înființat constant
cele 4 hectare. Practic, ajutorul plătit prin APIA se ridică la peste 5.000 de
euro la hectar, adică cea mai mare subvenție acordată de Ministerul
Agriculturii.

Totuși, tutunul nu pare să mai fie atât de atractiv, iar
asta s-a văzut imediat după închiderea fabricii de la Râmnicu Sărat,
principalul punct de achiziție al producției de tutun din județ. Acum,
fermierul din Buzău își duce recolta la Zimnicea, acolo unde există o companie
specializată în procesarea și prelucrarea primară a tutunului.

„Respectivul fermier are, de multă vreme, niște contracte atât pentru furnizarea materialului semincer, cât și pentru achiziția producției. Și atunci, existând relația aceasta și fermierul conștientizând, practic, că îi aduce un folos și un profit cât de cât substanțial, iată că se păstrează cultura de tutun de la an la an. Tutunul de la Buzău ajunge la o companie multinațională”, a declarat Cosmin Florea.

În plus, explică directorul Direcției Agricole Buzău, și
forța de muncă este o problemă. Cultura de tutun este pretențioasă și are
nevoie de îngrijire și trece prin multe etape, de la cultivare și până când
ajunge într-o fabrică de procesare.

„Tutunul este o cultură un pic pretențioasă, adică nu este ca o cultură de cereale, unde o să faci anumite tratamente și atât și la urmă recoltezi cu combina. Recoltatul tutunului este etapizat, presupune culesul frunzelor care se realizează în etape, frunzele au și ele anumite proprietăți și, de asemenea, calități diferite. Și se plătește tot ca atare! Adică achizitorul face plata în funcție de calitatea frunzelor, de consistența lor, de gradul de uscare și așa mai departe. Nu este o cultură foarte ușoară, însă nu este nici o cultură grea. Greu ar fi faptul că este foarte multă mână de lucru. Și asta ar fi un impediment major în extinderea culturii de tutun”, a mai spus Cosmin Florea.

În concluzie, deși în România există un consum ridicat de tutun, iar Ministerul Agriculturii încurajează cultivarea tutunului, prin subvențiile record, fabrica de procesare care a dat mărcile tradiționale de țigări a fost lăsată în paragină. La mai bine de 25 de ani de când a fost închisă, fabrica de la Râmnicu Sărat este o ruină și este scoasă la licitație. Potrivit portalului lichidatorului judiciar, Sierra Quadrant, prețul construcțiilor este 3.420.000 de euro. Suprafața terenului, scos la licitație, este de 50.052 mp.