Când sistemul nu funcționează (II) – lucrurile nu au cum să fie atât de simple

Am sperat, de-a lungul timpului, să văd cum lucrurile capătă, în România, aspectul specific altor tărâmuri. Mi-am dorit din răsputeri – asemeni dumneavoastră, sunt convins – să văd modificări ale unor comportamente și înhumări ale vechilor metehne. Am privit cu nerăbdare către viitor până când și acesta s-a transformat în trecut, apoi a fost amplasat în același dosar al abia realizărilor. Am crezut că mai este timp. Însă lucrurile nu au cum să fie atât de simple.

Să recunoaștem, uneori ne este mai ușor să consumăm voluntar, până la delirium tremens, apă sălcie. Ceea ce nu îi transformă pe sacagii în comercianți de spirtoase, ci ne menține pe noi în zona unei iluzii aproape autoprovocate. E drept, mai comentează câte unul, pe alocuri, dar tocmai asta este ceea ce păstrează aspectul de autenticitate a licorii abia potabile, deoarece cârcotași vor apărea mereu, însă niciodată nu va exista vreun produs sau vreo acțiune (bună) care să nu atragă măcar un comentariu negativ.

Poate fără legătură cu ideile de mei sus, vă invit să vorbim (din nou) despre informatizare și despre noua eră digitală care abia de curând a început să-și facă prezența pe tărâmurile noastre. Au fost și comentarii entuziaste, și vociferări, însă lucrurile prind, cu viteză exasperant de mică, un contur. Unul neclar încă, dar totul va fi bine, sperăm. Până când sistemul va fi pus la punct, ne putem aștepta la câte o problemă, numai că aceasta nu este cauzată de computere ori de softurile instalate (aici îmi permit o mică rezervă), ci de mâna umană, încă amorțită și neobișnuită cu apăsarea eficientă a tastelor sau cu pendularea între analogic și digital. Pentru că lucrurile (și vă rog să îmi iertați laitmotivul deja obsedant) nu au cum să fie atât de simple.

Într-o zi, acum deja cam multă vreme, un conducător auto (nu vă voi spune că este vorba despre mine, chiar dacă ar fi; nu contează numele) a depășit viteza legală pe varianta ocolitoare a unui oraș. A văzut așezat pe soclu aparatul radar specific sistemului e-SIGUR, a înțeles ce va urma și a așteptat, cuminte, să-i fie comunicată amenda. Vorba unui taximetrist: când te mănâncă talpa, deschizi buzunarul. Numai că lucrurile nu au cum să fie atât de simple.

A primit, la ceva vreme, când aproape uitase incidentul, o hârtie în care era menționată depășirea vitezei legale, numărul autoturismului, apoi i se cerea proprietarului să comunice numele șoferului din data respectivă. Este firesc, iar comunicarea a fost făcută aproape imediat, pe hub.mai.gov. Iată că mai era nevoie de drumuri suplimentare la sediul Poliției Municipale ori de expedierea prin poștă a unui răspuns scris de mână. Ba chiar se aștepta să i se trimită procesul-verbal rapid, pe adresa de e-mail utilizată pentru autentificarea în ghiseul.ro și hub.mai.gov, ceea ce ar fi constituit un alt avantaj major al sistemului e-SIGUR. Doar că, vă repet, lucrurile nu au cum să fie atât de simple.

A trecut, din nou, vremea. Procesul-verbal nu a mai apărut, după cum nu a venit nici vreo confirmare explicită a recepționării datelor comunicate. Deja personajul nostru își punea serios întrebarea dacă a apăsat pe butonul potrivit sau dacă autoritățile competente nu l-au iertat cumva, văzând cât de rapid a răspuns, ca un cetățean responsabil. Iată că, însă, într-o zi din alt anotimp, a sosit poștașul cu un plic recomandat. „E amendă, sigur”, a spus, zâmbind. „Asta este”, a răspuns destinatarul, ușurat că se rezolvă și această problemă. Urma să plătească, tot pe internet, iar boacăna automobilistică putea să devină de domeniul uitării. Doar că, insist să vă spun, lucrurile nu au cum să fie atât de simple.

Două puncte de penalizare, amenda în cuantum de cât o fi fost, cu posibilitatea de a plăti jumătate din minimul prevăzut de lege pentru acea clasă de sancțiuni… Numai că procesul-verbal era pe numele altui conducător auto, din alt colț al țării, care depășise și el viteza regulamentară, iar aceasta era singura similitudine cu situația șoferului nostru. S-a gândit el că va putea achita online amenda, doar că sistemul este foarte suspicios în astfel de cazuri și îți cere o serie și un număr de proces-verbal (sigur că nu puteau fi utilizate cele din documentul trimis eronat), apoi îți solicită, în plus, o imagine scanată a respectivului proces-verbal. Ceea ce înseamnă că amenda nu putea fi plătită. „E o greșeală, toți greșim, nu e bai”, a spus personajul acestei istorisiri, punând mâna pe telefon și sperând să rezolve astfel situația creată. Nu pricepuse că lucrurile nu au cum să fie atât de simple.

Centralista de la Inspectoratul General al Poliției Române a făcut (cu un oftat, i s-a părut șoferului deja cam prea pedepsit) legătura către funcționarii de la e-SIGUR. Adică telefonul a sunat și a tot sunat, până când s-a întrerupt apelul. Nu a răspuns nimeni. Nici prima, nici a doua, nici a treia oară, după cum nu a răspuns nimeni nici în zilele următoare. „E sistem informatizat, doar nu o răspunde calculatorul la telefon”, a glumit, deja enervat, înfăptuitorul nostru. Apoi a trimis un e-mail pe adresa IGP, precum și unul pe adresa Poliției Municipale din orașul de reședință, prezentând succint situația și atașând imaginea scanată a procesului-verbal eronat, care conținea alt nume și alte date. „E sistem informatizat, rezolvăm online”, și-a zis, deja conștient că lucrurile nu au cum să fie atât de simple.

De la Poliția Municipală a primit un răspuns, elegant, în care i se explica faptul că mesajul a fost înaintat către e-SIGUR. De la IGP încă mai așteaptă un răspuns. După cum așteaptă, fie și online, un proces-verbal cu datele corecte, pentru a achita contravaloarea amenzii – înainte ca autoritățile să-l considere rău-platnic și să apeleze la cine știe ce mijloace punitiv-coercitive. Deoarece, subliniez, personajul nostru vrea să plătească amenda, numai că sistemul e-SIGUR nu comunică decât aparte cu exteriorul, iar lucrurile, se pare, nu au cum să fie atât de simple.

Am sperat, de-a lungul timpului, să văd cum lucrurile capătă, în România, aspectul specific altor tărâmuri. Mi-am dorit din răsputeri – asemeni dumneavoastră, sunt convins – să văd modificări ale unor comportamente și înhumări ale vechilor metehne. Am privit cu nerăbdare către viitor până când și acesta s-a transformat în trecut, apoi a fost amplasat în același dosar al abia realizărilor. Și de aceea mă întristează faptul că, într-o lume pe care noi o făurim așa cum este, parcă se fac eforturi ca sistemul să funcționeze bizar și lucrurile să nu fie vreodată simple.