În Politică și în Drept, contextul este totul

La ora la care scriu aceste rânduri, Călin Georgescu este reținut de procurii DIICOT, într-un dosar penal născut în baza unei plângeri înregistrate încă din anul 2024. Nu sunt jurist-penalist și, prin urmare, voi fi foarte prudent în a critica mersul unui dosar instrumentat de orice unitate de parchet din această țară. Dreptul penal — la fel ca oricare altă disciplină juridică de ramură — are specificitatea, complexitatea și legitățile sale, pe care nu le poți realmente stăpâni decât numai după niște ani serioși de studiu și, deseori, de experiență practică realmente acumulată. Dar nu-mi poate ieși din minte ideea că, nu de puține ori, Politica și Dreptul se îmbrățișează într-un soi de dans pe care foarte puțini dintre noi suntem capabili să-l înțelegem și mult mai puțini dispuși să-l acceptăm.

Prin aulele noastre universitare, deseori, pe la cursurile de teoria dreptului sau de drept constituțional, poți auzi prelegeri legate de independența Justiției față de celelalte puteri constituite în Stat (Legislativă și Executivă), respectiv față decizia Politică. De regulă, această independență este gândită și explicată în directă relație cu principiul separației puterilor în stat, dar și cu cel al imparțialității magistratului judecător. În esență, cu mai mult sau mai puțin talent, teoreticienii dreptului public vă vor spune că nu poate fi vorba despre un autentic stat de drept decât numai dacă Justiția este sustrasă oricărei influențe Politice, astfel că decizia judiciară este socotită a fi de calitate doar în ipoteza în care este ferită de impactul oricărei decizii politice.

Dacă însă ai răgazul să-ți arunci ochii pe câteva din cărțile bune de teorie juridică — care se mai scriu încă de americani, de britanici, de nemți, ba chiar și de francezi —, vei afla că înfăptuirea Justiției nu este altceva decât o altă formă de a face Politică și că Dreptul nu poate fi altfel configurat ideologic decât numai cu concursul nemijlocit al Politicului. Este suficient să reușești să înțelegi că Legea însăși nu este altceva decât un produs al unei voințe politice parlamentare majoritare. Iar activitatea de adoptare, de interpretare și de aplicare a Legii nu se poate altfel desfășurată decât numai în acord cu prevederile Constituției și ale Tratatelor Europene, documente care, dincolo de dimensiunea lor juridică, sunt puternic impregnate de un ansamblu valoric consistent ideologizat și, prin urmare, politizat (pluralism politic și economic, guvernământ reprezentativ, alegeri libere, periodice și corecte, garantarea unor drepturi și libertăți fundamentale ș.a.m.d.).

Dar să ne întoarcem la „cazul Călin Georgescu”, pe care vă propun să-l priviți prin lentila acestei indisolubile legături angajate între Drept/Justiție și Politică/Politic. Dacă împingerea lui C. Georgescu în „malaxorul Justiției” s-a făcut doar pentru a-i coborî scorul electoral și a-i diminua șansa de a participa la un viitor scrutin prezidențial ori, eventual, de a-l și câștiga, atunci sistemul judiciar din această țară și- a făcut un mare deserviciu. În noile condiții, generate de reținerea lui C. Georgescu, dosarul penal în care acesta este implicat trebuie să se finalizeze, în mod obligatoriu, cu condamnarea acestuia. Un rateu al propunerii de arestare sau, mai rău, o infirmare judecătorească a rechizitoriului prin care C. Georgescu va fi trimis în judecată, respectiv o achitare a acestui personaj vor lăsa impresia că Justiția a acționat doar pentru a „regla” competiția politică. Ceea ce, în sine, este pur și simplu un ultraj la adresa ideii de stat de drept și de guvernământ autentic democratic. Odată atinsă libertatea lui C. Georgescu — candidatul din pricina căruia au fost anulate alegerile prezidențiale de la sfârșitul anului 2024 —, practic, zarurile au fost aruncate. Orice eșec judiciar a cărui victimă ar putea fi C. Georgescu va rămâne în conștiința colectivă drept un act de hărțuire sau de intimidare politică. Un asemenea film riscă să se termine cu dobândirea de către C. Georgescu a mandatului de Președinte al României. Pentru că, de când e lumea și pământul, cel lovit devine, în ochii celor mai mulți dintre oameni, o victimă nedreptățită, care merită compasiune, apărare și susținere. Ca atare, pentru ca Justiția să nu se facă de râs, ea trebuie să ducă lucrurile până la capăt: să dovedească, dincolo de orice urmă de îndoială, vinovăția lui C. Georgescu, respectiv faptul că acesta a săvârșit niște infracțiuni realmente grave și, mai apoi, să-l condamne la o pedeapsă exemplară. Orice altă regie poate arunca Justiția într-o teribilă criză de încredere și, implicit, de legitimitate, aceasta putând fi ușor acuzată că s-a implicat, irațional și oarecum hoțește, în mânăriile clasei noastre politice. Sper că, în cazul lui C. Georgescu, nu a fost vorba despre așa ceva. Istoria universală ne poate oricând aminti tristele figuri ale unora care, hăituiți fiind, inclusiv de sistemul judiciar, au ajuns ca, prin votul maselor, să preia și să exercite puterea politică în forme care au pendulat între autocrații și regimuri totalitare.

Contextul politic în care este înfăptuită Justiția — și, îndeosebi, Justiția penală ori cea constituțională — nu poate fi niciodată ignorat. Și nici n-ar trebui ignorat. De context a fost vorba și în cazul suspectei întâlniri între un fost Președinte al Curții noastre Constituționale și premiul demis al României. Tot cu un anumit context avem de-a face și în cazul reținerii cetățeanului C. Georgescu. Starea maladivă în care se găsește astăzi Statul nu ar trebui să îmbolnăvească și Justiția. O Justiție sensibilă la mesajele venite dinspre interesul politic mărunt și de moment al celor care guvernează este o Justiție lipsită de un eficient sistem imunitar. Iar capacitatea Justiției de a se apăra de influențele nefaste ale decidenților politici depinde de probitatea profesională, verticalitatea, seriozitatea și responsabilitatea celor care intră în corpul profesional al magistraților. Un procuror sau un judecător bine pregătit, cu un parcurs credibil de carieră și care nu așteaptă să fie „promovat în muncă” cu concursul sau cu sprijinul unui politruc, este un magistrat care nu va acționa niciodată la comanda — expresă sau sugerată — a unui decident politic, indiferent de cât de „sus” s-ar găsi un astfel de om în interiorul sistemului instituțional al statului. El nu reține, nu percheziționează, nu arestează și nu condamnă pentru a-i face plăcere Președintelui, premierului ori unui oarecare ministru, senator sau deputat. Și nici nu răspunde la invitația vreunuia dintre cei mai sus enumerați. El acționează cu calm, rece, neutru și în interesul adevărului judiciar, mai presus de adevărurile partidelor și de cele ale politicienilor.