Împăratul cu un apetit sexual atât de mare, încât a chemat o mireasă de la propria ei nuntă pentru a-l…

Dacă
există un împărat al cărui nume a ajuns să fie sinonim cu excesele sexuale și cruzimea, acela este Caligula. Iar, dintre toate poveștile fabuloase despre capriciile sale intime, una iese cel mai mult în evidență…

Se
spune că apetitul sexual al lui Caligula era atât greu de nestăpânit, încât palatul
imperial ar fi ajuns, în relatarea lui Suetoniu, să semene cu un adevărat
bordel. Împăratul nu s-a mulțumit, însă, cu femeile puse la dispoziția sa la Curte sau prin împrejuimi, el a
pus ochii și pe soțiile altor bărbați, pe care le chema înaintea lui, le privea pofticios și își alegea preferatele cu aceeași nonșalanță cu care un aristocrat își
selecta vinul de la masă. Iar una dintre cele mai savuroase — și scandaloase! —
povești amoroase îl găsește chiar în mijlocul unei nunți.

În
timp ce mirele își sărbătorea proaspăta căsătorie, Caligula a decis că mireasa acestuia îi place mai mult lui decât soțului ei. Și, pentru un împărat care considera că
voința proprie era suficientă pentru a schimba întreaga lume, problema avea o soluționare simplă și rapidă: mireasa a fost luată pe sus chiar de la propria nuntă și adusă în fața lui.

Cuplul menționat anterior de-abia apucase să-și înceapă viața împreună, când împăratul a intervenit, iar
mirele, uluit de obrăznicia situației, a primit din partea lui Caligula o
replică memorabilă: „NIa nu-ți lua tu libertăți cu soția mea!” Vorba vine „soția mea”… Cu alte cuvinte, mireasa a devenit proprietatea împăratului insațiabil!

Mai multe pentru tine…

Sursele
antice sunt pline de asemenea istorisiri spumoase despre împăratul roman, iar Suetoniu
adoră detaliile care transformă un conducător detestat într-un personaj aproape
caricatural. Dar indiferent unde se termină realitatea și începe legenda,
episodul surprinde perfect reputația lui Caligula: un împărat pentru care Coroana
nu însemna doar putere absolută, ci și sentimentul că nimic — nici măcar o
nuntă aflată deja în plină desfășurare — nu trebuia să-i stea în calea satisfacerii propriilor pofte carnale!