La început a vorbit Alexandru Rogobete şi am crezut că e doar eroare neforţată ca să preiau o sintagmă din tenis. Fiindcă omul e convins că Nicolae Ceauşesu a fost „unicul vizionar al ţării”, nu prea are rost să-ţi baţi capul cu el atunci când discuţi despre revoluţie. Dar a continuat să vorbească despre funie în casa spânzuratului şi Alfred Simonis, politician totuşi cu o mare experienţă. Fiindcă, da, ca PSD-ist să îi cerţi pe unii, în speţă USR, că se folosesc de termenul „revoluţie”, nu este doar lipsă de tact, dar e şi un imens tupeu, şi am folosit aici un eufemism.

“Nu a îndrăznit nimeni, în 36 de ani de democrație, să confiște idealurile din Decembrie ’89 pentru un interes personal (…) Să asociezi acestea cu acțiunile lui Dominic Fritz din ultimele zile este o formă de cinism politic dus la extrem”, a spus Simonis despre evenimentul “Revoluţia continuă” organizat de USR înaintea plecării lui Dominic Fritz din funcţia de primar al Timişoarei. Dacă Simonis ar fi citit măcar vreo trei pagini adevărate despre Revoluţia din Timişoara, iar nu raportul lui Sergiu Nicolaescu, în fapt un scenariu de film prost, ar fi aflat că aceasta a fost deturnată şi confiscată chiar atunci, în decembrie 89. Şi a fost furată chiar de idolul său politic (aşa cum spunea în urmă cu vreo 20 de ani) Ion Iliescu, care a călcat la propriu pe cadavre pentru a-şi atinge scopul.

Fiindcă dacă ar fi citit măcar un sfert de pagină despre revoluţie, Simonis ar fi aflat că, în acele zile din decembrie 1989, au fost ucişi mult mai mulţi oameni după ce Iliescu a preluat puterea printr-o lovitură de stat. Pentru ca împreună cu ciracii săi din Securitate, enorm de mulţi în slujba KGB, şi eşaloanlele doi şi trei din PCR, să preia controlul ţării. Şi tot pe osatura PCR, Ion Iliescu a înfiinţat partidul FSN, care s-a transformat în FDSN, apoi PDSR, iar acum PSD. Exact, PSD îşi trage fibrele din PCR. Iar ca PSD-ist să vorbeşti despre o revoluţie anticomunistă e ceva straniu ca să nu spun disonanţă cognitivă.

În anii care au urmat, pentru PSD aşa-zisa “revoluţie” a fost la fel ca şi guvernările acestui partid. O batjocură si o sursă de privilegii şi bani. Şi mă refer la marea impostură cu certficatele de revoluţionar cu care FDSN şi-a cumpărat oameni în toată ţara. Patalamale care aduceau cu ele terenuri, case, spaţii comerciale şi indemnizaţii lunare. Criminalii si torţionarii au fost răsplătiţi în aceeaşi măsură cu cei care au ieşit atunci în stradă. Pentru a se livra aceste certificate s-au inventat “revoluţii” la Măciuca, Adunaţii-Copăceni sau Gogoşari. Chiar şi Marcel Ciolacu este revoluţionar. De Buzău, acolo unde nu s-a tras un foc. Ori revoluţie a fost doar în Timişoara şi a continuat la Bucureşti, Cluj, Sibiu, Braşov, până a fi confiscată de coteria lui Iliescu.

Şi da, în timp ce partidul lui Simonis şi Rogobete punea mâna pe ţară cu unicul scop de-a o spolia, în primele luni ale lui 1990, în Timişoara Revoluţia furată la Bucureşti continua. În martie apărea Proclamaţia de la Timişoara, în  fapt primul document programatic al Revoluţiei. Exact, cel care, la punctual 8, îi trimitea să ia o pauză pe activişti şi securişti. Din păcate, sub Ion Iliescu, aceştia erau deja înşurubaţi bine în toate instituţiile statului.

Şi da, Timişoara e oraşul revoluţiei şi fiindcă PSD nu l-a câştigat niciodată şi foarte probabil o să mai curgă multă, multă apă pe Bega dacă nu cumva va şi seca, iar partidul lui Ion Iliescu tot nu va pune steagul pe Primăria Timişoara. Şi că vrea sau nu Simonis, timişorenii nemulţumiţi că li s-a furat o revoluţie de către PSD, au tot dreptul să spună că a lor “Revoluţie continuă”.

P.S. Declaraţiile celor doi PSD-işti sunt bizare şi din alt motiv. Nu-i un secret, votanţii PSD sunt într-o proporţie covârşitoare nostalgici după Ceauşescu. Sunt cei care susţin ca “eroul” lor a căzut din cauza uneltirilor Ocultei Mondiale şi în niciun caz ca urmare a unei revoluţii.