La şase ani după ce a câştigat primul mandat de primar al Timişoarei, Dominic Fritz este nevoit să plece din funcţie. Şi nu fiindcă ar fi pierdut vreun scrutin, ci în urma unei conjuraţii executate de o coterie care cuprinde unele dintre cele mai retrograde elemente din România: PSD, AUR, CCR, Lia Savonea… Despre ce va face în continuare, ce regrete are şi multe altele într-un interviu defalcat în două părţi. Azi, prima mparte.

Într-un interviu pe care vi l-am luat înaintea alegerilor din 2020, îmi spuneaţi că în tinereţea petrecută în Timişoara şi acum vă citez: “Simţeam un sentiment de mândrie că trăiesc în oraşul din care a pornit cea mai importantă revoluţie din Europa de Est”. Simţiţi şi acum, după două decenii, acea mândrie? Aţi fost şase ani şi primar al Timişoarei.

O, da! Mândria este și mai mare. Sentimentul de recunoștință că am avut norocul să cunosc acest oraș, apoi să fiu ales primarul lui e și mai mare, pentru că este ceva extraordinar ca să poți contribui la dezvoltarea unui oraș ca Timișoara. După o serie de primari, de oameni pe care îi respect enorm de mult, de la Carol Telbisz, la Stan Vidrighin, la alții. Și să fiu parte din prezentul și viitorul orașului este o mare onoare. Deci da, eu sunt mândru. Sunt un mare norocos.

Intervine la un moment dat un sentiment de Sisif în care tot faci, faci, și nu ajunge

N-au fost momente în care v-au dezamăgit unii concitadini?

Nu cred că dezamăgire este cuvântul potrivit. Evident că așteptările și nevoile cetățenilor întotdeauna sunt mult, mult mai mari decât resursele și posibilitățile de a le satisface. Și evident că uneori, când vezi că indiferent ce faci, tot nu e suficient pentru a satisface nevoile și pentru a rezolva problemele, intervine la un moment dat un sentiment de Sisif în care tot faci, faci, și nu ajunge. Dar până la urmă acest sentiment cred că e sentimentul de  bază în această meserie. E similar sentimentului de acasă când speli rufele și după câteva zile iarăși trebuie să le speli și nu se termină niciodată. Deci e o experiență umană naturală, cred. Și până la urmă, totuși, sunt niște lucruri care rămân și din ce în ce mai multe probleme sunt rezolvate. Din ce în ce mai multe investiții sunt finalizate și asta e un mare grad de satisfacție, mai ales că nu sunt lucruri abstracte, ci sunt îmbunătățiri reale în comunitatea în care trăiesc.

Întreb fiindcă ați trecut și prin perioade mai grele, chiar la nivel personal, mă gândesc la un miting în fața casei, unde s-a strigat ”Afară cu nemții din țară!”. Mă gândesc că au avut niște influențe asupra dumneavoastră.

Eu n-am luat niciodată atacurile împotriva persoanei mele și mai ales atacuri împotriva unor chestiuni la care nu am contribuit, cum e, de exemplu, faptul că sunt neamț. N-am luat astea niciodată ca o chestie personală, că degeaba mă înjuri că sunt german, că nu-i ceva ce am făcut, nu e ceva ce pot să schimb. Și atunci e foarte multă energie inutilă și eu nu vreau să mai risipesc ca răspuns din această energie inutilă. Eu întotdeauna am încercat să mă focusez pe ce pot să fac, ce pot să schimb, mai puțin pe cine cârcotește.

Părăsiţi, în câteva zile, scaunul de primar. Care este cel mai mai mare regret al plecării forţate din funcţia de primar al Timişoarei? Mai exact, ce v-aţi fi dorit să mai faceţi acum, în perioada imediat următoare?

În primul rând, nu cred că există ceva ce mi-aș fi propus și ce nu poate fi dus mai departe de echipa mea. Pentru că un lucru este clar, mandatul dat de timișoreni în 2024 stă în picioare. Legitimitatea direcției pe care au dat-o timișorenii încă este, indiferent ce au decis abuziv PSD și AUR în Parlament și la CCR. Și tocmai de aceea lucrurile merg înainte. Există poate un aspect unde chiar am imprimat foarte personal o direcție, latura de relații europene, unde, desigur, prin prisma biografiei mele, am reușit să fac vocea Timișoarei mai auzită, mai vizibilă și va fi mai greu pentru oraș poate să meargă mai departe în direcția asta, dar o facem oricum. Forumul pentru Valori Europene, unde vor veni miniștri de afaceri externe, foști președinți și așa mai departe, va continua, la fel și toate celelalte proiecte pe care oricum întotdeauna le-am conceput împreună cu Ruben Lațcău, cu Paula Romocean, cu Matei Creveanu, cu mulți alții. Toate aceste proiecte vor continua.

Continuaţi lupta cu Sistemul, dacă pot să-i spun aşa? Adică mergeţi la CEDO, eventual la CJUE?

 E o luptă juridică, pe de o parte, o luptă pe care o duc cu echipa mea de avocați în care am încredere, care sunt cei mai buni nu doar la nivel de România, ci și la nivel european. Iar eu personal nu o să investesc prea multă energie în partea asta juridică. Nici nu o să-mi fac prea multe speranțe că acuma o să apară o mână invizibilă care o să mă pună înapoi pe scaunul de primar, pentru că nu asta este miza mea. Eu o să mă focusez pe lupta mea politică, pentru că cred că este un moment periculos pentru România, pentru Timișoara oricum. Cred că trebuie să restabilim dreptatea și asta putem să facem doar dacă ne unim, dacă câștigăm clar următoarele alegeri, dacă nu mai permitem PSD să încalce bunul simț, Constituția și să își umple cutiile de pantofi în timp ce românii o duc din ce în ce mai greu. Asta este lupta pe care mă voi focusa eu.

Sunt absolut hotărât să fiu în continuare un cetățean implicat al Timișoarei

 S-ar putea ca, într-o bună zi, să reveniţi în scaunul de primar al Timişoarei? Aţi avut un mesaj destul de criptic în ultima şedinţă a Consiliului Local, pe care unii l-au decriptat ca o revenire în fruntea Primăriei.

Încă o dată, eu nu vreau să speculez ce se întâmplă pe partea juridică, dar sunt absolut hotărât să fiu în continuare un cetățean implicat al Timișoarei. Implicat nu doar la nivel național, ci și la nivel local. Ce forme va lua acest angajament în viitor vom vedea. Dar acum că am zis că ne revedem în sala de Consiliu, pot și ca cetățean să mă revăd.

Ce regrete aveţi uitându-vă în urmă peste aceşti şase ani ca primar al Timişoarei?

 Nu știu dacă regret este sentimentul potrivit, pentru că întotdeauna lucrezi sub presiunea timpului, cu resurse limitate, cu informații limitate. Trebuie să iei niște decizii pentru care ai nevoie de mai multe informații, mai mult timp și alte resurse. Un lucru ce m-a frustrat întotdeauna și ce mi-aș fi dorit să reușim altfel este faptul că, pe de o parte răspunzi în fața oamenilor pentru rezultatele administrației. Pe de altă parte, în unele privințe ai mâini legate. Nu poți să reformezi propriul aparat așa cum trebuie. Pentru fiecare reorganizare pe care am făcut-o am ajuns în instanțe. Mi-au fost blocate reforme în justiție. În al doilea rând, legislația și tot felul de instituții de stat care sunt acaparate politic și care au început să blocheze, să saboteze toate eforturile noastre. Și asta e extrem de frustrant, pentru că evident că lumea se așteaptă să ai rezultate și nu înțelege neapărat ce se întâmplă în culise, unde uneori efectiv s-au pus doi, trei, patru, cinci instituții în același timp pe noi ca să ne hărțuiască. Și asta în detrimentul timișorenilor. Și asta e un sentiment de nu știu, de regret, în sensul că nu am reușit mai bine uneori să facem față acestor asalturi.

Roberta METSOLA, EP President Official visit to Timisoara (Romania) – Press Statement with Dominic FRITZ, Mayor of Timișoara

Consideraţi că aţi făcut greşeli ca primar al Timişoarei?

 Doar cine nu muncește nu face greșeli…

Una, două, trei…

Evident că, sunt momente pe care, încă o dată, cu informațiile de azi, le-aș evalua altfel. Dar eu niciodată nu mi-am permis ca din frică să fac greșeli, să mă oprească să iau o decizie sau să merg înainte. Un lucru ce întotdeauna m-a frustrat este că nu e suficient timp și cu siguranță aș fi vrut să am mai mult timp. De exemplu, să mă întâlnesc cu cetățenii, să merg în cartiere, să stau de vorbă cu oamenii. Am făcut asta, dar mi-aș fi dorit să am și mai mult timp pentru asta.

Dacă aţi fi un profesor de administraţie exigent şi obiectiv, ce notă i-aţi da primarului Dominic Fritz pentru cei şase ani de mandat?

 Știu că vă plac astfel de întrebări. Nota am primit-o de la timișoreni și în 2020 și, cel mai important, în 2024, când m-au reales. Asta este singurul examen care contează. Și tocmai pentru că nu au putut să mă bată la urne, competitorii mei politici au încercat să mă bată în acest mod, dar vor vedea că nu va funcționa.