Pe ce te bazezi, Gică?

Înaintea oricărui meci, antrenorul român, indiferent din care eşalon, dar şi selecţionerul oricărei echipe reprezentative (începând cu cea „mare”), are un singur mod de abordare: optimist până la neverosimil, dând de înţeles că odată cu sosirea domniei sale la cârmă, toate hibele din trecut vor dispărea ca prin farmec şi că urmează un şir neîntrerupt de victorii care vor reda fotbalului românesc strălucirea de al’dat’ şi totodată vor plasa România pe locul pe care îl merită în clasamentele FIFA/UEFA.

Chestia asta cu meritatul mă macină de o grămadă de vreme: care o fi la personajele despre care vorbesc unitatea de măsură pentru meritocraţie? Pe ce se bazează (e o replică clasică dintr-o scriere de-ale lui Marin Preda, de care lumea fotbalului n-a auzit, fiindcă distinsul autor n-a jucat decât pe maidan, în copilărie)? Cum apreciază domniile lor că echipa bătută cu 5-0 merita de fapt să câştige? Calculul lor mintal (eeeiii, aşa se spune, nu înseamnă că ei chiar au minte!), uşor diferit faţă de cele ale bipezilor obişnuiţi, deci normali, zice că un gol a fost primit după un ofsaid, altul după un fault, a urmat un penalty acordat de pomană, apoi o uşoară neînţelegere între apărători şi, finalmente, un gol întâmplător, dintr-o deviere. Ia vedeţi, ies 5? Fix! Asta, la adversari. Pe de altă parte, lor le-au fost anulate degeaba două goluri de către hoţii de la VAR, un henţ în careu a fost ignorat, au fost şi două „beri” (alea care în DEx sunt „bare”!), deci tot 5, aşa că „meritau” măcar un egal, deşi victoria ar fi reflectat „realitatea din teren”. Mai e puţin şi debutăm în Liga Naţiunilor. Dl Gh. Hagi a spus acum câteva zile că vom câştiga grupa, că pornim cu două victorii, că alealalte 3 echipe (din care două au fost la Mondial) sunt evident mai slabe, încât te întrebi dacă nu cumva la Constanța soarele a bătut şi mai tare decât în restul ţării. La toate astea, l-aş întreba doar atât: pe ce te bazezi, Gică?