[analyse_image type=”featured” src=””]
În bună parte, componența administrației locale sau centrale, mai ales la nivel de conducere, este rezultatul prestațiilor politice ale partidelor, atât în campaniile electorale, cât și în perioada dintre ele, când ne fericesc cu acțiuni și declarații diverse.
Activitatea concretă a unui administrator este clar diferită de acțiunile politice ale unor activiști de partid și, de multe ori, vin în conflict. Relația între politică și administrație se menține, dar fanteziile politicianiste nu concordă, de multe ori, cu realitatea guvernării locale sau centrale și chiar cu prevederile legislației în vigoare, fapt care generează conflicte mai mult sau mai puțin vizibile între activiști și înalți funcționari.
Această stare de fapt este normală. Într-o democrație reală, neînțelegerile pot fi și sursa progresului și îmbunătățirii activității, iar publicul apreciază schimbul de replici, acuze sau glume acre din spațiul public.
În practică, schimbarea politică ce urmează unor alegeri (dacă este o schimbare) este urmată de schimbări în administrație, cei care au câștigat alegerile impunându-și adepții în funcțiile de decizie pentru a promova programul lor politico-administrativ.
Pe perioada mandatului apar, de multe ori, divergențe de viziune sau abordare între politicieni și funcționarii superiori (este vorba de patru lungi ani), iar acestea sfârșesc în scandaluri, acuze, blocaje sau sabotaje reciproce.
Un asemenea moment înregistrăm în România actuală, la nivel central, unde, după construirea unei coaliții puternice după alegeri, ne-am trezit într-un blocaj politico-administrativ care împiedică mult guvernarea, procesul legislativ și chiar funcționarea instituțiilor statului.
Neînțelegeri înregistrăm și la nivelul județului nostru, generate de reorientări politice, orgolii imense și interese proprii mari, care exced total obligația de a acționa în interesul general.
Unii, în aroganța lor, se manifestă ca pe propria proprietate.
Cel mai vizibil se manifestă relația politică-administrație la nivel local, peste tot în lume, și este normal să fie așa, iar când aceasta este tensionată, suportă cu toții consecințele.
Răceala extremă la nivelul celor doi poli ai puterii administrative (și politice), Consiliul Județean și Consiliul Local, în județul Suceava, a determinat pierderi de oportunități (de ce nu se continuă centura Sucevei, unde este parcul industrial promis etc.?) și un consum fantastic de energie în dispute politicianiste.
Mircea Eliade, în perioada interbelică, afirma că în nicio țară nu se risipește atâta energie în politică. Probabil că cei care conduc aceste instituții cunosc afirmația (?!?) și vor să o confirme pe plan local cu un entuziasm debordant.
O conformare clar nătângă (nu am găsit alt cuvânt) se desfășoară între liderii politici de la centru, cu rezultate dezastroase în actul de guvernare (pierderi de sute de milioane de euro din fonduri europene pentru întârzieri legislative) și transmiterea de mesaje externe cumplite și cu efect negativ masiv (reducerea drastică a investițiilor externe și interne, creșterea dobânzilor la împrumuturile de stat, ratingul la limita categoriei junk etc.).
De ce? Pentru ambiția prostească a unor reprezentanți (nu ne reprezintă!), lipsiți de viziune și cu o inteligență discutabilă, cel puțin.
Din această luptă între politicieni, reflectată în administrarea locală sau națională, câștigă doar inamicii României (interni și externi) și formațiunile extremiste. Acesta este viitorul pe care vor să-l construiască cei aflați la butoane, din păcate, datorită votului nostru.
Când bunul-simț revine în politică și administrația conlucrează în folosul tuturor, dar acest adevăr nu are loc în mintea politicienilor cu capacitatea de decizie. Jalnic.
P.S. Furia destructivă a conducătorilor primăriei ne-a afectat și pe noi (fiica mea și subsemnatul). Pierderea este de 8.000–10.000 de euro. Mulțumesc, domnilor Rîmbu și Cușnir. Jenant de abuzivi sunteți.
În bună parte, componența administrației locale sau centrale, mai ales la nivel de conducere, este rezultatul prestațiilor politice ale partidelor, atât în campaniile electorale, cât și în perioada dintre ele, când ne fericesc cu acțiuni și declarații diverse.
Activitatea concretă a unui administrator este clar diferită de acțiunile politice ale unor activiști de partid și, de multe ori, vin în conflict. Relația între politică și administrație se menține, dar fanteziile politicianiste nu concordă, de multe ori, cu realitatea guvernării locale sau centrale și chiar cu prevederile legislației în vigoare, fapt care generează conflicte mai mult sau mai puțin vizibile între activiști și înalți funcționari.
Această stare de fapt este normală. Într-o democrație reală, neînțelegerile pot fi și sursa progresului și îmbunătățirii activității, iar publicul apreciază schimbul de replici, acuze sau glume acre din spațiul public.
În practică, schimbarea politică ce urmează unor alegeri (dacă este o schimbare) este urmată de schimbări în administrație, cei care au câștigat alegerile impunându-și adepții în funcțiile de decizie pentru a promova programul lor politico-administrativ.
Pe perioada mandatului apar, de multe ori, divergențe de viziune sau abordare între politicieni și funcționarii superiori (este vorba de patru lungi ani), iar acestea sfârșesc în scandaluri, acuze, blocaje sau sabotaje reciproce.
Un asemenea moment înregistrăm în România actuală, la nivel central, unde, după construirea unei coaliții puternice după alegeri, ne-am trezit într-un blocaj politico-administrativ care împiedică mult guvernarea, procesul legislativ și chiar funcționarea instituțiilor statului.
Neînțelegeri înregistrăm și la nivelul județului nostru, generate de reorientări politice, orgolii imense și interese proprii mari, care exced total obligația de a acționa în interesul general.
Unii, în aroganța lor, se manifestă ca pe propria proprietate.
Cel mai vizibil se manifestă relația politică-administrație la nivel local, peste tot în lume, și este normal să fie așa, iar când aceasta este tensionată, suportă cu toții consecințele.
Răceala extremă la nivelul celor doi poli ai puterii administrative (și politice), Consiliul Județean și Consiliul Local, în județul Suceava, a determinat pierderi de oportunități (de ce nu se continuă centura Sucevei, unde este parcul industrial promis etc.?) și un consum fantastic de energie în dispute politicianiste.
Mircea Eliade, în perioada interbelică, afirma că în nicio țară nu se risipește atâta energie în politică. Probabil că cei care conduc aceste instituții cunosc afirmația (?!?) și vor să o confirme pe plan local cu un entuziasm debordant.
O conformare clar nătângă (nu am găsit alt cuvânt) se desfășoară între liderii politici de la centru, cu rezultate dezastroase în actul de guvernare (pierderi de sute de milioane de euro din fonduri europene pentru întârzieri legislative) și transmiterea de mesaje externe cumplite și cu efect negativ masiv (reducerea drastică a investițiilor externe și interne, creșterea dobânzilor la împrumuturile de stat, ratingul la limita categoriei junk etc.).
De ce? Pentru ambiția prostească a unor reprezentanți (nu ne reprezintă!), lipsiți de viziune și cu o inteligență discutabilă, cel puțin.
Din această luptă între politicieni, reflectată în administrarea locală sau națională, câștigă doar inamicii României (interni și externi) și formațiunile extremiste. Acesta este viitorul pe care vor să-l construiască cei aflați la butoane, din păcate, datorită votului nostru.
Când bunul-simț revine în politică și administrația conlucrează în folosul tuturor, dar acest adevăr nu are loc în mintea politicienilor cu capacitatea de decizie. Jalnic.
P.S. Furia destructivă a conducătorilor primăriei ne-a afectat și pe noi (fiica mea și subsemnatul). Pierderea este de 8.000–10.000 de euro. Mulțumesc, domnilor Rîmbu și Cușnir. Jenant de abuzivi sunteți.
[analyse_source url=”https://www.monitorulsv.ro/relatii-intre-politicieni-si-administratie-scandalul-zilnic/”]