Neliniștiții

Este vorba despre niște băieți cărora cineva, cândva, le-a injectat în căpățânile alea suficient de primitoare (din moment ce n-au fost suprasolicitate de informațiile care se capătă în școală, loc absolut străin domniilor lor) că ei sunt frumoși, talentați și inteligenți, astfel încât le mai trebuie doar nițel noroc și un impresar priceput pentru a deveni vedete planetare. Pricepând repede chestia asta, băieții ăștia (nu-mi cereți nume, că dacă mă apuc să le scriu, umplu nu doar rubrica, ci și restul ziarului cu d-ăștia născuți talent și morți speranță) s-au pus pe… ați ratat: nuu, nu s-au pus pe muncă, pe antrenamente la sânge, pe dat sufletul în fiecare secundă de joc, nimic din toate astea. Ei s-au pus pe zăcut, pe așteptat și mai ales pe făcut fițe. S-au pus pe agățat toate ștoarfele disponibile, pe cumpărat toate mașinile ultra-mega-benga, pe făcut talente în cluburile alea „jmekere”, pe coafuri una mai afro decât alta și neapărat pe tatuajele „de firmă” care să includă și o cloșcă, sau ce-o fi aia de pe gât, cu aripile larg deschise, în așteptarea viitorului care rareori s-a mai arătat. Câte unul chiar are și baftă, de exemplu un ratat ca Drăguș care dă peste un bolovan ca Becali care vede în el un Messi ceva mai bun decât originalul și care știe precis că ăsta o să înscrie, de cele 2 milioane (1, achiziția, 1, salariul!), fix 25 de goluri în sezonul ăsta, adică ceva mai mult decât a înscris în întreaga-i carieră de loser perfect. Nu-i singur, că tot pe Dâmbovița a poposit și unu’ Pușcaș. Să mă anunțați și când o să intre, și când o să înscrie și ăsta. Mulțumesc anticipat. Ei sunt neliniștiți doar în privința locului viitoarelor vacanțe. În rest, în privința fotbalului, sunt de o liniște deplină, ca în biserică.