[analyse_image type=”featured” src=””]
Menționez din start că acest articol nu vrea să sancționeze formațiunile politice care declară că apără suveranitatea României de atacurile Ocultei Mondiale. Vreau să arăt că apetența pentru Rusia și poporul său „eliberator” are rădăcini vechi și reflectă obiceiul românilor de a se alia cu cei mai tari (ruși, turci, nemți, austrieci, francezi etc.), conform proverbului: „Fă-te frate cu dracul până treci puntea”.
Și asta fără a băga în seamă modul în care am fost tratați de marile puteri, pentru că, nu-i așa, ”capul plecat sabia nu-l taie”.
Curios este faptul că românii înjură partenerii de alianță (UE, NATO), deși putem să ne opunem deciziilor lor (cu consecințe valabile pentru toți membrii alianței!). Avem cinci milioane de compatrioți care muncesc acolo (de ce nu în Rusia?). Și chiar putem să ne retragem din alianță fără consecințe, doar că vom fi în situația Moldovei, Ucrainei, Albaniei etc.
Vreau să arăt că românii s-au specializat în „semnalizat la dreapta și virat la stânga” permanent, dar cu mai mult talent în epocile modernă și contemporană.
Și după Revoluție ne declarăm pro-Vest, dar eram atrași și de Gorbaciov și reformele sale, pe care le vedeam ca cele mai nimerite soluții pentru națiune.
Ce s-ar fi întâmplat dacă nu se destrăma URSS-ul? O întrebare la care nu am răspuns. Probabil, un ”socialism cu față umană”.
Acum ne așteaptă o perioadă post-Putinistă (va cădea idolul suveraniștilor noștri după sistarea influențelor materiale și a spălării pe creier venite din est).
Iar pentru mine este un mister: ne vom integra realmente în Europa sau vom tânji după modelele euro-asiatice? Pentru că va trebui să optăm definitiv.
Trebuie să facem apel la memorie (doar sfârșitul secolului XX) pentru a vedea că, în momentul în care URSS nu a mai subvenționat mișcările, nu a mai existat comunism în vestul continentului (în Italia, Spania, Franța, Grecia, Portugalia erau partide de top).
Vor dispărea partidele eurosceptice, suveraniste și puternic naționaliste după căderea lui Putin și a politicii sale externe? Eu cred că doar peste puțin timp.
Cine așteaptă ordinul din est printre români nu este greu de aflat, consultând rețelele sociale sau vizionând manifestările electorale ale partidelor îndrăgostite de Rusia (sau China).
Sunt persoane frustrate, cetățeni ”fără noroc în viață”, cei invidioși, dar și anumite grupuri socio-profesionale (militari sau preoți, în principal), care acționează la ordin (al cui?) sau respectând jurământul de ascultare (de cine?).
De ce se încolonează în oastea suveranistă (extremistă în realitate) cei mai mulți? Le este frică de invazia hoardelor din est, respectă comportamentul agresiv barbar, doresc din nou un ”tătuc”, au în ADN caracteristicile populațiilor de stepă sau comportamentul de slugă îi domină și acum, sau toate împreună?
Cred că „oastea de strânsură” a suveraniștilor se va destrăma rapid după subțierea finanțării și se va reorienta spre alte surse.
Asta nu înseamnă că cei loviți de mesajele suveraniste nu vor rămâne cu nostalgia după perioada când aplaudau discursurile despre dacii amatori de fructe de pădure sau despre tunelurile din munții patriei și vor acuza permanent Vestul, evreii, finanțiștii etc. de situația lor materială proastă, eșecurile profesionale sau sociale.
Sunt peste tot asemenea cetățeni, dar este bine de urmărit poziția lor în societate pentru a nu avea surprize.
Sper să prind ziua în care cetățenii români să fie în mare majoritate demni, să refuze slugărnicia, iar competiția internă să fie bazată pe competență, hărnicie, dedicare și nu pe ajutorul regimurilor autocrate.
Menționez din start că acest articol nu vrea să sancționeze formațiunile politice care declară că apără suveranitatea României de atacurile Ocultei Mondiale. Vreau să arăt că apetența pentru Rusia și poporul său „eliberator” are rădăcini vechi și reflectă obiceiul românilor de a se alia cu cei mai tari (ruși, turci, nemți, austrieci, francezi etc.), conform proverbului: „Fă-te frate cu dracul până treci puntea”.
Și asta fără a băga în seamă modul în care am fost tratați de marile puteri, pentru că, nu-i așa, ”capul plecat sabia nu-l taie”.
Curios este faptul că românii înjură partenerii de alianță (UE, NATO), deși putem să ne opunem deciziilor lor (cu consecințe valabile pentru toți membrii alianței!). Avem cinci milioane de compatrioți care muncesc acolo (de ce nu în Rusia?). Și chiar putem să ne retragem din alianță fără consecințe, doar că vom fi în situația Moldovei, Ucrainei, Albaniei etc.
Vreau să arăt că românii s-au specializat în „semnalizat la dreapta și virat la stânga” permanent, dar cu mai mult talent în epocile modernă și contemporană.
Și după Revoluție ne declarăm pro-Vest, dar eram atrași și de Gorbaciov și reformele sale, pe care le vedeam ca cele mai nimerite soluții pentru națiune.
Ce s-ar fi întâmplat dacă nu se destrăma URSS-ul? O întrebare la care nu am răspuns. Probabil, un ”socialism cu față umană”.
Acum ne așteaptă o perioadă post-Putinistă (va cădea idolul suveraniștilor noștri după sistarea influențelor materiale și a spălării pe creier venite din est).
Iar pentru mine este un mister: ne vom integra realmente în Europa sau vom tânji după modelele euro-asiatice? Pentru că va trebui să optăm definitiv.
Trebuie să facem apel la memorie (doar sfârșitul secolului XX) pentru a vedea că, în momentul în care URSS nu a mai subvenționat mișcările, nu a mai existat comunism în vestul continentului (în Italia, Spania, Franța, Grecia, Portugalia erau partide de top).
Vor dispărea partidele eurosceptice, suveraniste și puternic naționaliste după căderea lui Putin și a politicii sale externe? Eu cred că doar peste puțin timp.
Cine așteaptă ordinul din est printre români nu este greu de aflat, consultând rețelele sociale sau vizionând manifestările electorale ale partidelor îndrăgostite de Rusia (sau China).
Sunt persoane frustrate, cetățeni ”fără noroc în viață”, cei invidioși, dar și anumite grupuri socio-profesionale (militari sau preoți, în principal), care acționează la ordin (al cui?) sau respectând jurământul de ascultare (de cine?).
De ce se încolonează în oastea suveranistă (extremistă în realitate) cei mai mulți? Le este frică de invazia hoardelor din est, respectă comportamentul agresiv barbar, doresc din nou un ”tătuc”, au în ADN caracteristicile populațiilor de stepă sau comportamentul de slugă îi domină și acum, sau toate împreună?
Cred că „oastea de strânsură” a suveraniștilor se va destrăma rapid după subțierea finanțării și se va reorienta spre alte surse.
Asta nu înseamnă că cei loviți de mesajele suveraniste nu vor rămâne cu nostalgia după perioada când aplaudau discursurile despre dacii amatori de fructe de pădure sau despre tunelurile din munții patriei și vor acuza permanent Vestul, evreii, finanțiștii etc. de situația lor materială proastă, eșecurile profesionale sau sociale.
Sunt peste tot asemenea cetățeni, dar este bine de urmărit poziția lor în societate pentru a nu avea surprize.
Sper să prind ziua în care cetățenii români să fie în mare majoritate demni, să refuze slugărnicia, iar competiția internă să fie bazată pe competență, hărnicie, dedicare și nu pe ajutorul regimurilor autocrate.
[analyse_source url=”https://www.monitorulsv.ro/razboiul-din-est-si-suveranistii-romani_6b68db/”]