Moscova rămâne în proiectul ITER, în ciuda sancțiunilor europene. Ce rol are Rusia în dezvoltarea fuziunii…

Uniunea Europeană și Rusia sunt adversare geopolitice, iar Moscova este vizată de sancțiuni ample impuse de UE după invazia Ucrainei. Cu toate acestea, cele două părți continuă să colaboreze în cadrul ITER, cel mai mare proiect internațional de fuziune nucleară din lume. Rusia contribuie cu 9,1% la proiect și furnizează componente și tehnologii esențiale, în timp ce Bruxellesul încearcă să reducă dependențele tehnologice față de Moscova și să transforme fuziunea nucleară într-o prioritate strategică, arată Euronews.

Pe măsură ce fuziunea devine o prioritate strategică a UE, Bruxellesul se confruntă cu o dilemă legată de dependența sa continuă de expertiza și tehnologia rusească.

Uniunea Europeană și Rusia sunt adversare geopolitice, Rusia fiind supusă unor sancțiuni ample din partea UE, iar legăturile sale cu blocul comunitar fiind sever restrânse.

Cu toate acestea, în cadrul uneia dintre cele mai mari colaborări științifice internaționale din istorie – și al celui mai mare experiment de fuziune nucleară din lume – cele două părți rămân legate printr-un parteneriat forjat cu zeci de ani în urmă și conceput să dăinuie generații întregi.

În timp ce Bruxellesul intensifică presiunea asupra Moscovei în legătură cu războiul din Ucraina și atacurile hibride, inginerii ruși și omologii lor europeni continuă să colaboreze la un proiect internațional denumit „Reactorul Termonuclear Experimental Internațional” (ITER), un dispozitiv experimental de fuziune nucleară care urmărește să valorifice fuziunea nucleelor de hidrogen pentru a genera cantități uriașe de energie.

Lunea trecută, comisarul UE pentru energie, Dan Jørgensen, a vizitat ITER la Cadarache, în Franța, calificând dispozitivul de fuziune drept „esențial pentru obiectivele noastre de decarbonizare și independență energetică”.

Bobina de câmp poloidal PF1 și girotroni

Lansat în 2007, ITER este un reactor de fuziune aflat în prezent în construcție și reprezintă rezultatul unei colaborări între 33 de țări, printre care Rusia, China, Statele Unite și Uniunea Europeană.

Proiectul își propune să demonstreze potențialul fuziunii ca sursă viabilă de energie cu emisii reduse de carbon, care ar putea contribui la atingerea obiectivului UE de a realiza neutralitatea climatică până în 2050.

Potrivit site-ului web al ITER, Europa suportă „cea mai mare parte a costurilor de construcție”, reprezentând 45,6%.

Cu toate acestea, deși Bruxellesul și-a redus în mod constant dependența de energia rusă, a exclus instituțiile publice ruse din cooperarea și finanțarea în domeniul cercetării la nivelul UE și a interzis finanțarea rusă a organizațiilor europene de cercetare ca răspuns la invazia Rusiei în Ucraina, Rusia nu a fost niciodată exclusă din ITER, ale cărui reguli stipulează că niciun membru nu poate fi exclus. În schimb, Rusia continuă să contribuie cu 9,1% la proiect, iar țara furnizează în continuare oameni de știință și tehnologii esențiale.

„Federația Rusă este membră a ITER și participă prin intermediul agenției sale naționale, Centrul de Proiect ITER”, a declarat un purtător de cuvânt al ITER pentru Euronews. „Toate activitățile legate de ITER se desfășoară în conformitate cu cerințele legale și de reglementare aplicabile.”

Pe lângă finanțare, Rusia joacă un rol crucial în furnizarea unei game de componente extrem de specializate, inclusiv bobina de câmp poloidal PF1, care este utilizată pentru modelarea și controlul plasmei de fuziune.

De asemenea, furnizează girotroni, dispozitive puternice care generează unde electromagnetice de înaltă frecvență, utilizate pentru încălzirea plasmei în reactoarele de fuziune.

Printre alte componente se numără „echipamente care asigură protecția sursei de alimentare a magneților supraconductori” și „porturile superioare ale vasului de vid”, potrivit purtătorului de cuvânt.

O investiție majoră a UE

Contribuția Rusiei capătă o importanță sporită, având în vedere că fuziunea nucleară a devenit o prioritate majoră de investiții pentru UE.

Bruxellesul urmează să-și prezinte propria strategie privind fuziunea nucleară, după ce a anunțat recent o alocare de 330 de milioane de euro pentru accelerarea dezvoltării sectorului și sprijinirea tehnologiilor și competențelor nucleare.

Se preconizează că strategia, care a fost amânată cu un an, va aborda aspecte legate de guvernanță, claritatea cadrului de reglementare și cooperarea internațională, având în centrul său rolul Europei în cadrul proiectului ITER.

La întrebarea dacă participarea Rusiei la programul de fuziune nucleară ITER a provocat întârzieri diplomatice în rândul statelor membre în ceea ce privește ajungerea la un acord privind viitorul strategiei, Comisia Europeană nu a răspuns încă.

Însă un document al Consiliului privind evaluarea energiei nucleare, inclusiv a proiectului ITER, datat 9 iulie și consultat de Euronews, a evitat cu grijă orice referire la Rusia.

În schimb, documentul a precizat că UE va „continua colaborarea cu Organizația ITER și cu partenerii în cadrul activităților legate de ITER”.

Ministrul rus al Științei vizitează ITER

De la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, UE a suspendat participarea Rusiei la programe-fanion de cercetare precum „Orizont Europa”, „Orizont 2020”, precum și la Euratom și Erasmus+.

Alte instituții științifice europene importante, precum renumitul centru de cercetare în fizică CERN, au suspendat statutul de observator al Rusiei în 2022 și au precizat că „nu se vor angaja în noi colaborări cu Federația Rusă”.

Cu toate acestea, în ciuda înghețării generale a relațiilor științifice, ITER a semnat în iunie un acord de cooperare cu Institutul Kurchatov din Rusia, care vizează schimbul de informații științifice, programele de cercetare și formarea profesională.

De asemenea, oficialii ruși și europeni au continuat contactele la nivel înalt în legătură cu acest proiect. În iulie, ministrul rus al Științei, Valery Falkov, a vizitat sediul ITER din Franța, însoțit de o delegație numeroasă.

Susținătorii colaborării ITER cu Rusia susțin că proiectul este un demers care se întinde pe mai multe decenii și care necesită cunoștințe specializate, lanțuri de aprovizionare industriale uriașe și colaborare internațională. În plus, proiectul a fost conceput pornind de la premisa că cooperarea științifică ar putea supraviețui schimbărilor politice.

„Sistemul de bobine de câmp poloidal, de exemplu, include contribuții din Europa, Rusia și China, ceea ce necesită integrarea în cadrul unui singur sistem de mașini a unor componente și tehnologii provenite din diferite lanțuri de aprovizionare naționale”, a declarat purtătorul de cuvânt al ITER.

Pe lângă angajamentul lor față de ITER, mai multe țări derulează inițiative naționale pentru a dezvolta cunoștințele și tehnologiile necesare funcționării sistemelor de fuziune nucleară în următoarele două decenii.

Cercetări recente ale Parlamentului European sugerează că progresele înregistrate în dezvoltarea tehnologică de la înființarea ITER în 2007 „ar putea pregăti terenul pentru ca tehnologia să fie gata pentru utilizare industrială în a doua jumătate a secolului”.

Știința nu poate „prevala asupra geopoliticii”

Însă problema dependenței UE de Rusia în ceea ce privește fuziunea nucleară și proiectul ITER a stârnit îngrijorări la Bruxelles. În 2025, trei deputați europeni l-au întrebat pe comisarul UE Jorgensen, printr-o întrebare scrisă, dacă UE intenționează să „elimine treptat dependența de participarea Rusiei la ITER”.

Într-o scrisoare publică, Jorgensen a răspuns că regulile de înființare ale ITER nu permit excluderea membrilor, ci doar retragerea voluntară a acestora.

Pentru Andrea Wechsler, una dintre semnatarele scrisorii, răspunsul Comisiei „nu a oferit o strategie politică convingătoare pentru a face față participării continue a Rusiei la guvernanța și ecosistemul tehnologic al ITER”.

„Consider că Comisia ar trebui să reevalueze problema și să explice în ce măsură aceste noi forme de cooperare instituțională sunt în concordanță cu politica mai amplă a UE față de Rusia”, a declarat ea pentru Euronews.

„Avem nevoie de o analiză strategică și de securitate cuprinzătoare a implicării Rusiei în ITER și de un plan clar pentru a ne asigura că nu se creează noi dependențe tehnologice.”

Această îngrijorare este împărtășită și de unele ONG-uri. Sehila Gonzalez de Vicente, directoarea globală pentru energia de fuziune în cadrul ONG-ului de mediu Clean Air Task Force, a susținut că cooperarea internațională a jucat un rol esențial în progresul energiei de fuziune, dar că aceasta s-ar putea să nu mai aibă loc la aceeași scară globală.

Citește și: Cum funcționează „soarele artificial” din China: Un nou record în fuziunea nucleară și un pas uriaș către energia curată nelimitată

„Colaborarea științifică va deveni probabil mai concentrată în rândul aliaților și partenerilor de încredere, în timp ce țările și companiile vor căuta să protejeze tehnologiile sensibile din punct de vedere comercial și să-și mențină un avantaj competitiv în industria emergentă a fuziunii”, a declarat Gonzalez de Vicente pentru Euronews.

Deși Wechsler a afirmat că se opune „izolării cercetătorilor, studenților sau oamenilor de știință ruși”, ea a susținut că natura științifică a cooperării strategice în domeniul tehnologic nu ar trebui să o facă neutră din punct de vedere geopolitic.

„Nu aș interpreta continuarea proiectului ca o dovadă a unui consens potrivit căruia știința ar trebui pur și simplu să prevaleze asupra geopoliticii”, a adăugat ea.

Editor : C.A.