Poate Beijingul transforma Organizația de Cooperare de la Shanghai într-o alternativă la ordinea dominată…

În materialul de astăzi „China la zi”, vă prezentăm o analiză publicată în
presa chineză în contextul summitului Organizației de Cooperare de la Shanghai
(SCO), desfășurat la Bișkek în perioada 31 august–1 septembrie 2026. Reuniunea
a avut loc într-un moment important pentru evoluția organizației, care marchează
anul acesta 25 de ani de la înființare și se confruntă cu provocări tot mai
diverse, care depășesc sfera tradițională a cooperării regionale în domeniul
securității.

Actualitatea summitului de la Bișkek oferă prilejul unei
discuții mai ample despre evoluția rolului SCO și despre modul în care aceasta
este privită din China. Într-un context internațional marcat de instabilitate
geopolitică, schimbări climatice și o competiție tehnologică tot mai
accentuată, autorul analizează trei provocări importante pentru viitorul
organizației: gestionarea crizelor de securitate care afectează statele membre,
consolidarea cooperării regionale în domeniul schimbărilor climatice și
dezvoltarea unui cadru propriu de cooperare în domeniul inteligenței
artificiale.

Un aspect care atrage în mod particular atenția este
modul în care autorul abordează dimensiunea tehnologică. Analiza vorbește
explicit despre construirea unui „ecosistem tehnologic non-occidental” și a
unei „paradigme AI non-occidentale”, în contextul în care actualul ecosistem
global al inteligenței artificiale este descris ca fiind puternic dependent de
sistemele dominate de Statele Unite. Din această perspectivă, textul oferă un
punct de observație relevant asupra modului în care este discutat în China viitorul
SCO: o organizație chemată să transforme consensul politic dintre statele
membre în forme concrete de cooperare și să își consolideze capacitatea de
acțiune în domenii care capătă o importanță tot mai mare pentru statele Sudului
Global.

Redăm în continuare traducerea din limba chineză a
materialului menționat mai sus:

De la Tianjin la Bișkek: cum răspunde Organizația de
Cooperare de la Shanghai instabilității regionale și transformărilor
tehnologice?

În perioada 31 august–1 septembrie 2026, summitul Organizației
de Cooperare de la Shanghai (SCO) s-a desfășurat la Bișkek, capitala
Kârgâzstanului. Coincizând cu împlinirea a 25 de ani de la înființarea SCO,
această reuniune la nivel înalt a avut misiunea specială de a face legătura
între realizările trecutului și direcțiile de dezvoltare ale organizației
pentru perioada următoare.

Summitul de la Tianjin de anul trecut a trasat
orientările strategice pentru dezvoltarea SCO în următorii zece ani, deschizând
o nouă etapă de dezvoltare de înaltă calitate. De la Tianjin la Bișkek, de la
proiect la acțiune, SCO se află într-un moment crucial, în care consensul
strategic trebuie transformat în rezultate concrete.             Gestionarea adecvată a crizelor de securitate cu care se
confruntă statele membre, găsirea unor soluții la problemele guvernanței
climatice regionale și construirea unui sistem de cooperare în domeniul
inteligenței artificiale autonom și controlabil au devenit teme prioritare
pentru consolidarea capacității de guvernanță a SCO și pentru reprezentarea vocii
Sudului Global.

01. Gestionarea adecvată a crizei iraniene: menținerea
unui echilibru între sprijinul de principiu și evitarea implicării militare
directe

În calitate de stat membru cu drepturi depline al SCO,
situația de securitate a Iranului influențează direcția de dezvoltare a
întregii organizații. În perspectiva unui posibil conflict, SCO nu poate rămâne
indiferentă în fața unui atac militar asupra unuia dintre statele sale membre.
În același timp, organizația trebuie să își respecte cu strictețe propria
natură și propriul mandat, găsind un echilibru între sprijinul politic și
limitele acțiunii sale. Acest lucru are implicații directe asupra
credibilității SCO în rândul numeroaselor state ale Sudului Global.

Din perspectiva realităților geopolitice, Iranul se află
în imediata vecinătate a Asiei Centrale. În eventualitatea izbucnirii unui
conflict armat, efectele sale de propagare (deplasările de refugiați,
răspândirea ideologiilor extremiste și amenințările transfrontaliere la adresa
securității) ar afecta în mod direct statele central-asiatice membre ale SCO.
Instabilitatea din Strâmtoarea Ormuz ar perturba, de asemenea, comerțul
energetic mondial și lanțurile logistice internaționale, afectând în mod
concret schimburile economice și comerciale din cadrul SCO, Coridorul
Internațional de Transport Nord–Sud și alte proiecte importante de cooperare.

În fața unei situații complexe, SCO ar trebui să adopte
măsuri diferențiate și să își coordoneze acțiunile în plan politic, de
securitate și economic. La nivel politico-diplomatic, organizația trebuie să
respecte principiile fundamentale ale dreptului internațional, să utilizeze
eficient platformele multilaterale pentru exprimarea pozițiilor și să formuleze
clar poziția colectivă a organizației. În domeniul cooperării de securitate,
prioritatea trebuie acordată controlării riscului de extindere a conflictului.
În plan economic, SCO trebuie să contracareze în mod proactiv efectele
sancțiunilor și ale războiului și să asigure circulația neîntreruptă a
bunurilor esențiale pentru populația regiunii.

În ansamblu, direcția de acțiune a SCO este clară: la
nivel de principiu, apărarea fermă a suveranității statelor membre și opoziția
față de recurgerea unilaterală la forță; la nivelul acțiunii, promovarea
negocierilor de pace, soluționarea disputelor în cadrul Organizației Națiunilor
Unite, consolidarea barierei de securitate din nucleul Asiei Centrale și
atenuarea efectelor negative generate de război și de sancțiunile unilaterale.

În același timp, Organizația de Cooperare de la Shanghai
trebuie să își respecte permanent propria poziționare și să refuze implicarea
în confruntări militare directe. Criza reprezintă atât o încercare dificilă,
cât și o oportunitate importantă pentru SCO de a-și îmbunătăți capacitatea de
gestionare a crizelor și de a-și extinde influența internațională.

O privire asupra practicii diplomatice recente arată că
SCO a încercat deja să pună în aplicare această poziție prin acțiuni concrete.
În martie 2026, organizația a emis o declarație în care și-a exprimat profunda
îngrijorare față de situația din Orientul Mijlociu și față de atacurile armate
asupra Iranului. Documentul sublinia caracterul inacceptabil al recurgerii la
forță, solicita respectarea Cartei Organizației Națiunilor Unite și
soluționarea divergențelor prin dialog și consultare, reafirma necesitatea
protejării suveranității, securității și integrității teritoriale a Iranului și
solicita ONU și Consiliului de Securitate să adopte măsuri pentru menținerea
păcii.

În iulie 2026, secretarul general al SCO, Nurlan
Yermekbayev, a efectuat o vizită în Iran, unde s-a întâlnit cu ministrul
iranian de externe, Abbas Araghchi. Cei doi au făcut un schimb de opinii asupra
principalelor probleme de actualitate din Orientul Mijlociu, iar secretarul
general a prezentat stadiul pregătirilor pentru reuniunile SCO și a reiterat
poziția constantă a organizației privind soluționarea disputelor prin mijloace
politice și diplomatice.

Respectarea „Spiritului Shanghai”, întemeierea acțiunilor
pe Carta ONU și dreptul internațional, punerea în practică a unei noi concepții
asupra securității (comune, cuprinzătoare, bazate pe cooperare și durabile),
precum și refuzul constituirii unei alianțe militare sau al încheierii unui
tratat de apărare militară colectivă reprezintă premisele fundamentale ale
modului în care SCO trebuie să răspundă unor asemenea conflicte regionale.

La summitul de la Bișkek, problema iraniană este de
așteptat să devină unul dintre subiectele importante ale consultărilor dintre
participanți. Rămâne de urmărit dacă SCO va reuși să ofere un răspuns mai matur
în ceea ce privește echilibrul dintre sprijinul acordat unui stat membru și
limitele acțiunii organizației.

02. Confruntarea cu realitatea schimbărilor climatice:
transformarea problemei climatice într-un instrument al cooperării regionale

Asia Centrală este una dintre regiunile lumii cele mai
puternic afectate de schimbările climatice. În aprilie 2025, la Samarkand s-a
desfășurat conferința internațională „Asia Centrală în fața provocărilor
climatice globale”, în cadrul căreia s-a arătat că ritmul încălzirii climatice
în Asia Centrală este de două ori mai rapid decât media mondială, iar în
ultimele două decenii cantitatea de apă disponibilă pe cap de locuitor în
regiune a scăzut cu 30%. Peste 20% din suprafața terenurilor este afectată de
degradare, iar dacă tendințele actuale vor continua, producția agricolă
regională ar putea scădea cu o treime până în 2050.

Micșorarea Mării Aral, topirea permafrostului, deficitul
de apă și diminuarea producției alimentare demonstrează că schimbările
climatice nu mai reprezintă nicidecum o problemă îndepărtată, ci un risc real
de securitate.

La summitul SCO de la Samarkand din 16 septembrie 2022,
șefii de stat au adoptat „Declarația Consiliului Șefilor de Stat ai Organizației
de Cooperare de la Shanghai privind răspunsul la schimbările climatice”, care
propunea măsuri precum „promovarea dezvoltării durabile, reducerea emisiilor de
gaze cu efect de seră, îmbunătățirea și optimizarea infrastructurii, inclusiv a
structurii energetice, precum și extinderea cooperării în dezvoltarea și
utilizarea tehnologiilor care economisesc resurse și energie și a tehnologiilor
verzi și cu emisii reduse”.

Pornind de la această declarație, SCO ar putea
întreprinde următoarele acțiuni comune:

În primul rând, organizația ar trebui să își definească
mai clar poziționarea strategică și să transforme schimbările climatice dintr-o
problemă de tip „soft” într-o problemă de „hard security”. Aceasta presupune
recunoașterea unor crize concrete precum secarea Mării Aral în Asia Centrală,
topirea permafrostului în Rusia și problemele legate de securitatea apei și a
alimentelor, precum și trecerea de la „declarații comune” privind schimbările
climatice la un mecanism colectiv de securitate bazat pe prevenire și control
coordonate.

În al doilea rând, diferențele dintre structurile
energetice ale statelor membre ar putea fi transformate într-un avantaj. China
dispune de unele dintre cele mai avansate tehnologii din lume în domeniul
echipamentelor fotovoltaice, al energiei eoliene și al transportului energiei
electrice la tensiune ultraînaltă; Rusia dispune de gaze naturale, care pot
servi drept sursă de energie de tranziție, precum și de tehnologii nucleare;
iar statele din Asia Centrală dispun de întinse suprafețe deșertice, adecvate dezvoltării
unor capacități de producție la scară largă a energiei eoliene și solare. Pe
această bază ar putea fi dezvoltate „coridoare de energie verde” și forme de
cooperare transfrontalieră în domeniul comercializării certificatelor de
carbon.

În al treilea rând, tehnologia ar putea permite o
monitorizare mai precisă. Prin utilizarea teledetecției prin satelit și a
inteligenței artificiale, SCO ar putea crea o platformă de „geamăn digital
verde”, destinată monitorizării transfrontaliere a topirii ghețarilor,
deșertificării și poluării atmosferice. Totodată, ar putea fi promovată
integrarea automobilelor electrice chineze și a materialelor de construcție
ecologice în standardele aplicabile proiectelor de infrastructură din statele
SCO.

În acest proces, China reprezintă un promotor esențial al
obiectivelor regionale de neutralitate a emisiilor de carbon. De la dezvoltarea
comună a platformei „geamănului digital verde” și transferul transfrontalier de
tehnologii până la promovarea recunoașterii reciproce și a interoperabilității
standardelor privind noile surse de energie, China își transformă experiența
acumulată în atingerea propriilor obiective privind „vârful emisiilor de carbon
și neutralitatea carbonului” într-un bun public regional al SCO.

Răspunsul la schimbările climatice reprezintă un test al
capacității SCO de a evolua către o „comunitate cu destin comun”. Dacă
organizația va reuși să ajungă la standarde comune în domeniul tehnologiilor
verzi și al taxării carbonului, SCO ar putea deveni un model pentru statele
Sudului Global în gestionarea provocărilor de mediu.

03. Valorificarea oportunităților oferite de inteligența
artificială: de la consens la construirea unui ecosistem autonom de cooperare
pragmatică

Dacă problema iraniană testează capacitatea SCO de a
reacționa la crize, iar provocările climatice îi testează profunzimea
cooperării, problema inteligenței artificiale privește însăși poziționarea
strategică a organizației în competiția tehnologică globală: nu adaptarea
pasivă la reguli, ci participarea activă la elaborarea acestora.

La summitul de la Tianjin din septembrie 2025, șefii de
stat ai țărilor membre au semnat împreună „Declarația Consiliului Șefilor de
Stat ai Organizației de Cooperare de la Shanghai privind aprofundarea în
continuare a cooperării internaționale în domeniul inteligenței artificiale”.
Documentul propune o „soluție SCO” pentru guvernanța inteligenței artificiale
la nivel regional și chiar global și pledează pentru dezvoltarea AI într-o
direcție mai deschisă, incluzivă, accesibilă tuturor, echitabilă și orientată
către binele comun.

În iulie 2026, în cadrul Conferinței Mondiale privind
Inteligența Artificială și al Reuniunii la Nivel Înalt privind Guvernanța
Globală a Inteligenței Artificiale, președintele Xi Jinping a formulat patru
direcții: „promovarea deschiderii și a beneficiului reciproc pentru stimularea
dezvoltării prin inovare”; „consolidarea conștientizării riscurilor pentru
asigurarea securității și controlabilității”; „încurajarea incluziunii pentru
promovarea învățării reciproce între civilizații”; și „promovarea cooperării
pentru îmbunătățirea guvernanței globale”. Din perspectivele dezvoltării, securității, civilizației
și guvernanței, acestea au oferit un răspuns sistematic la o serie de probleme
majore privind construirea unui sistem echitabil și rațional de guvernanță
globală a inteligenței artificiale.

În prezent, tehnologiile de inteligență artificială
evoluează într-un ritm accelerat, iar potențialul lor de transformare se
manifestă la o scară tot mai amplă. În același timp, această evoluție generează
provocări de guvernanță fără precedent. În acest context, SCO ar trebui să
acorde atenție următoarelor direcții:

În primul rând, definirea poziționării strategice:
reducerea dependenței și construirea unui „ecosistem tehnologic
non-occidental”.

În prezent, ecosistemul global al inteligenței
artificiale depinde în mare măsură, în ceea ce privește puterea de calcul,
modelele și cadrele de dezvoltare, de sistemul dominat de Statele Unite.
Cooperarea în cadrul SCO reprezintă, din această perspectivă, o încercare
strategică colectivă de a depăși această dependență unipolară și de a construi
o „paradigmă AI non-occidentală”.

În al doilea rând, consolidarea bazei practice:
valorificarea avantajelor complementare și accelerarea inițiativelor deja
existente.

China se situează în prezent printre liderii mondiali în
domeniul inteligenței artificiale. În 2025, volumul de date generate de China a
reprezentat 27,44% din totalul mondial, iar volumul datelor utilizate pentru
antrenarea modelelor și pentru inferență a crescut cu peste 40% față de anul
precedent. Experiența Chinei ar putea fi transformată într-un bun public
regional în cadrul SCO, contribuind la accelerarea dezvoltării celorlalte state
membre.

O serie de proiecte de dimensiuni reduse, dar cu
rezultate concrete, au fost deja implementate: de la sistemele de conducere
autonomă pentru utilaje agricole exportate în Rusia și roboții pentru curățarea
piscinelor utilizați în Kazahstan până la lista celor 17 proiecte destinate piețelor
externe, prezentată la Tianjin, care include servicii de putere de calcul și
spații de date. Cooperarea pragmatică a trecut astfel de la planuri la
realitate.

În al treilea rând, depășirea provocărilor fundamentale:
consolidarea încrederii reciproce și trecerea de la „consens” la
„interoperabilitate”.

Transformarea consensului politic într-un ecosistem
tehnologic unitar presupune un proces de coordonare internă și de armonizare a
standardelor. Tradițiile tehnologice, infrastructurile de date și cadrele
juridice ale statelor membre diferă considerabil, ceea ce face necesară
elaborarea unui limbaj tehnologic comun și a unui sistem unitar de standarde la
nivelul datelor, al modelelor, al puterii de calcul și al guvernanței.

În ceea ce privește direcția de urmat, este necesar atât
transferul de capacități, cât și evitarea unei abordări bazate pe „transfer
unilateral”, care ar putea genera preocupări în rândul celorlalte state membre
cu privire la suveranitatea datelor și securitatea digitală. Sublinierea
principiului „respectării dreptului fiecărui stat de a-și alege în mod independent
propria cale de dezvoltare” urmărește tocmai soluționarea acestei contradicții.

Totodată, este necesară formarea în comun a
specialiștilor, prin intensificarea schimburilor academice interuniversitare și
a cooperării în domeniul pregătirii resurselor umane, precum și prin punerea în
aplicare a „Planului pentru dezvoltarea incluzivă a capacităților în domeniul
inteligenței artificiale”, astfel încât beneficiile cooperării să ajungă la
toate statele membre.

În domeniul securității, SCO trebuie să demonstreze că
își poate asuma responsabilități și susține principii, fără a fi atrasă într-un
conflict militar. În domeniul climei, organizația trebuie să transforme
avantajele oferite de resursele naturale în bunuri publice regionale. În
domeniul tehnologiei, trebuie să treacă de la declarații comune la standarde
comune și să construiască un ecosistem autonom și controlabil de cooperare în
domeniul inteligenței artificiale.

Succesul sau eșecul acestor trei direcții de acțiune nu
privește doar eficiența guvernanței SCO, ci și viitorul colectiv al Sudului
Global într-o perioadă marcată de transformări nemaivăzute într-un secol. La 25
de ani de la înființarea organizației, acest moment reprezintă nu doar o bornă,
ci și un nou punct de plecare.

Sursa: aici

Paula Toma este Director executiv al Centrului de Studii Sino-Ruse
(CSSR) din cadrul Fundației Universitare a Mării Negre „Mircea
Malița”.