[analyse_image type=”featured” src=”https://static.monitorulbt.ro/wp-content/uploads/2017/02/editorial-e1668970069281.jpg”]
Marea fentă și Marele Nimic – Virgil COSMA, jurnalist
Dacă exista vreun dubiu legat de viteza cu care o țară se poate scufunda sub atenta supraveghere a celor care trebuiau să o salveze, ultimele zile au livrat răspunsul complet. Avem, în sfârșit, tabloul desăvârșit al unei mari fente naționale: o ecuație în care politica sub steag fals, dezastrul economic și sfidarea instituțională se adună sub un singur numitor comun – un Președinte al Sistemului care livrează cu o nepăsare olimpică un imens Nimic.
Să privim mai întâi spre marea iluzie. Nicușor Dan a ajuns la Cotroceni pe umerii unui electorat care credea că votează un reformator, un om al societății civile și un garant al drumului european. Astăzi, după un an și patru luni, bilanțul e sumbru. Nu doar că n-a existat niciun gest de protejare a drepturilor cetățenești, dar alinierea la vechile reflexe ale Sistemului și la interesele PSD a fost totală. Iar izolarea externă e desăvârșită: în timp ce Bucureștiul se complace într-o derivă dubioasă, cancelariile occidentale ne ocolesc sistematic.
De fapt, rădăcina acestui Nimic stă chiar la Cotroceni, nu doar în anexele lui. De patru luni, România funcționează fără un cabinet cu puteri depline. Președintele a încercat de două ori să numească un premier și a eșuat de fiecare dată. De atunci, nicio nominalizare oficială – doar zvonuri de culise, ba despre „nume-surpriză” ba despre un eventual guvern de tehnocrați – aruncate în spațiul public exact când presiunea sesiunii parlamentare devine incomodă. Patru luni de negocieri au produs, până acum, un singur rezultat măsurabil: Nimic.
În paralel, la debutul noii sesiuni parlamentare, masca „luptei de idei” a căzut definitiv. În spatele negocierilor sterile, la Cameră și Senat s-a văzut adevărata frăție a intereselor. Sorin Grindeanu și PSD au bătut palma fără ezitare cu AUR și SOS România pentru împărțirea funcțiilor din Birourile Permanente, iar partidul Dianei Șoșoacă a primit funcții de conducere prin mâna Virginiei Vedinaș.
Peste toate vine și o Curte Constituțională aflată cu arme și bagaje la ordinele Sistemului: ținută la dospit din aprilie până în septembrie, motivarea CCR privind ilegalitatea conducerilor TVR și SRR a picat fix când se împărțeau prăzile. Trântirea Adrianei Săftoiu și a lui Robert Schwartz aruncă televiziunea și radioul public direct pe masa de troc politic, oferind AUR-ului acces la conducerile mass-mediei de stat fix când convenea noii majorități. Greu de crezut că e doar o coincidență de calendar.
Dar politica aranjamentelor cinice se decontează scump pe cifre reci. Data de 31 august 2026 va rămâne ca lunea neagră a pieței de capital românești. Ecranele Bursei de Valori București s-au aprins într-un roșu apocaliptic: căderi abrupte la Romgaz, BRD, Banca Transilvania sau Petrom. De ce? Pentru că banii n-au răbdare cu inconștiența. Când guvernanții pierd cu seninătate peste 770 de milioane de euro din PNRR doar pentru că nu sunt capabili să livreze Legea Salarizării Unice, investitorii apasă butonul de vânzare și fug. Asistăm la o capitalizare a neîncrederii, preambulul unui șoc fiscal ce riscă să ne arunce direct în categoria țărilor de carton.
Pe acest fundal de panică financiară, de la Cotroceni se mimează activitatea. Episodul de joi de la Consiliul Superior al Magistraturii e de un comic grotesc. Anunțat cu zece minute înainte, președintele a descins la CSM. Oamenii din sistem au crezut că se va vorbi în sfârșit despre dezastrul din Justiție, despre valul de prescripții și dosare îngropate. De unde! A venit, a bifat o birocrație legată de trei procurori, a rostit câteva amabilități despre un viitor guvern care „va fi când va fi” și a plecat. Procurorul Claudiu Sandu a rezumat perfect scena: o lecție despre Nimic, o formă fără fond perfecționată până la nivel fanariot.
Priviți ansamblul: o axă politică pestriță și toxică – PSD, AUR, SOS, POT – dublată de o Justiție capturată prin CCR și ÎCCJ, mână în mână cu un Președinte care s-a pus fără remușcări în fruntea acestei axe. O frăție a intereselor și a impunității care ne smulge brutal, zi de zi, de pe traiectoria europeană și ne aruncă la periferia lumii civilizate. Iar România, decuplată de la Vest, rămâne abandonată în propria ei derivă.
Dacă exista vreun dubiu legat de viteza cu care o țară se poate scufunda sub atenta supraveghere a celor care trebuiau să o salveze, ultimele zile au livrat răspunsul complet. Avem, în sfârșit, tabloul desăvârșit al unei mari fente naționale: o ecuație în care politica sub steag fals, dezastrul economic și sfidarea instituțională se adună sub un singur numitor comun – un Președinte al Sistemului care livrează cu o nepăsare olimpică un imens Nimic.
Să privim mai întâi spre marea iluzie. Nicușor Dan a ajuns la Cotroceni pe umerii unui electorat care credea că votează un reformator, un om al societății civile și un garant al drumului european. Astăzi, după un an și patru luni, bilanțul e sumbru. Nu doar că n-a existat niciun gest de protejare a drepturilor cetățenești, dar alinierea la vechile reflexe ale Sistemului și la interesele PSD a fost totală. Iar izolarea externă e desăvârșită: în timp ce Bucureștiul se complace într-o derivă dubioasă, cancelariile occidentale ne ocolesc sistematic.
De fapt, rădăcina acestui Nimic stă chiar la Cotroceni, nu doar în anexele lui. De patru luni, România funcționează fără un cabinet cu puteri depline. Președintele a încercat de două ori să numească un premier și a eșuat de fiecare dată. De atunci, nicio nominalizare oficială – doar zvonuri de culise, ba despre „nume-surpriză” ba despre un eventual guvern de tehnocrați – aruncate în spațiul public exact când presiunea sesiunii parlamentare devine incomodă. Patru luni de negocieri au produs, până acum, un singur rezultat măsurabil: Nimic.
În paralel, la debutul noii sesiuni parlamentare, masca „luptei de idei” a căzut definitiv. În spatele negocierilor sterile, la Cameră și Senat s-a văzut adevărata frăție a intereselor. Sorin Grindeanu și PSD au bătut palma fără ezitare cu AUR și SOS România pentru împărțirea funcțiilor din Birourile Permanente, iar partidul Dianei Șoșoacă a primit funcții de conducere prin mâna Virginiei Vedinaș.
Peste toate vine și o Curte Constituțională aflată cu arme și bagaje la ordinele Sistemului: ținută la dospit din aprilie până în septembrie, motivarea CCR privind ilegalitatea conducerilor TVR și SRR a picat fix când se împărțeau prăzile. Trântirea Adrianei Săftoiu și a lui Robert Schwartz aruncă televiziunea și radioul public direct pe masa de troc politic, oferind AUR-ului acces la conducerile mass-mediei de stat fix când convenea noii majorități. Greu de crezut că e doar o coincidență de calendar.
Dar politica aranjamentelor cinice se decontează scump pe cifre reci. Data de 31 august 2026 va rămâne ca lunea neagră a pieței de capital românești. Ecranele Bursei de Valori București s-au aprins într-un roșu apocaliptic: căderi abrupte la Romgaz, BRD, Banca Transilvania sau Petrom. De ce? Pentru că banii n-au răbdare cu inconștiența. Când guvernanții pierd cu seninătate peste 770 de milioane de euro din PNRR doar pentru că nu sunt capabili să livreze Legea Salarizării Unice, investitorii apasă butonul de vânzare și fug. Asistăm la o capitalizare a neîncrederii, preambulul unui șoc fiscal ce riscă să ne arunce direct în categoria țărilor de carton.
Pe acest fundal de panică financiară, de la Cotroceni se mimează activitatea. Episodul de joi de la Consiliul Superior al Magistraturii e de un comic grotesc. Anunțat cu zece minute înainte, președintele a descins la CSM. Oamenii din sistem au crezut că se va vorbi în sfârșit despre dezastrul din Justiție, despre valul de prescripții și dosare îngropate. De unde! A venit, a bifat o birocrație legată de trei procurori, a rostit câteva amabilități despre un viitor guvern care „va fi când va fi” și a plecat. Procurorul Claudiu Sandu a rezumat perfect scena: o lecție despre Nimic, o formă fără fond perfecționată până la nivel fanariot.
Priviți ansamblul: o axă politică pestriță și toxică – PSD, AUR, SOS, POT – dublată de o Justiție capturată prin CCR și ÎCCJ, mână în mână cu un Președinte care s-a pus fără remușcări în fruntea acestei axe. O frăție a intereselor și a impunității care ne smulge brutal, zi de zi, de pe traiectoria europeană și ne aruncă la periferia lumii civilizate. Iar România, decuplată de la Vest, rămâne abandonată în propria ei derivă.
[analyse_source url=”https://www.monitorulbt.ro/editorial/2026/09/07/marea-fenta-si-marele-nimic-virgil-cosma-jurnalist/#new_tab”]