Moștenirea Ursulei von der Leyen, în joc. Cele 6 provocări majore din ultimii ani de mandat: economia…

Ursula von der Leyen mai are trei ani pentru a-și consolida bilanțul la conducerea Comisiei Europene. Revitalizarea industriei europene, relația cu SUA și China, politica de mediu, apărarea Europei și sprijinul pentru Ucraina, extinderea UE și viitorul buget comunitar se numără printre dosarele care îi vor testa capacitatea de a menține unitatea blocului european, arată Politico într-o analiză.

La trei ani de încheierea celui de-al doilea mandat, Ursula von der Leyen intră în etapa decisivă a perioadei sale la Bruxelles. După aproape un deceniu la conducerea Comisiei Europene, deciziile luate în următorii ani vor cântări semnificativ în evaluarea bilanțului său.

Primul mandat al lui von der Leyen a fost marcat de o succesiune de crize, de la pandemia de COVID-19 și invazia rusă în Ucraina până la criza energetică și războiul din Gaza. În același timp, Uniunea Europeană se confruntă cu presiuni tot mai mari din partea Chinei și Statelor Unite și cu schimbări politice interne care ar putea modifica echilibrul de putere în bloc.

La Bruxelles, echipa președintei Comisiei pregătește discursul privind Starea Uniunii, programat pentru 16 septembrie, în care von der Leyen urmează să-și prezinte prioritățile pentru anii rămași din mandat.

„Discursurile sunt importante. Dar acțiunile sunt cele care creează o moștenire”, a declarat Martin Hojsík, vicepreședinte al Parlamentului European din partea grupului Renew Europe.

Victor Negrescu, vicepreședinte al Parlamentului European din grupul Socialiștilor și Democraților, consideră că adevărata măsură a mandatului va fi reprezentată de rezultatele concrete obținute până în 2029.

„Europa a devenit mai vulnerabilă din punct de vedere economic, competitivitatea rămâne o provocare majoră, inegalitățile sociale și regionale persistă, iar prea des Comisia sa a reacționat la crize în loc să le anticipeze”, a declarat Negrescu.

Iată cele șase provocări care ar putea marca ultimii ani ai mandatului Ursulei von der Leyen.

1. Revitalizarea economiei și industriei europene

Una dintre cele mai mari provocări este oprirea declinului competitivității economice a Europei și menținerea unei baze industriale puternice.

La solicitarea lui von der Leyen, fostul premier italian și fost președinte al Băncii Centrale Europene Mario Draghi a elaborat un raport privind competitivitatea UE. Documentul a avertizat că Europa riscă să rămână în urma Statelor Unite și Chinei dacă nu accelerează investițiile.

Draghi a estimat că Uniunea ar avea nevoie de aproximativ 800 de miliarde de euro în investiții suplimentare anual pentru a depăși problemele legate de productivitatea scăzută și ritmul redus de creștere economică.

Companiile europene se confruntă însă cu prețuri ridicate la energie, piețe de capital fragmentate, reglementări complexe și o concurență tot mai puternică din afara blocului comunitar.

O problemă majoră este relația cu China. Companiile europene depind de piața și lanțurile de aprovizionare chineze, însă subvențiile acordate de Beijing au permis dezvoltarea unei capacități industriale care depășește cererea internă.

Vehiculele electrice, bateriile, panourile solare și oțelul produse în China pun presiune pe producătorii europeni, în timp ce controlul Beijingului asupra unor minerale critice reprezintă o vulnerabilitate pentru industria de înaltă tehnologie și tranziția energetică.

„Status quo-ul este mult prea înclinat în favoarea Chinei și nu poate dura”, a declarat un oficial al Comisiei Europene.

Bruxelles încearcă să găsească un echilibru între menținerea accesului la piața chineză și protejarea producătorilor europeni. Comisia analizează măsuri suplimentare de apărare comercială și modalități de reducere a dependențelor strategice.

2. Relația cu administrația Trump și apărarea regulilor europene

Un alt test major îl reprezintă relația cu Statele Unite. Comisia Europeană aplică în prezent reguli mai stricte pentru marile companii tehnologice prin legislația privind piețele și serviciile digitale. Amenzile impuse unor giganți precum Apple, Meta și Google au provocat deja reacții dure la Washington.

Planurile europene de limitare a accesului copiilor sub 13 ani la rețelele sociale riscă, de asemenea, să amplifice tensiunile cu administrația Trump.

Bruxelles trebuie să găsească o modalitate de a-și apăra regulile privind concurența, protecția datelor și siguranța online fără ca fiecare decizie de reglementare să devină un nou conflict transatlantic.

„Nu ne-am permite să le spunem Statelor Unite cum să reglementeze pe teritoriul lor suveran. Și acesta este exact lucrul echitabil și coerent pe care îl solicităm în schimb”, a declarat un oficial al Comisiei.

3. Politica climatică, între ambiție și presiunea politică

Pactul Verde European a fost unul dintre proiectele definitorii ale primului mandat al lui von der Leyen. Acum, însă, Comisia este presată să reducă povara reglementărilor de mediu asupra economiei.

Protestele fermierilor și presiunile industriei au determinat Bruxellesul să simplifice sau să amâne anumite măsuri.

În același timp, Europa se confruntă cu valuri de căldură, incendii de vegetație și alte fenomene meteorologice extreme, ceea ce menține presiunea pentru politici climatice ambițioase.

Von der Leyen trebuie astfel să găsească un echilibru între obiectivele de reducere a emisiilor și impactul social și economic al tranziției verzi.

„Unele politici de mediu au fost adoptate fără a se ține seama de aspectele sociale”, a declarat Marie Toussaint, europarlamentară franceză din partea Verzilor.

Ea a subliniat că politicile climatice trebuie să țină cont de costurile suportate de populație, inclusiv de dificultățile cu care se confruntă gospodăriile care nu își mai pot permite facturi ridicate la energie.

4. Apărarea Europei și sprijinul pentru Ucraina

Securitatea europeană a devenit una dintre principalele priorități ale UE, iar dezbaterea privind „autonomia strategică” a fost înlocuită de întrebări concrete privind armele, industria de apărare și capacitatea Europei de a se apăra.

UE își majorează cheltuielile militare, susține achizițiile comune și încearcă să-și extindă industria de apărare prin inițiative precum programul SAFE, în valoare de 150 de miliarde de euro.

Rămân însă diferențe importante între statele membre în ceea ce privește nivelul cheltuielilor și modul în care ar trebui utilizate fondurile.

Pentru von der Leyen, provocarea este și mai mare pe fondul incertitudinilor privind angajamentul administrației Trump față de NATO.

În paralel, președinta Comisiei trebuie să se asigure că Ucraina dispune de sprijin financiar și militar și că poate intra într-o eventuală negociere de pace cu Rusia dintr-o poziție cât mai puternică.

„Știm exact cum să vorbim cu rușii. Presiune, fără compromisuri și numai dintr-o poziție de forță”, a declarat ministrul estonian de Externe, Margus Tsahkna.

Problema este complicată de schimbările politice din interiorul UE. În unele state au ajuns la putere guverne mai favorabile Kremlinului, iar alegerile din 2027, inclusiv cele din Franța și Italia, ar putea modifica și mai mult echilibrul politic european.

5. Extinderea Uniunii Europene

Ucraina, Republica Moldova și statele din Balcanii de Vest s-au apropiat de UE, însă susținerea politică pentru extindere nu înseamnă automat și disponibilitatea statelor membre de a primi noi țări în Uniune.

Candidații trebuie să continue reformele în domenii precum statul de drept, combaterea corupției și independența justiției.

La rândul lor, actualele state membre se tem de costurile unei Uniuni extinse, de necesarul suplimentar de finanțare și de dificultățile instituționale ale unui bloc cu peste 30 de membri.

Pentru von der Leyen, miza este menținerea unui proces de aderare credibil.

„Merităm să ne aflăm într-o poziție mult mai avansată decât cea în care ne aflăm în prezent”, a declarat ministrul de Externe al Macedoniei de Nord, Timco Mucunski, referindu-se la procesul de aderare al țării sale. „A spune că am fost tratați nedrept este o subestimare”, a adăugat el.

6. Găsirea banilor pentru toate prioritățile

În cele din urmă, multe dintre obiectivele Comisiei vor depinde de viitorul buget pe termen lung al UE.

Comisia a propus un buget de aproape 2.000 de miliarde de euro pentru perioada 2028–2034, însă statele membre au viziuni diferite asupra modului în care ar trebui distribuiți banii.

Așa-numiții „Prieteni ai coeziunii”, grup din care fac parte Italia, Grecia, Polonia și Spania, cer menținerea unor fonduri consistente pentru politica de coeziune și Politica Agricolă Comună.

De cealaltă parte, țări precum Germania, Suedia, Danemarca și Țările de Jos pledează pentru reducerea cheltuielilor tradiționale și redirecționarea fondurilor către domenii precum inovarea, apărarea și consolidarea industriei europene.

Disputa bugetară se va suprapune peste un calendar politic complicat. Franța, Italia, Spania și Polonia se numără printre țările care vor avea alegeri în 2027.

Noul buget european, cunoscut drept Cadrul Financiar Multianual, trebuie să intre în vigoare la 1 ianuarie 2028, ceea ce înseamnă că un acord trebuie obținut înainte ca alegerile naționale să domine agenda politică.

Citește și: „Războiul hibrid” al Rusiei împotriva Europei începe să devină din ce în ce mai puțin hibrid. „Este o metodă de a fierbe broasca”

„În ceea ce privește negocierile privind CFM, etapele finale ale negocierilor sunt întotdeauna dificile, dar întotdeauna se ajunge la un acord”, a declarat reprezentantul Comisiei.

Pentru Ursula von der Leyen, următorii trei ani vor arăta dacă promisiunile făcute la începutul celui de-al doilea mandat pot fi transformate în rezultate concrete. Economia europeană, securitatea, Ucraina, clima, extinderea și banii necesari pentru toate aceste obiective vor contribui decisiv la modul în care va fi evaluat deceniul său la conducerea Comisiei Europene.

Editor : C.A.