<p><span style=”font-weight: bold;”>Când, la jumătatea lunii martie 2026, a fost anunțată vizita de stat a președintelui Trump la Beijing, programată pentru sfârșitul aceleiași luni, presa internațională a înțeles că tandemul SUA și China s-a inițiat. Care sunt consecințele economice, financiare și geostrategice ale acestei întâlniri și la ce ne putem aștepta în septembrie, când cei doi lideri se vor întâlni din nou la Washington?</span></p> <p>Amânarea vizitei, propusă de președintele Trump, a avut loc pe fondul crizei în curs din Iran – un război pe care alianța Israel-SUA nu a reușit să-l câștige așa cum avea planificat, într-o săptămână, maxim două (1). Președintele Trump a dorit să câștige timp în încercarea de a-i demonstra liderului chinez, Xi Jinping, determinarea, tehnologia și puterea Americii în Orientul Mijlociu. Prin extensie, acest lucru ar fi transmis un semnal cu privire la regiunea Indo-Pacific, cu accent pe problema Taiwanului. Însă, din cauza unor erori de calcul și a  informațiilor distorsionate furnizate de aliatul său strategic cu privire la capacitatea de rezistență și reacție a Iranului, președintele Trump a pierdut avantajul pe care miza. Între timp, în contextul crizei din Iran, China a stabilizat prețul mondial al petrolului, salvând planeta – și pe ea însăși – de o criză energetică cu consecințe enorme asupra funcționării sistemului economic și financiar global.(2) </p> <p>Astfel, în ajunul vizitei la Beijing, din 13 în 15 mai, aveam un ușor avantaj de imaginea și proiecția puterii pentru China. Mesajul a fost perceput corect de liderul american și a avut ca efect evoluția relațiilor dintre cele două puteri începând cu acel moment. De la o „rivalitate strategică controlată”, marcată de tensiuni ridicate, s-a trecut la o „stabilitate strategică constructivă”. (3)  Au fost instituite mecanisme pentru gestionarea atât a crizelor economice (Consiliul pentru comerț, Consiliul pentru investiții – pentru soluționarea litigiilor), cât și a crizelor politico-militare, conform declarației secretarului american al apărării, Pete Hegseth; a fost elaborat un cadru bazat pe „respect reciproc, recunoașterea capacităților și a puterii” și comunicare (4). Conceptul cunoscut sub denumirea de „recunoașterea vulnerabilității reciproce” – și, prin urmare, recunoașterea capacităților și a puterii – este unul dintre obiectivele urmarite de China de o lungă perioadă de timp. În esență,  conceptul se bazează pe faptul că ambele părți își recunosc reciproc capacitatea de a produce distrugeri masive prin represalii, ceea ce face ca un război nuclear total și deliberat să devină irațional. (5) Conceptul de „recunoaștere a vulnerabilităților reciproce”, sau al „vulnerabitați mutuale” sau de „descurajare nucleară reciprocă” constituie baza practică a stabilității strategice între două state. China a obținut acest statut din partea Statelor Unite în mai 2026. În prezent, doar o singură altă țară din lume se bucură de acest statut din partea SUA: Rusia .(6)</p> <p>Acest lucru nu înseamnă că totul a decurs perfect la întâlnirea dintre cei doi lideri; „Statele Unite și China se vor confrunta cu ciocniri și chiar conflicte dacă problema de lungă durată a independenței Taiwanului va fi gestionată greșit”, a avertizat liderul chinez pe un ton clar, care nu lăsa loc de interpretări. O declarație surprinzătoare, având în vedere că, până acum, China a promovat o politică de „reunificare pașnică”, care se traduce prin eforturi de dialog sau, mai recent, prin „sufocare” în urma unei prezențe militare excesive în imediata vecinătate și a ocupării întregii zone maritime din jurul Taiwanului. Dar acest lucru poate fi realizat doar printr-o dezangajare a Statelor Unite. Acesta este contextul observatiei liderului chinez făcută la întâlnirea din mai 2026. Dacă am lua în considerare discuțiile dintre Mao Zedong și H. Kissinger de la întâlnirea lor din 1973, Taiwanul nu ar trebui să reprezinte un obstacol atât de semnificativ în procesul de normalizare dintre cele două țări (7). Este greu de crezut că America va renunța la mercantilismul său adânc înrădăcinat. Așa cum spunea președintele Trump, „totul este negociabil”. Taiwanul va fi probabil o monedă de schimb care va fi folosită la momentul cel mai potrivit. Dacă se va presenta ocazia, președintele Trump cu siguranță nu o va lăsa să-i scape. La urma urmei, el va rămâne în istoria Chinei ca omul care a reunificat țara. </p> <p>După 19 luni de tulburări geopolitice, economice (războiul tarifelor și taxelor) și militare (Venezuela, Iran, Ucraina, înfometarea Cubei prin izolare), care au condus la un climat global imprevizibil în care dreptul internațional este mai degrabă o chestiune de teorie decât de practică, iar globalizarea liberală s-a transformat în naționalism economic prin utilizarea diplomației tranzacționale, se pare că ne apropiem de o nouă fază în care liderul de la „Casa Albă” caută cooperare pentru a stabiliza evenimentele globale care au creat recent mai mulți dușmani decât prieteni pentru Statele Unite.</p> <p>Pași facuți de președintele Trump în ultimele 12 luni (întâlnirea din Alaska) – ieri Rusia, astăzi China – sugerează o reorientare geopolitică globală, posibil o împărțire a sferelor de influență.  </p> <p>Pe lângă stabilirea pozițiilor în raport cu noua arhitectură geopolitică și definirea limitelor care trebuie respectate în relațiile dintre cele două state, întâlnirea din luna mai a inclus, în mod evident, și un dialog economic în cadrul căruia schimbul de diverse contracte comerciale a constituit un subiect-cheie: carne, soia, minerale și pământuri rare, aeronave și ceva tehnologie… subiecte larg dezbătute în mass-media occidentală. Deși nu se cunosc detalii privind achiziția de către China a celor 200 de aeronave, intenția există. S-au abordat problemele cele mai urgente – situația din Iran și din Ucraina. Ambele părți sunt de acord că Iranul nu trebuie să dețină arme nucleare și că Strâmtoarea Hormuz trebuie redeschisă (China fiind în prezent cea mai afectată. Alegerile din SUA de la sfârșitul acestui an vor avea, foarte probabil, un impact negativ și asupra administrației Trump). Soluția probabilă avută în vedere de cei doi lideri – deși va dura ceva timp – ar fi un tratat similar celui negociat și semnat în 2015, „Planul comun de acțiune global”  (JCPOA), din care SUA s-au retras în 2018. Însă, vulnerabilitatea SUA în această chestiune, ca și în multe altele, este cauzată de aliatul său strategic, Israelul, care este mult prea frivol și, în același timp, prea influent la Washington pentru a permite unui președinte american să semneze un nou acord fără a obține garanții solide. Orice inițiativă de a semna un pact fără acordul Israelului este sortită eșecului, așa cum s-a demonstrat de nenumărate ori, în 2018 sau, mai recent, cu privire la Planul pentru Gaza din august 2026.</p> <p>În ceea ce privește Ucraina, canalul de comunicare cu președintele rus V. Putin rămâne deschis și, foarte probabil, funcționează eficient.</p> <p>În cadrul discuțiilor de la Casa Albă cu președintele Trump, care vor  avea loc în timpul vizitei de stat a liderului chinez în SUA, programată pentru 23–25 septembrie, foarte probabil, ca discuțiile se vor dirija către semnarea unei declarații comune privind stabilitatea strategică, similară celei semnate în 2021 de președinții Biden și Putin. Următorul pas ar putea fi semnarea unui tratat între cele două părți, deși este puțin probabil ca acest lucru să se întâmple foarte curând. Poate după ce problema Taiwanului va fi soluționată. Comerțul și investițiile vor ocupa cu siguranță un loc important în discuții, probabil urmând să fie semnate noi acorduri de cooperare economică în domeniile agriculturii, tehnologiei, mineralelor și pământurilor rare. Cu această ocazie putem afla mai multe despre vânzarea celor 200 de avioane Boeing. Desigur, însă, principalele subiecte care vor fi abordate vor fi tarifele și războiul comercial dintre cele două țări, conflictul din Iran și războiul din Ucraina. În timp ce războiul din Ucraina se află în prezent într-un punct mort, dar continuă să genereze bani pentru industria americană de armament, sărăcind în același timp Europa, problema războiului din Iran și blocada Strâmtorii Hormuz reprezintă probleme spinoase pentru ambele părți. China are nevoie de petrol din Golf, în timp ce America cheltuiește 375 de milioane de dolari pe zi pentru prezența sa militară în Golf.</p> <p>Cea mai rapidă soluție, în așteptarea unui viitor tratat, ar fi un posibil compromis din partea Statelor Unite, prin care Iranului i s-ar permite să reintre în circuitul relațiile internaționale normale – un fel de „remiză”. Întrebarea este: va fi Israelul de acord cu o astfel de soluție?</p> <p>Un aspect interesant de remarcat în programul vizitei liderului chinez la Washington este faptul că acesta nu și-a rezervat timp pentru a participa la dezbaterile generale ale celei de-a 81-a sesiuni a Adunării Generale a ONU, care va avea loc în perioada 22-28 septembrie la New York. În schimb, președintele României, domnul Nicușor Dan, va participa și va ține un discurs axat pe „securitatea în Marea Neagră” și „diplomația economică” – tocmai subiectele de interes pe care președintele Trump s-a concentrat recent (sic!).</p> <p>Încă din luna mai, piețele financiare au perceput întâlnirea de la Beijing ca pe o stabilizare diplomatică, deși aceasta nu a reprezentat un progres politic semnificativ, capabil să atragă investiții. Este vorba, așadar, de o lipsă de turbulența și de o tendință de investiții destul de constantă, cu excepția domeniului inteligenței artificiale (IA), care își continuă  ascensiunea artificială. Prețurile la energie din SUA au crescut cu 40 % în ultimele șase luni, ceea ce a determinat o contracție in bugetul familiei. Datoria publică totală a guvernului federal al SUA a depășit 40 de trilioane $ , adică 126 % din PIB, ceea ce nu reprezintă o datorie uriașă pentru o economie de dimensiunea celei a SUA, contrar celor relatate în mass-media din Europa Occidentală (8). Prin comparație, Franța are o datorie de 118,1 %, iar Italia de 138,5 %. Prioritatea principală a Rezervei Federale Americane rămâne reducerea inflației de la nivelul actual de 3,7 % la 2 %. Randamentul obligațiunilor de stat americane pe 10 ani se situează în jur de 4,75 %, ceea ce ar stimula substanțial piața în perioada premergătoare alegerilor.</p> <p>Cu toate acestea, întrebarea cheie nu este doar dacă inflația va atinge nivelul de 2 % timp de o lună, ci dacă piețele cred că aceasta se va menține la acest nivel în următorii 2–5 ani.</p> <p><span style=”font-weight: bold;”>Concluzii</span></p> <p>1. Summitul Trump–Xi din mai 2026, desfășurat la Beijing, a condus la crearea unui cadru explicit de „stabilitate strategică”, ambele părți angajându-se să evite conflictele deschise și să mențină un dialog regulat. Taiwanul a rămas o problemă nerezolvată pe care cele două părți vor trebui să o soluționeze destul de curând.</p> <p>2. Vizita din luna mai a creat o oportunitate de a trece de la o relație de concurență între SUA și China la una de colaborare. Întâlnirea din septembrie de la Washington va arăta dacă relația a evoluat într-adevăr spre cooperare, nu doar din punct de vedere economic, ci, mai presus de toate, din punct de vedere al strategiei globale. Măsura luată de Xi de a stabiliza piața petrolului pentru o perioadă de șase luni l-a determinat pe Trump să realizeze că, împreună, pot „realiza multe lucruri importante și bune pentru cele două țări și pentru lume” (9). Astfel a apărut ideea privind sfere de influență între Statele Unite, China și Rusia (10). Relația dintre SUA și Rusia se înscrie deja pe această traiectorie, cel puțin până la sfârșitul mandatului lui Trump. Cu cât războaiele din Ucraina și Iran se vor încheia mai repede, cu atât relația dintre cele trei țări va avea timp să se coaguleze in jurul obțineri de avantaje reciproce. Europa? Nesemnificativă în această reașezare geopolitică. Un  consumator care trăiește pe gloria trecutului. Are vreo șansă de redresare? În prezent, se îndreaptă într-o direcție diametral opusă, contrară intereselor sale de lungă durată și celor ale marilor actori globali. Eventual posibil după 2029.  </p> <p>3. Organizația Națiunilor Unite nu reprezintă o prioritate pentru cei doi președinți, Trump și Xi. Dacă ar colabora pentru a iniția o reformă structurală profundă, acest lucru ar transmite un mesaj global important. UE, care în sine duce lipsă de o reformă structurală semnificativă, are o pozitie fragmentată și nesustenabilă din cauza lipsei de claritate si obiective politice consistente dar și a unei doze considerabile de vanitate istorică.</p> <p>4. Xi va depune toate eforturile pentru a convinge Iranul că există un timp pentru război și un timp pentru pace. Cu toate acestea, soluția se află în mâinile lui Trump, care, la rândul său, este constrâns de relația sa cu Israelul. Israelul, în ajunul alegerilor din 27 octombrie 2026, cu o societate civilă formatată și reformată de Benjamin Netanyahu pe parcursul a 19 ani și șase guverne, nu pare dispus să cedeze. Doar o schimbare decisivă de atitudine din partea Americii poate modela intransigența Israelului. Cheia succesului, poate, stă în demararea unei colaborări între China și SUA.</p> <p>5. Investițiile în domeniul inteligenței artificiale (IA) rămân imune la perturbările din macroeconomia globală. Acest lucru se întâmplă în ciuda creșterii exponențiale a consumului de energie, determinată atât de proliferarea centrelor de IA, cât și de creșterea prețurilor la energie. În același timp, asistăm la o contracție a bugetelor de cheltuieli din sectorul public și ale gospodăriilor. Ne aflăm în pragul formări unei bule IA.</p> <p>6. Piețele financiare vor continua să urmăreasca traiectoria unei curbe sinusoidale, războiul din Iran fiind cea mai importantă variabilă care îi afecteaza tendința, deși se observă o tendință clară de relaxare în urma întâlnirii din luna mai dintre cei doi lideri. </p> <p><span style=”font-weight: bold;”>Recomandări pentru portofelul dumneavoastră</span></p> <p>- Orice investitor înțelept înțelege că o economie care funcționează cu prețuri ridicate la energie, bazându-se pe rezervele naționale – care se epuizează – și cu cheltuieli în scădere ale gospodăriilor nu poate susține o expansiune infinită a sectorului IA. Mai mult, în ultimele două săptămâni, a devenit evident că administratorii fondurilor financiare folosesc anunțurile privind profiturile excepționale din sectorul IA ca oportunități de a-și vinde pozițiile pentru a-și reduce expunerea. Mult depinde, de asemenea, de ceea ce se va întâmpla în Iran. Dar, în orice caz, rentabilitatea obligațiunilor va crește în septembrie atât în SUA, cât și în UE, pentru a frâna inflația și a spori atractivitatea obligațiunilor. De aceea, aș vinde IA acum (sau cel puțin aș înceta să o mai cumpăr) și m-aș poziționa pentru a cumpăra obligațiuni în septembrie.</p> <p>- Sectorul energetic global se confruntă cu un șoc destabilizator sever. Prețul petrolului a atins din nou niveluri ridicate (92 de dolari pe baril) în urma relansări conflictului din Strâmtoarea Hormuz. Iranul nu este  dispus să cedeze iar probabilitatea ca conflictul să continue este mare. La fel ca săptămâna trecută, recomand cumpărarea de contracte futures pe petrol prin intermediul unui broker care oferă acces la bursele relevante și care poate tranzacționa instrumente derivate.</p> <p><span style=”font-weight: bold;”>Bucurați-vă de viață așa cum este!</span></p> <p><i>Bruxelles, 01.09.2026</i></p> <p><span style=”font-weight: bold;”>PhD Professor</span></p> <p><span style=”font-weight: bold;”>Vasile Neacsa</span></p> <p>1.     <a href=”https://www.geopolitic.ro/2026/08/china-petrolul-si-statele-unite-sau-cum-geoeconomia-influenteaza-planeta/”>https://www.geopolitic.ro/2026/08/china-petrolul-si-statele-unite-sau-cum-geoeconomia-influenteaza-planeta/</a></p> <p>2.     <a href=”https://www.reuters.com/world/china/trump-postpones-trip-beijing-iran-war-delays-china-reset-2026-03-17/”>https://www.reuters.com/world/china/trump-postpones-trip-beijing-iran-war-delays-china-reset-2026-03-17/</a></p> <p>3.     <a href=”https://thediplomat.com/2026/07/forging-china-us-constructive-strategic-stability-starts-in-the-nuclear-realm/”>https://thediplomat.com/2026/07/forging-china-us-constructive-strategic-stability-starts-in-the-nuclear-realm/</a></p> <p>4.      Ibidem</p> <p>5.     <a href=”https://carnegieendowment.org/russia-eurasia/posts/2017/02/the-role-of-nuclear-weapons-in-the-us-russian-relationship”>https://carnegieendowment.org/russia-eurasia/posts/2017/02/the-role-of-nuclear-weapons-in-the-us-russian-relationship</a></p> <p>6.      In iunie 2021 Președinții Biden și Putin au reafirmat acest principiu și s-au angajat să desfășoare un dialog privind stabilitatea strategică printr-o declaratie comuna („un război nuclear nu poate fi câștigat și nu trebuie purtat niciodată”- concept doctrinal lansat de Gorbachev si Reagan).</p> <p>7.      La 12 noiembrie 1973 a avut loc intalnirea dintre Mao Zedong si H. Kissinger la Beijing. Dialogul sa desfasurat astfel; Mao- “We can do without Taiwan for the time being, and let it come after a hundred years. Why such great haste? The small issue is Taiwan, the big issue is the world.”( Ne descurcăm fără Taiwan pentru moment și îl lăsăm să vină peste o sută de ani. De ce atâta grabă?”); H. Kissinger, “We are continuing to reduce our presence there… We are willing to give effect to the principle of one China as expressed in the last communiqué.”(Continuăm să ne reducem prezența acolo… Suntem dispuși să punem în aplicare principiul unei singure Chine, așa cum a fost exprimat în ultimul comunicat). </p> <p>8.     <a href=”https://www.reuters.com/world/us-debt-crosses-40-trillion-threshold-after-doubling-under-trump-biden-2026-08-19/”>https://www.reuters.com/world/us-debt-crosses-40-trillion-threshold-after-doubling-under-trump-biden-2026-08-19/</a></p> <p>9.     <a href=”https://english.news.cn/20260514/e5c24271180e4860982e017b427d41d4/c.html”>https://english.news.cn/20260514/e5c24271180e4860982e017b427d41d4/c.html</a></p> <p>10.  <a href=”http://instituteofgeoeconomics.org/en/research/2026073001/”>https://instituteofgeoeconomics.org/en/research/2026073001/</a></p>