Fără să calculeze impactul energetic, social și economic, ministrul Cristian Ghinea (USR) al investițiilor și proiectelor europene a acceptat termene extrem de scurte pentru tranziția la alte surse de energie.

Astfel, România, sub amenințarea sancțiunilor financiare legate de PNRR, este singura țară din UE care și-a redus semnificativ capacitățile de producție de cărbune, deși este responsabilă cu mai puțin de 0,5% de emisiile de CO2 la nivel mondial.

Conform obligațiilor din PNRR, în 2025, România a închis suplimentar 827 MW și folosește doar 600-700 MW din cei încă instalați, ce produc cam 6% din totalul producției de energie națională.

Comparativ, alte țări membre produc fracții mult mai mari din arderea cărbunelui. Luând ca exemplu ziua de 19 ianuarie 2026, România producea 6,57% din cărbune, în timp ce Germania producea 23,84%, Polonia 50,5%, Cehia 41,47%, Bulgaria 26,68% și Olanda 12,75%.[1]

Astfel, din lipsă de energie disponibilă, România importă masiv prin conexiunile electrice cu Ungaria, Bulgaria, Serbia și Ucraina (sic!) la prețurile medii cele mai mari din Europa. Prețul mediu din 15 ianuarie a fost de 193 euro / MWh, cel mai mare la nivel european.[2]

Prețul spot al energiei pe piața din România era în 2015 de doar 36 euro / MWh. Prin închiderea capacităților tradiționale pe bază de cărbune, România a regresat din statutul de exportator de energie la cel de importator, producția fiind de multe ori mai mică decât consumul intern din cauza fluctuației energie din surse solare și de vânt. De notat, acest lucru se întâmplă într-o țară ce a trecut în anii socialismului printr-un proces de industrializare ce a instalat capacități semnificative de energie, cu o producție totală de peste 61 TWh (producția anului 1990).[3]

Odată cu lichidarea multor fabrici și uzine, consumul a scăzut pentru o vreme, dar a crescut din nou, odată cu relansarea economică de după anul 2000. Paradoxal, în ciuda creșterii producției industriale și a creșterii economice, în general, România a pierdut în ultimii ani zece ani 24% din capacitatea de producție de energie electrică, coborând până la 17,4 GW.[4]

Închiderea centralelor pe cărbune trebuia compensată prin folosirea gazului ca sursă de energie la centralele de la Ișalnița, Turceni, Mintia și Iernut, dar termenele de tranziție acceptate de ministrul USR în 2021 erau, oricum, nerealiste.

Pentru a evita penalitățile Comisiei pentru folosirea în continuare a centralelor pe cărbune (1,8 miliarde de euro), România a scos din funcțiune capacități de 7000 MW până în 2023, dintre care 330 MW la centrala de la Turceni; CET Govora a închis jumătate din capacitatea de producție la 31.12.2025, conform Autoritatea Națională pentru Reglementare în Energie (ANRE); capacități de încă 90 MW au fost scoase din funcțiune tot la 31.12.2025, toate în conformitate cu „jaloanele” PNRR.[5]

În numele României, ministrul USR s-a angajat ca țara noastră să închidă o parte covârșitoare a centralelor pe cărbune până în 2025, deși, prin comparație, Germania s-a angajat la o tranziție care să se încheie în 2039, iar, în cazul Poloniei, în anul 2049.[6] Mai mult, guvernul următor (PNL-PSD-UDMR, condus de Ionel Nicolae Ciucă – președinte PNL) a emis OUG 108/2022, prin care se interzice punerea în funcțiune de noi capacități de producere a energiei electrice pe bază de lignit sau huilă, cu excepția capacităților pentru care s-au emis licențe/permise anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.[7]

Abia după negocieri la limita de expirare a termenelor inițiale, Comisia a acceptat o prelungire pentru o foarte mică capacitate de producție de energie, respectiv pentru CET Craiova, care alimentează fabrica de automobile Ford și o parte din producția de la CET Govora. Astfel, România nu a închis la 31.12.2025 un total de 1755 MW, ci doar de 1045 MW.[8]

Pe cele care produc 710 MW rămase, România s-a angajat (prin OUG 88/2025)[9] să închidă până la 31.08.2026.[10] Ultimele capacități rămase, Rovinari 4 și 5, respectiv Turceni 5, vor funcționa până la finalul anului 2029.[11] Demolarea termocentralelor pe cărbune, cum s-a întâmplat deja la Mintia după discuții cu Comisia Europeană, va face imposibilă repunerea lor în funcțiune.[12]

Situația nu este cu mult diferită în ceea ce privește gazele naturale. Captarea și stocarea dioxidului de carbon, Consiliul UE încurajând statele membre să le includă în PNRR printr-o schemă adițională de 20 miliarde de euro (Regulamentul EU 2021/241),[13] sunt extrem de costisitoare pentru Romgaz și Petrom, cei doi operatori naționali în domeniu, mult disproporționate față de emisiile de dioxid de carbon de pe teritoriul României.[14]

Conform „Net Zero Industry Act”,[15] operatorii români trebuie să stocheze 9 milioane de tone de CO2 până în 2030.[16] Aplicarea directiva Consiliului 2009/31/CE, Regulamentului Comisiei 1477/2025 și Deciziei Comisiei (UE) 2025/1479, toate derivate din Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite (ONU) privind schimbările climatice (noul nume al „încălzirii globale” anterioare) este problematică.

Romgaz consideră riscantă stocarea CO2 în formațiuni geologice din cauza riscului de migrare și contaminare, aceasta fiind o practică industrială netestată pe scară largă.[17]

Puținele proiecte de stocare prin injectare deja implementate sau în fază de dezvoltare sunt zăcăminte „off-shore”, departe de zone de uscat locuite, deci fără riscuri de contaminare a solului și a apelor din zonele locuite în caz de migrări de CO2. Există chiar state europene, precum Germania și Austria, care au interzis, din acest motiv, stocarea CO2 pe continent („on-shore”).[18]

Conformismul ideologic este chiar mai vizibil în cazul acțiunilor Ministerului Mediului, condus de ministrul USR Diana Buzoianu. De altfel, deloc întâmplător, USR își dorește în cadrul coaliției de guvernare ministerele cu implicații politice și ideologice de angrenare deplină în politicile promovate de Comisia Europeană (Mediu, Externe, Apărare). Deloc surprinzător, accesul USR la Ministerul Mediului a imprimat un caracter ideologic marcat politicilor interne. Desprinsă din canonul ideologic eco-marxist, protecția integrală a mediului natural, în detrimentul comunităților umane, este noua politică inspirată ideologic.

Astfel, ministrul USR al investițiilor și proiectelor europene a introdus în PNRR jaloane specifice pentru interzicerea accesului în zone declarate protejate, dar fără consultarea și acordul comunităților locale, cele care trăiesc și muncesc acolo. În fața reticenței opiniei publice, mai ales a celei locale din zonele vizate, USR apelează și la sprijinul ONG-urilor apropiate ideologic, pentru a forța punerea pe agendă a reglementării restricțiilor de mediu.[19]

Campania declanșată de „Declic”, ONG apropiat USR, urmărește impunerea în opinia publică a principiului protecției stricte a 10% din suprafața României, așa cum s-a stabilit în PNRR, sub sloganul „fără drujbe, fără baraje, fără minerit”.[20]

Campania încearcă să justifice ocolirea dezbaterilor organizate la primăriile localităților afectate și votul necesar din consiliile locale, care ar face jocul celor „ce câștigă din exploatări forestiere, balastiere, hidrocentrale și alte afaceri locale” (sic!), așa cum justifică ONG-ul demararea acestei campanii.

Pentru USR și ONG-urile de mediu afiliate, alternativa este între interzicerea strictă a accesului în zone protejate și profitul făcut de agenți privați, fără nici o grijă pentru care locuiesc de sute de ani în aceste zone, dar care nu scot profit din astfel de exploatări.

Posibilitatea închiderii unor comunități umane, cu tot cu patrimoniul lor imaterial de tradiții și obiceiuri, în zone cu acces puternic limitat este parte din politicile europene inspirate din radicalismul ecologist. Disprețuind locuitorii acestor zone și cultivând principiul supremației deciziilor centralizate, Comisia Europeană a coordonat o campanie publică de promovare a unor măsuri drastice, materializate prin „Pactul de restaurare a naturii” adoptat de Consiliului Uniunii.[21]

Regulamentul CE 1991/2024 prevede restaurarea a 20% din zonele terestre și maritime ale Uniunii până în 2030, precum și a tuturor ecosistemelor care au nevoie de restaurare până în 2050. Conform actului normativ, derivat din obiectivele stabilite la COP 15, statele membre trebuie să prezinte Comisiei planuri naționale de restaurare.

Însumate, planurile naționale trebuie să transforme cel puțin 25.000 de kilometri de râuri cu curgere liberă până în 2030, eliminând barierele artificiale din calea conectivității apelor de suprafață.[22] Așa se explică implicarea USR și a ONG-urilor apropiate, precum „Declic”, în stoparea finalizării barajelor deja începute și campania pentru abandonarea unora dintre cele existente.

Astfel, Ministerul Mediului, condus de un ministrul USR, a emis Procedura din 23.06.2025 de trecere în conservare, post-utilizare și abandonare a barajelor (publicată în Monitorul Oficial nr. 628/03.07.2025),[23] care prevede (art. 2), posibilitatea deținătorilor acestor construcții de a schimba categoria de folosință posibilă a construcției, de a desființa sau de a demola aceste construcții.

Abandonarea unui baraj, adică a celor trecute în conservare și post-utilizare, poate fi realizată când barajul induce un risc semnificativ asupra populației, proprietății sau mediului, atunci când deținătorul constată ineficiența economică a construcției sau când se modifică schema de amenajare din care face parte barajul, ce presupune desființarea sau demolarea lui (art. 5).

Abandonarea barajelor se face inclusiv prin hotărâri judecătorești definitive sau pe cale administrativă privind autorizarea executării lucrărilor de construcții (art. 17).

Așa se explică campaniile publice ale „Declic” despre presupusa ineficiență energetică a hidrocentralelor construite sau proiectate pe cursul superior al Oltului (Câineni, Lotrioara), de pe Mureș (Răstolița) și de pe alte râuri (proiecte hidroenergetice presupus nerentabile, cu o producție insignifiantă, denumite „baraje ceaușiste” promovate de politicieni „nostalgici ai dictaturii lui Ceaușescu”),[24] dar și acțiunile în instanță inițiate de „Declic” împotriva autorizarea executării construcțiilor.

Astfel, „Declic” a obținut anularea autorizației de construire emisă în 1987 pentru barajul de la Mihăileni de pe Crișul Alb (județul Hunedoara) de către Curtea de Apel Cluj (Hotărâre nr. 192/16.02.2026). Barajul a fost construit pentru alimentarea cu apă potabilă a localității Brad și producția de energie electrică, dar nu a fost finalizat până la prăbușirea regimului comunist.

Chiar și așa, încă nefinalizat, el a servit reducerii riscurilor de inundații în zonă, preluând o parte din viiturile create pe Crișul Alb. „România Curată” consideră că finalizarea barajului poate avea efecte ireversibile asupra mediului, deteriorând sectoare ale râului Crișul Alb și afluenții acestuia, afectând situl Natura 2000 Defileu Crișului Alb.[25] În urma anulării autorizației de construire, refacerea întregii documentații pentru re-avizarea barajului este la bunăvoința Ministerului Mediului, condus de USR.

[1] Claudia Marcu, „Iarna grea, omătul mare. Cărbunele a devenit principala sursă de energie a Germaniei”, Național, 26.01.2026, disponibil la https://www.national.ro/economie/iarna-grea-omatul-mare-carbunele-a-devenit-principala-sursa-de-energie-a-germaniei-865097.html/ (consultat la 11.02.2026).

[2] Simona Cârlugea, „România a atins luni un vârf de consum de energie – e cel mai mare din ultimii patru ani. Noroc că a bătut vântul”, Europa Liberă România, 19.01.2026, disponibil la https://romania.europalibera.org/a/romania-a-atins-luni-un-virf-de-consum-de-energie-cel-mai-mare-din-ultimii-trei-ani-noroc-ca-a-batut-vantul/33653804.html (consultat la 11.02.2026).

[3] ***, „România produce aproape cât consumă, dar plătește scump: de ce energia rămâne o problemă”, TVR Info, 26.01.2026, disponibil la https://tvrinfo.ro/romania-produce-aproape-cat-consuma-dar-plateste-scump-de-ce-energia-ramane-o-problema/ (consultat la 11.02.2026).

[4] Roxana Petrescu, „Analiza de luni. Cifrele care anulează orice discurs: În ultimii 10 ani, România a pierdut peste 20% din producția de energie, caz unic la nivel european. Rezultatul? Scumpirea dramatică a energiei. Nu iarna e de vină pentru frig și facturi care ard, ci lipsa de investiții. „Un sistem care funcționează doar pe vreme bună nu este un sistem, ci o iluzie”, Ziarul Financiar, 19.01.2026, disponibil la https://www.zf.ro/special/analiza-luni-cifrele-anuleaza-discurs-ultimii-10-ani-ani-romania-23018557 (consultat la 11.02.2026).

[5] Adrian Stoica, „Scenariul de criză: România ia în calcul redeschiderea temporară a centralelor pe cărbune”, Jurnalul.ro, 06.02.2026, disponibil la https://jurnalul.ro/special-jurnalul/scenariu-criza-redeschidere-centrale-carbune-pericol-energetic-1023317.html (consultat la 11.02.2026).

[6] ***, „Bogdan Ivan, despre decizia de închidere a centralelor pe cărbune introdusă în PNRR – „Total împotriva interesului economic al României a fost făcut acest lucru”, Ziarul de Cluj, 04.02.2026, disponibil la https://ziardecluj.ro/bogdan-ivan-despre-decizia-de-inchidere-a-centralelor-pe-carbune-introdusa-in-pnrr-total-impotriva-interesului-economic-a-romaniei-a-fost-facut-acest-lucru/ (consultat la 11.02.2026).

[7] ***, OUG 108 din 30.06.2022, publicată în MO nr. 659 din 01.07.2022, disponibil la https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/262783 (consultat la 12.02.2026).

[8] Adi Mosoianu, „Decizie de ultimă oră: România a schimbat graficul de închidere a termocentralelor pe cărbune”, Profit.ro, 23.12.2025, disponibil la https://www.profit.ro/povesti-cu-profit/energie/decizie-ultima-ora-romania-a-schimbat-graficul-de-inchidere-a-termocentralelor-pe-carbune-22284367 (consultat la 12.02.2026).

[9] ***, OUG 88/2025, publicată în MO nr. 1200 din 24.12.2025, disponibil la https://www.juridice.ro/810445/completare-oug-nr-108-2022-privind-decarbonizarea-sectorului-energetic.html (consultat la 12.02.2026).

[10] Mihai Nicuț, „Nou calendar de închidere a centralelor electrice pe cărbune, ultima se oprește definitiv în 2032. Legea a fost scrisă”, Economica.net, 09.11.2025, disponibil la https://www.economica.net/nou-calendar-de-inchidere-a-centralelor-electrice-pe-carbune-ultima-se-opreste-definitiv-in-2032-legea-a-fost-scrisa_886847.html (consultat la 12.02.2026).

[11] ***, „România își păstrează centralele pe cărbune până în 2029, fără sancțiuni. Anunțul ministrului Energiei”, Digi24.ro, 22.10.2025, disponibil la https://www.digi24.ro/digieconomic/energie/romania-isi-pastreaza-centralele-pe-carbune-pana-in-2029-fara-sanctiuni-anuntul-ministrului-energiei-71095 (consultat la 12.02.2026).

[12] Daniel Guță, „Marea demolare a Termocentralei Mintia a început. Un nou complex energetic, ridicat pe ruinele ei”, Adevărul.ro, 11.07.2023, disponibil la https://adevarul.ro/stiri-locale/hunedoara/marea-demolare-a-termocentralei-mintia-a-inceput-2283162.html (consultat la 04.03.2026).

[13]https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=OJ:L_202401735

[14] ***, „Obligațiile de stocare din Net Zero Industry Act pentru România nu se justifică economic (secretar de stat)”, Agerpress, 28.10.2025, disponibil la https://agerpres.ro/economic/2025/10/28/obligatiile-de-stocare-din-net-zero-industry-act-pentru-romania-nu-se-justifica-economic-secretar-de–1497784 (consultat la 12.02.2026).

[15]https://single-market-economy.ec.europa.eu/industry/sustainability/net-zero-industry-act_en

[16] Matei Ionescu, „Comisia Europeană pune Petrom și Romgaz în topul companiilor cu cele mai mari obligații de a construi imediat depozite de stocare a CO2. România are o cotă de 20% din cota întregii Europe, pentru că are cea mai veche industrie a petrolului și gazelor”, economedia.ro, 27.05.2025, disponibil la https://economedia.ro/comisia-europeana-pune-petrom-si-romgaz-in-topul-companiilor-cu-cele-mai-mari-obligatii-de-a-construi-imediat-depozite-de-stocare-a-co2-romania-are-o-cota-de-20-din-cota-intregii-europe-pentru-ca-ar.html (consultat la 12.02.2026).

[17] Mihai Nicuț, „Romgaz a dat în judecată Comisia Europeană, în chestiunea obligației de stocare a carbonului, care o costă miliarde de euro”, economica.net, 17.10.2025, disponibil la https://www.economica.net/romgaz-a-dat-in-judecata-comisia-europeana-in-chestiunea-obligatiei-de-stocare-a-carbonului-care-o-costa-miliarde-de-euro_880824.html?uord=RQ-VKvf%3DgWHDR85hUkk%3DlrSCYHMvwHI6PW4iSUlZM1jttTf896WqIE2MscK-QcRIlUgZYsd2RhI8P9b/h0TCTnKqJkpkzeGCLKEvmcI7Or-85hiJJPjutWHy/nDgIU1azGNzXs7%3D (consultat la 13.02.2026).

[18]https://www.dena.de/fileadmin/dena/Publikationen/PDFs/2025/ENTRANS/Entrans_FACTSHEET_CO2-INFRASTRUCTURE_REGULATION.pdf

[19] „Declic” s-a implicat în susținerea candidatului USR la alegerile prezidențiale din 2024. Vezi comunicatul „Declic”: „Comunitatea Declic îi cere lui Marcel Ciolacu să susțină candidata pro-europeană la prezidențiale”, 03.12.2024, disponibil la https://www.declic.ro/ciolacu-sustine-pro-europa/ (consultat la 16.02.2026). În 2025, Declic și-a schimb preferința pentru Nicușor Dan, cerându-i Elenei Lasconi să se retragă din cursă. Vezi campania Declic: „Către: USR și președinta lui, doamna Elena Lasconi. Elena Lasconi, retrage-te!”, disponibil la https://campaniamea.declic.ro/petitions/elena-lasconi-retrage-te (consultat la 16.02.2026).

[20]https://www.declic.ro/campaign/lasati-natura-in-pace-10-din-romania-protectie-stricta/

[21]https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2024/06/17/nature-restoration-law-council-gives-final-green-light/

[22]https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/nature-restoration/#EU

[23]https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/299620

[24] Declic, „Opriți ordonanța barajelor, ordonanța ecocidelor. Opriți șarlatania guvernamentală”, 25.11.2022, disponibil la https://www.declic.ro/opriti-ordonanta-barajelor/ (consultat la 19.02.2026).

[25] Mihai Goțiu, „Decizie definitivă a Justiției: proiectul comunist în care autoritățile au băgat zeci de milioane de lei în ultimii ani e ilegal”, România Curată, 17.02.2026, disponibil la https://www.romaniacurata.ro/justitia-barajul-de-la-mihaileni-e-ilegal/ (consultat la 19.02.2026).