De ce nu putem muta rapid marfa de pe Dunăre pe tren sau șosea când fluviul devine prea mic. Seceta lovește…

Nivelurile foarte scăzute ale Rinului
și Dunării afectează transportul de mărfuri, sectorul energetic
și activitatea industrială din mai multe țări europene. În
România, efectele sunt vizibile atât în transportul fluvial, unde
operatorii au fost nevoiți să reducă încărcăturile cu până la
40% pe anumite sectoare, cât și în sectorul energetic, după ce
nivelul redus al Dunării a dus la oprirea controlată a celor două
unități de la centrala nucleară de la Cernavodă.

Nivelurile scăzute ale apei afectează în această perioadă două
dintre principalele axe fluviale ale Europei, iar consecințele se
extind către lanțurile de aprovizionare și sectoarele industriale
care depind de transportul pe apă. În România, impactul este cu
atât mai important cu cât transportul pe căile navigabile
interioare are o pondere mult mai mare decât în majoritatea
statelor membre.

România
depinde mai mult de transportul fluvial decât celelalte state
europene

Datele Eurostat arată că, în 2023,
18,9% din transportul de mărfuri al României, măsurat în
tone-kilometri, a fost realizat pe căile navigabile interioare. Este
cea mai mare pondere din Uniunea Europeană, înaintea Țărilor de
Jos, cu 11,7%, și a Bulgariei, cu 8,7%. La nivelul Uniunii Europene,
media a fost de 1,6%.

Această pondere arată de ce nivelul
Dunării are o importanță directă pentru transportul de mărfuri
din România. Atunci când adâncimea apei scade, navele nu mai pot
fi încărcate la capacitatea obișnuită, iar operatorii trebuie să
reducă volumul transportat la fiecare cursă.

Pe anumite sectoare ale Dunării
românești, reducerea încărcăturilor a ajuns până la 40%,
potrivit Coface. Pe Rin, situația a fost și mai severă:
la începutul lunii august, unele barje transportau doar aproximativ
20% din încărcătura obișnuită.

Dunărea
a intrat în septembrie cu un debit mult sub media obișnuită

La intrarea în România, în secțiunea
Baziaș, debitul Dunării era la 1 septembrie de 1.550 de metri cubi
pe secundă. Media multianuală pentru luna septembrie este de
aproximativ 3.800 de metri cubi pe secundă, potrivit Institutului
Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor.

INHGA indica pentru perioada următoare
o nouă scădere a debitului.

Situația este rezultatul unui episod
de secetă care a afectat în această vară mai multe regiuni
europene și a redus debitele unor râuri importante pentru transport
și industrie.

La începutul lunii august, debitul
Dunării la Baziaș coborâse până la aproximativ 1.300 de metri
cubi pe secundă, în condițiile în care media multianuală pentru
luna august este de circa 3.900 de metri cubi pe secundă.

Când
scade apa, cresc costurile de transport

Transportul fluvial este utilizat
pentru cantități mari de mărfuri, iar reducerea încărcăturii
unei nave afectează direct costul transportului.

Spre exemplu, în timpul episodului sever de secetă
din 2018, costul transportului fluvial a crescut de aproximativ 2,5
ori pentru mărfurile vrac uscate și de până la 4,5 ori pentru
mărfurile vrac lichide, pe fondul restricțiilor de încărcare și
al suprataxelor impuse de operatori.

Efectul economic nu se limitează la
transportatori. Companiile care folosesc Dunărea pentru
aprovizionarea cu materii prime, combustibili sau alte produse pot fi
nevoite să utilizeze rute alternative, să suporte costuri logistice
mai mari sau să își modifice planurile de transport.

În același timp, posibilitatea de a
transfera rapid marfa pe șosea sau pe calea ferată este limitată
de capacitatea infrastructurii existente și de volumele care trebuie
transportate.

Oprirea
celor două reactoare de la Cernavodă

În România, nivelul scăzut al
Dunării a afectat și producția de energie electrică.

Centrala nuclearoelectrică de la
Cernavodă folosește apa Dunării în sistemul de răcire, iar
scăderea nivelului fluviului a determinat oprirea controlată a
celor două unități. Unitatea 1 a fost deconectată de la Sistemul
Energetic Național la 28 iulie, din cauza nivelului foarte scăzut
al Dunării. Nuclearelectrica a precizat că măsura a fost luată în
baza procedurilor aplicabile în condiții de secetă severă și
pentru menținerea marjelor de siguranță.

La 13 august, compania a început
procedura de oprire controlată și a Unității 2, pe fondul
scăderii continue a nivelului apei.

Cele două reactoare au împreună o
capacitate de aproximativ 1.400 MW și asigură în mod obișnuit
aproximativ o cincime din producția de energie electrică a
României.

În perioada în care unitățile sunt
indisponibile, producția trebuie compensată prin celelalte surse
disponibile în sistem, inclusiv producția hidro, centralele pe gaze
și cărbune, energia regenerabilă și importurile.

Coface estimează că energia electrică
importată în România poate costa de două până la 2,5 ori mai
mult decât energia produsă pe plan intern. Analiza precizează însă
că situația nu reprezintă un risc imediat de întreruperi
generalizate ale alimentării cu energie electrică.

Seceta
afectează mai multe surse de energie în același timp

Problema este că aceeași secetă care
reduce nivelul Dunării poate afecta și producția hidroenergetică.

Astfel, în perioadele cu debite foarte
mici, sistemul energetic poate avea simultan o disponibilitate mai
redusă a producției hidro și o problemă la centralele care
utilizează apa râurilor pentru răcire.

În cazul României, această situație
a devenit vizibilă în această vară prin oprirea unităților de
la Cernavodă.

Pentru a menține condițiile necesare
funcționării centralei, autoritățile au intervenit în zona
Bala-Cernavodă. Au fost realizate lucrări de dragare și au fost
utilizate patru barje încărcate cu piatră pentru a modifica
distribuția debitului către zona prizei de apă a centralei.
Administrația Națională Apele Române a explicat că operațiunea
urmărea redirecționarea debitelor către sectorul Cernavodă.

Problema
nu este doar a României

Rinul și Dunărea sunt două dintre
cele mai importante căi navigabile interioare ale Europei, iar
nivelurile scăzute ale apei afectează în această perioadă mai
multe economii.

Pe Rin, nivelul apei la Kaub, în
Germania, a coborât la 8 centimetri pe 18 august, potrivit analizei
Coface. Pragul de la care navigația începe să fie restricționată
este de 78 de centimetri, iar minimul istoric anterior fusese de 25
de centimetri, înregistrat în 2018.

Nou minim istoric pe Dunăre. La Cernavodă, nivelul a mai coborât cu 2 centimetri. La ce se așteaptă autorităţile

Rinul și Dunărea reprezintă împreună
72% din transportul european pe căile navigabile interioare,
potrivit Coface. În prima parte a lunii august, unele barje de pe
Rin puteau transporta doar aproximativ 20% din încărcătura
obișnuită.

Diferențele dintre economii sunt însă
importante. România are cea mai mare pondere din Uniunea Europeană
a transportului de mărfuri pe căile navigabile interioare, în timp
ce în Germania Rinul este esențial pentru aprovizionarea unor mari
centre industriale.

Rinul
pune presiune pe industria germană

Importanța Rinului pentru economia
Germaniei este legată în special de transportul unor cantități
mari de materii prime, combustibili, produse chimice și alte mărfuri
necesare industriei.

Un precedent important este anul 2018,
când seceta a redus puternic capacitatea de transport pe Rin.
Potrivit estimărilor citate de Coface, episodul a redus creșterea
PIB-ului real al Germaniei cu aproximativ 0,3-0,4 puncte procentuale.

Efectele unei asemenea perturbări nu
apar numai în transporturi. Atunci când materia primă nu poate fi
livrată în cantitățile obișnuite sau costurile de transport
cresc, companiile industriale sunt nevoite să își ajusteze
aprovizionarea și producția.

Industria chimică este unul dintre
sectoarele expuse, iar marile centre industriale amplasate de-a
lungul Rinului depind de această rută pentru transportul unor
volume importante de mărfuri.

Energia
și transportul, două vulnerabilități legate de aceeași apă

Situația din această vară arată în
România două forme diferite de dependență de Dunăre.

Pe de o parte, fluviul este o rută
majoră pentru transportul de mărfuri. Pe de altă parte, apa sa
este necesară pentru funcționarea unei infrastructuri energetice
care asigură aproximativ o cincime din producția de electricitate a
țării.

Când nivelul apei scade foarte mult,
cele două probleme apar simultan. Transportatorii reduc
încărcăturile, iar centrala nucleară trebuie să își adapteze
funcționarea pentru a menține condițiile de siguranță.

La nivel european, situația este
similară, chiar dacă efectele diferă de la o țară la alta. Pe
Rin, problema se transmite în special către industrie și lanțurile
logistice. Pe Dunăre, efectele sunt vizibile în transporturile din
Europa Centrală și de Est, inclusiv în România și Ungaria.

Efectele
economice pot continua și după revenirea nivelului apei

Revenirea debitelor nu înseamnă
automat revenirea imediată a transporturilor la nivelul obișnuit.

În perioada în care navigația este
restricționată, companiile pot fi nevoite să folosească alte rute
și alte mijloace de transport, să își modifice stocurile sau să
își reorganizeze aprovizionarea. Aceste schimbări pot avea efecte
și după ce condițiile de navigație se îmbunătățesc.

Pentru România, impactul este
amplificat de ponderea ridicată a transportului fluvial în economia
de transport. Pentru Germania și alte economii industrializate din
vestul Europei, vulnerabilitatea este legată în special de
dependența unor industrii de Rin.

Seceta afectează astfel nu doar
navigația pe două fluvii europene, ci și modul în care sunt
transportate materiile prime, produsele industriale și energia.

În România, debitul Dunării la
Baziaș era la 1 septembrie de numai 1.550 de metri cubi pe secundă,
față de media multianuală de 3.800 de metri cubi pe secundă
pentru această lună. HHidro

În același timp, transportatorii de
pe anumite sectoare ale Dunării au redus încărcăturile cu până
la 40%, iar cele două unități de la Cernavodă au fost oprite
controlat în urma scăderii nivelului fluviului.

Pe Rin, nivelurile extrem de scăzute
au afectat transportul către una dintre cele mai importante regiuni
industriale ale Europei.

Astfel, Dunărea și Rinul au ajuns să
ilustreze aceeași problemă la scară europeană: atunci când
nivelurile apei scad suficient de mult, efectele nu mai rămân în
domeniul hidrologic, ci se transmit către transport, energie,
industrie și lanțurile de aprovizionare.

Plan de urgență la Cernavodă: ce vor face autoritățile dacă Dunărea continuă să scadă

O problemă care depășește România

Situația de pe Dunăre și Rin arată cât de repede o problemă hidrologică se poate transforma într-una economică. Pe Dunăre, efectele sunt vizibile în transporturile din Europa Centrală și de Est și, în cazul României, au ajuns până la infrastructura nucleară de la Cernavodă. Pe Rin, nivelurile scăzute afectează una dintre principalele rute de aprovizionare ale industriei germane.

Impactul nu se încheie neapărat în momentul în care nivelul apei începe să crească. Companiile care au fost nevoite să își modifice rutele, să transporte cantități mai mici sau să apeleze la alte mijloace de transport pot suporta costuri suplimentare și după revenirea condițiilor de navigație. În cazul unor episoade prelungite, efectele se pot transmite de la transportatori către producători și, mai departe, către întregul lanț de aprovizionare.

Pentru Europa, riscul este cu atât mai important cu cât Rinul și Dunărea au un rol strategic în transportul de mărfuri. În această vară, nivelurile extrem de scăzute au afectat simultan două dintre principalele axe fluviale ale continentului, într-un moment în care economiile europene traversează deja o perioadă de creștere modestă.

Pe termen scurt, prognozele indică o ameliorare limitată a condițiilor hidrologice, iar nivelurile scăzute pot continua să afecteze navigația în următoarele săptămâni. Pe termen mai lung, frecvența unor astfel de episoade devine o problemă pentru infrastructura construită în jurul unor debite și niveluri ale apei considerate mult timp normale.

„Nivelurile scăzute ale apei din Rin și Dunăre arată că fenomenele meteorologice extreme nu mai reprezintă doar o problemă de mediu. Acestea devin un factor economic capabil să afecteze simultan activitatea logistică, energetică și industrială. Situația actuală este cu atât mai îngrijorătoare cu cât a survenit mai devreme și cu o intensitate mai mare decât în 2018, pe fondul unei creșteri economice europene mai slabe”, a explicat Eve Barré, economist Coface.

Pentru România, episodul din această vară pune în evidență o dependență care se vede rar atunci când Dunărea funcționează normal: același fluviu este, în același timp, rută de transport, sursă de apă pentru infrastructura energetică și legătură cu principalele fluxuri comerciale europene. Când nivelul apei scade suficient de mult, toate aceste funcții pot fi afectate în același timp.