În ce situație nu e Lucian Pahonțu?

În urma anchetei Recorder, președintele
Nicușor Dan a declarat că șeful SPP nu se află în situația de a fi participat
la reprimarea Revoluției sau mineriadei din iunie 1990, deși el, personal, nu a
făcut vreo evaluare.

Declarația completă este următoarea: „Reprimarea
manifestațiilor de la Revoluție, respectiv de la Mineriadă, este o pată în
istoria României. E regretabil că parchetele nu au elucidat până la momentul
acesta. Orice persoană care a participat la acțiuni de reprimare nu are ce să
caute într-o funcție înaltă în statul român. Trei: domnul Pahonțu nu e în
această situație” (sursa: Euronews.ro; https://www.euronews.ro/articole/nicusor-dan-despre-pahontu-orice-persoana-care-a-participat-la-actiuni-de-reprima).

Așa cum bine se știe, din declarația
olografă dată de Lucian Pahonțu, rezultă cu claritate că a fost participant la
Revoluție. Cum era încadrat pe funcția de comandant de pluton în cadrul trupelor
de securitate, el explică în declarație ordinele primite și, fără a da
amănunte, recunoaște că a fost în diferite puncte ale orașului în acele zile.

Cu alte cuvinte, Lucian Pahonțu a
preferat să mintă prin omisiune, făcând deci fals în declarații și astfel să îi
implice și pe cei care știau aceste lucruri, adică foștii președinți Traian Băsescu
și Klaus Johannis și actualul președinte Nicușor Dan.

Să privim acum lucrurile din perspectiva
președintelui Nicușor Dan: el ia drept bune ceea ce susține Lucian Pahonțu,
deși știe foarte bine ce au făcut la Revoluție armata, miliția și securitatea.
Numai în zona baricadei de la Inter (Pahonțu a recunoscut că a fost prezent) au
fost zeci de morți si sute de oameni bătuți și arestați. Cum ar fi putut un
pluton de securitate să nu aibă contact cu manifestanții, când exact pentru
asta au fost chemați, să mențină ordinea? Cum ar fi putut un pluton de
securitate să stea în camion când în jur se trăgea, se respingeau manifestanți,
se loveau cu scuturile sau bastoanele, se trăgea cu armamentul din dotare sau
se făceau arestări?

Nicușor Dan nu avea cum să nu știe că
oamenii au murit prin împușcare nu pentru că nu a tras nici armata, nici
miliția, nici securitatea, ci, invers, au murit pentru că s-a tras în ei.
Nicușor Dan nu avea cum să nu știe că au fost bătuți câteva zeci de oameni,
care nu s-au bătut între ei și nici nu s-au dat singuri cu capul de scuturile,
bocancii, pumnii sau bastoanele forțelor de ordine, ci invers, forțele de
ordine i-au bătut. Nicușor Dan nu avea cum să nu știe că cei o mie (repet: o
mie) de arestați de la baricadă nu s-au arestat singuri, nu s-au legat la
mâini, urcat în dube și plimbat până la Rahova, ci, invers, forțele de ordine
i-au arestat și băgat la zdup la penitenciarul Rahova.

Concluzia mi se pare mai mult decât
evidentă: Nicușor Dan nu numai că a știut despre activitatea lui Lucian Pahonțu,
dar și despre minciunea cu privire la așa zisa lipsă de implicare în
represiune. Să susții (sau să aperi pe cel care o face) că ai fost la baricadă,
dar ai stat cuminte ca o floricică, asta este culmea batjocurii, a disprețului
față de legi, ordine și Dumnezeu.

Ajuns aici, vreau să subliniez un alt
aspect deosebit de grav: nu cumva președintele Nicușor Dan minimalizează, la
fel cum face și Pahonțu, pe revoluționari, și, în general, Revoluția română? Nu
cumva el ia apărarea securității, la fel cum face și Pahonțu (interesat, de
altfel, căci era ofițer de securitate)?

Avem aici o dovadă despre lipsa de
respect față de cei căzuți pentru ca noi să fim liberi, să avem azi bruma de
democrație (așa orginală, cum e ea). E o lipsă de respect pentru membrii
familiilor și urmașilor celor căzuți la Revoluție. Chiar dacă deplânge (cu
lacrimi de crocodil, de fapt) lipsa de finalizare a dosarelor, președintele
ucide încă o dată, alături de Lucian Pahonțu, pe cei căzuți la Revoluție. Or, memoria este un bun de preț al oricărei
societăți: strămoșii comuni, poveștile comune sunt liantul unei societăți. In
lipsa acestui liant suntem dezbinați și ușor de cucerit (mai ales acum, cu
război hibrid peste tot).

Rolul președintelui ar trebui să fie de garant
al drepturilor și libertăților, apărător al democrației, nicidecum factor al
dezbinării și pierderii memoriei și identițății naționale (altfel, îl alegeam
pe Simion și Dumnezeu cu mila, direcția Moscova!).

Vedem cum situația domnului Pahonțu este
un fel de hârtie de turnesol pentru societatea actuală:  se cere demiterea șefului SPP, în
condițiile  în care președintele nu are
nici un motiv să o facă (în lipsa legii lustrației). Pahonțu a făcut (un banal)
fals în declarații și uz de fals, ca să ocupe pozițiile ocupate de-a lungul
celor 36 de ani (subliniez: toate pozițiile, inclusiv cele militare). Dacă am
avea o justiție cu adevărat independentă, s-ar fi autosesizat de multă vreme;
dar justiția e condusă de oamenii partidului-stat (sistemul), Lia et co., nu
avem motive să credem că va fi altfel decât va considera această uriașă
caracatiță din care fac parte (horribile
dictu) Lia Savonea, Lucian Pahonțu și Nicușor Dan.