De la burnout la „vreau să demonstrez că pot”: cine sunt oamenii care au ales 10 zile de stres bun pe Via…

La o lună de la
lansarea primului studiu observațional desfășurat pe Via Transilvanica, MedLife
prezintă primele observații privind profilul participanților și motivele pentru
care aceștia au ales să meargă pe jos timp de cel puțin 10 zile.

Primele interviuri
arată că decizia de a accepta provocarea are, în multe cazuri, mai puțin de-a
face cu aventura și mai mult cu nevoia de a ieși dintr-o rutină apăsătoare, din
suprasolicitarea profesională, din izolare sau dintr-o etapă dificilă de viață.

Interesul pentru
proiect a depășit așteptările organizatorilor. Obiectivul inițial de înscrieri
a fost atins în primele 24 de ore, iar numărul de locuri a fost suplimentat
până la 200. Dintre persoanele înscrise, aproximativ 70 au îndeplinit
criteriile pentru participare în studiu și au început sau urmează să înceapă
experiența de cel puțin 10 zile pe Via Transilvanica.

Primele interviuri
calitative conturează șase tipologii de participanți, având în comun aceeași
alegere: aceea de a ieși voluntar din ritmul obișnuit și de a se confrunta cu o
provocare personală.

Paradoxurile
stării de bine: de ce aleg provocarea în locul confortului

Paradoxul
sensului. Pentru participanții cu un ritm de viață
aglomerat și numeroase roluri și responsabilități, Via Transilvanica devine o
ocazie de a simplifica temporar prioritățile. În locul listei de lucruri „de
făcut”, rămân mersul, efortul, natura și următorul obiectiv de parcurs. Pentru
această categorie, ieșirea din rutina zilnică este și o formă de reconectare cu
propria stare de bine.

Paradoxul
efervescenței urbane. Cu cât viața de zi cu zi
este mai aglomerată și mai conectată, cu atât apare mai puternic nevoia de
conexiuni diferite. Pentru unii participanți, traseul creează un context în
care interacțiunile sunt mai naturale, iar conversațiile se mută dincolo de mediul
profesional și de relațiile funcționale de zi cu zi. Provocarea fizică devine
astfel și o experiență de reconectare socială.

Paradoxul
stresului. Unii dintre participanți aleg provocarea
într-un moment în care trec deja prin schimbări importante – despărțire,
divorț, pensionare sau încheierea unei etape profesionale. În loc să evite o
nouă sursă de efort, aceștia aleg un obiectiv clar, cu etape și un parcurs
predictibil. Pentru ei, provocarea poate deveni un mod de a-și testa
capacitatea de adaptare și de a-și recâștiga încrederea în propriile resurse.

Paradoxul
forței uitate. Pentru o altă categorie, provocarea nu
este despre descoperirea unor limite noi, ci despre confirmarea capacității de
a duce un obiectiv până la capăt. Via Transilvanica oferă un obiectiv concret,
măsurabil și împărțit în etape, iar fiecare zi parcursă devine o dovadă de
consecvență și progres.

Paradoxul
autocunoașterii. Există și participanți care pornesc la
drum din curiozitatea de a afla cum reacționează propriul organism și propria
stare de bine la un context complet diferit de cel cotidian. Componenta de
cercetare a proiectului le permite să transforme această curiozitate într-o
experiență observabilă și documentată, prin datele colectate înainte, în timpul
și după provocare.

Paradoxul
detoxului activ. Pentru unii, desprinderea de muncă,
ecrane, notificări și ritmul urban nu înseamnă lipsa activității, ci înlocuirea
unui tip de solicitare cu altul. Mersul, natura și efortul fizic devin un mod
de a-și muta atenția către lucruri simple și concrete. Este ceea ce
participanții descriu ca un „stres bun”: o provocare asumată, cu limite clare
și cu sens.

„Am pornit acest
parteneriat de la tema sănătății prin mișcare, dar ceea ce a început să se
contureze din cercetarea sociologică și, în special, din studiul observațional
desfășurat pe Via Transilvanica ne-a făcut să privim experiența mersului pe jos
dintr-o perspectivă mult mai largă. Participanții înscriși în proiect au
povești și motivații foarte diferite, dar există un lucru care pare să-i
unească: aleg voluntar provocarea. Ies din rutină, renunță pentru o perioadă la
confort și la o parte dintre stimulii vieții cotidiene și acceptă efortul, oboseala,
imprevizibilul. Și aici apare un paradox: într-o viață în care vorbim atât de
mult despre reducerea stresului, acești oameni aleg să se expună unui alt tip
de stres – un „stres bun”, asumat, delimitat și cu sens.

Știm
din cercetarea medicală că organismul are capacitatea de a se adapta la
provocări moderate și controlabile. Vedem foarte clar acest mecanism în cazul
mișcării, unde efortul fizic, urmat de recuperare, poate genera adaptări
cardiovasculare, metabolice, inflamatorii și imune. Există cercetări care
explorează mecanisme similare și în zona rezilienței emoționale.

De
aici și întrebarea cu adevărat interesantă: ce rămâne după minimum 10 zile de
mers pe Via Transilvanica? Este doar starea de bine pe care ți-o dă o
experiență intensă și memorabilă sau se întâmplă ceva mai profund? Poate o
astfel de provocare să te ajute să depășești anumite blocaje, să îți
redescoperi resursele, să te privești diferit și, de ce nu, să devii mai
rezilient, fizic și emoțional? Pentru noi, acest studiu observațional pe Via
Transilvanica este, în fond, și despre a înțelege ce ne ajută să trăim mai mult
și mai bine. Pentru că, înainte de a putea face alegeri mai bune pentru sănătatea
noastră, avem nevoie să înțelegem ce funcționează cu adevărat”,
a declarat Marina Udroiu, Business Intelligence Lead – MedLife.

Când
stresul nu mai este doar ceva de evitat

Într-un context în
care stresul este asociat aproape exclusiv cu suprasolicitarea, anxietatea și
lipsa de timp, proiectul MedLife pornește de la o întrebare diferită: se poate
transforma o provocare pe care ne-o asumăm voluntar într-un tip de stres cu un
rol diferit pentru corp și minte?

Studiul observațional
desfășurat pe Via Transilvanica explorează conceptul de «Good
Stress» sau eustres – răspunsul organismului la
provocări controlate, suficient de intense pentru a activa mecanismele naturale
de adaptare. În acest context, mersul susținut pe distanțe lungi, în natură,
timp de mai multe zile, poate reprezenta un astfel de stimul.

„Faptul că atât de
mulți oameni au răspuns la această provocare într-un timp atât de scurt ne
spune ceva important despre felul în care trăim astăzi. Mulți dintre
participanți nu caută doar o pauză, ci o ruptură reală de ritmul care îi
definește zi de zi și un challenge care să îi scoată din zona de confort. Aici
apare și una dintre întrebările centrale ale proiectului nostru: ce se întâmplă
atunci când, în locul stresului cronic care ne consumă, alegem voluntar o
provocare concretă, cu un început, un parcurs și un scop? Prin acest studiu ne
propunem să evaluăm dacă și în ce măsură efortul fizic susținut, natura,
ieșirea din mediul familiar și motivația personală pot activa mecanismele de
adaptare ale organismului și pot transforma o provocare fizică într-o
experiență cu efecte benefice asupra stării de bine și sănătății”, a
declarat Ina Bădărău Ilie, Head of Communications, MedLife Group.

Studiul observațional
MedLife se desfășoară în perioada august–septembrie 2026. Persoanele înrolate
în proiect beneficiază gratuit de analize medicale și evaluări ale stării
fizice și emoționale înainte și după parcurgerea traseului. Pe parcursul
experienței sunt explorate, de asemenea, motivațiile, provocările, emoțiile,
revelațiile și transformările personale trăite de participanți.

La final, datele
colectate vor fi analizate anonim de echipa medicală MedLife pentru a evalua
modul în care mersul pe jos pe distanțe lungi, desfășurat într-un cadru
natural, poate influența sănătatea fizică și emoțională.