Cea mai puternică armă din arsenalul Chinei. Cum a ajuns Beijingul să domine piața resurselor cu care este…

La fel cum statele arabe au transformat exporturile de petrol într-o armă în 1973, când le-au tăiat accesul la petrol țărilor occidentale pentru sprijinul oferit Israelului în Războiul de Iom Kipur, și China va putea face la fel, într-o bună zi, cu metalele rare, a fost mesajul amenințător pe care fostul lider chinez Deng Xiaoping l-a transmis la începutul anilor ’90. Acum, nu mai există niciun dubiu că monopolul Beijingului asupra industriei pământurilor rare reprezintă o armă puternică ce a provocat îngrijorare la nivel mondial și a declanșat o cursă acerbă pentru găsirea unor surse alternative, arată o analiză Foreign Affairs.

După ce China a anunțat regimul de licențiere pentru exporturile de metale rare, membrii unei comisii speciale din Congresul american au remarcat faptul că actualul lider al Chinei, Xi Jinping, transformă „viziunea lui Deng” în realitate.

Președintele american Donald Trump a scris pe rețele sociale că acesta este „evident un plan conceput de China cu ani în urmă”.

„Monopolul Beijingului asupra metalelor rare nu este un accident geologic. Este produsul unei strategii deliberate de zeci de ani pentru a controla extracția și rafinarea elementelor din care este compusă lumea modernă”, a scris și Miles Yu, fost consilier al secretarului de stat Mike Pompeo din prima administrație Trump.

China deține cele mai mari zăcăminte cunoscute de pământuri rare din lume și domină aproximativ 85% din procesarea globală a acestor resurse. Cu toate că este o industrie mică, rolul metalelor rare în tehnologia modernă este unul crucial.

Din cauză că aceste 17 elemente, în special cele din categoria pământurilor rare grele, sunt atât de importante pentru producția de semiconductori, tehnologii de apărare, automobile și energie verde, rolul Chinei în aprovizionarea lor este esențială pentru economia globală.

Dar, cu toate că Beijingul a căutat să profite de poziția sa avantajoasă, dominația ei nu este rezultatul unei scheme mărețe de a ține întreaga lume ostatică.

Pământurile rare, arme geoeconomice. Spirala intensificării conflictului

Când Deng a rostit fraza „Orientul Mijlociu are petrol, China are pământuri rare”, Statele Unite tocmai ce încheiaseră primul Război din Golf (1990-91). Din perspectiva Beijingului, campania militară condusă de SUA a expus clar vulnerabilitățile Chinei atât în privința capacității de a purta un război modern, cât și a rolului pe care anumite resurse cheie îl jucau în alimentarea conflictelor.

După cum chiar Deng a spus la acea vreme, China nu a acordat „destulă atenție felului în care putem să folosim această comoară. Trebuie să protejăm pământurile rare.”

Beijingul a recunoscut rolul pământurile rare ca arme geoeconomice abia din 2010, atunci când a restricționat temporar accesul Japoniei la aceste resurse în urma disputei legate de insulele Senkaku. China a învățat cum să gestioneze un astfel de arsenal din felul în care Statele Unite se folosesc de sancțiuni și de controlul strict al exporturilor.

Actuala dispută prezintă un pericol grav la adresa stabilității și prosperității globale. Totuși, ea nu este rezultatul unui plan bine pus la cale de China, ci este vorba de două puteri prinse într-o spirală de acțiuni și reacții pe care niciuna dintre părți nu și-a dorit-o și pe care nici nu o controlează în totalitate.

Când Statele Unite sau China acționează pentru a-și întări securitatea, cealaltă țară se simte amenințată și ia măsuri ce amplifică și mai mult spirala intensificării conflictului.

Dacă Washingtonul și Beijingul nu reușesc să stabilizeze această spirală, consecințele riscă să nu mai fie limitate doar la un război economic, iar situația ar putea deveni catastrofală pentru întreaga lume.

Editor : Raul Nețoiu