[analyse_image type=”featured” src=”https://r3media.ro/wp-content/uploads/2026/08/muzicantii-din-bremen-e1787994985455.jpghttps://r3media.ro/wp-content/uploads/2026/08/muzicantii-din-bremen-e1787994985455.jpg”]
Muzicanții din Bremen (1819) este „No country for old men” pentru cei mici, pusă într-o cheie optimistă
Ei, când pornești la bătrânețe să îți cauți vocația, așa cum fac cei patru veterani din povestea Fraților Grimm, fiindcă acolo de unde pleci nu mai ești folositor, mi se pare că ceea ce încerci să spui e că atunci când o ușă ți se închide undeva, e oricând una deschisă altundeva.
Nu oriunde, să ne înțelegem.
Optimismul poveștii e intrinsec, dar fiți atenți, dacă deschideți cartea de istorie, în 1819, Germania încerca o restaurație conservatoare sub directa conducere a lui Klemens von Metternich, generată de asasinarea dramaturgului Klaus von Kotzebue de către un student liberal (1819).
Frații Grimm, preocupați cum erau de tradițiile și folclorul germane, erau mai degrabă naționaliști și liberali sau republicani și din acest motiv opozanți ai regimului conservator condus de la Viena de Metternich.
Bremen la ora aceea nu era un oraș oarecare, era un simbol al elitelor și ideilor republicane, în sfârșit avea un port, care începe să facă comerț cu SUA și să se dezvolte.
Îi mergea buhul că doar aerul din Bremen te face liber.
Una peste alta, Bremen era considerat un oraș al libertății și al oportunităților.
Povestea Fraților Grimm, Muzicanții din Bremen, nu putea fi în context decât un manifest liberal pentru cei mici.
Ne străduim de vreo două zile cu povestea asta să o înțelegem.
Ne place, fiindcă niște bătrâni care nu mai sunt buni de nimic pun mâna pe bogățiile unor tâlhari, speculând prostia și obscurantismul lor, și devin fericiți, dar undeva aici se încurcă lucrurile.
Fiindcă acești bătrâni își găsesc fericirea plecând de acasă, unde de fapt niciodată nu au fost fericiți, către o destinație unde oricine care are un talent poate fi împlinit (ceva foarte american altminteri).
Acasă în acest caz e asociat familiei, tradiției, ierarhiei, comunității sau servituții și lanțurilor, așa cum e descris de propaganda liberală, pe scurt mitul individului decupat din vechiul trup al societății și structurilor ei intermediare sau eliberat de toate lanțurile, care pleacă de acasă sau de la țară la oraș pentru a-și manifesta libertatea sau realiza destinul, acum începe să se contureze.
E, aici ne-am împotmolit.
CITEȘTE MAI MULT
Articole RELAȚIONATE
Ei, când pornești la bătrânețe să îți cauți vocația, așa cum fac cei patru veterani din povestea Fraților Grimm, fiindcă acolo de unde pleci nu mai ești folositor, mi se pare că ceea ce încerci să spui e că atunci când o ușă ți se închide undeva, e oricând una deschisă altundeva.
Nu oriunde, să ne înțelegem.
Optimismul poveștii e intrinsec, dar fiți atenți, dacă deschideți cartea de istorie, în 1819, Germania încerca o restaurație conservatoare sub directa conducere a lui Klemens von Metternich, generată de asasinarea dramaturgului Klaus von Kotzebue de către un student liberal (1819).
Frații Grimm, preocupați cum erau de tradițiile și folclorul germane, erau mai degrabă naționaliști și liberali sau republicani și din acest motiv opozanți ai regimului conservator condus de la Viena de Metternich.
Bremen la ora aceea nu era un oraș oarecare, era un simbol al elitelor și ideilor republicane, în sfârșit avea un port, care începe să facă comerț cu SUA și să se dezvolte.
Îi mergea buhul că doar aerul din Bremen te face liber.
Una peste alta, Bremen era considerat un oraș al libertății și al oportunităților.
Povestea Fraților Grimm, Muzicanții din Bremen, nu putea fi în context decât un manifest liberal pentru cei mici.
Ne străduim de vreo două zile cu povestea asta să o înțelegem.
Ne place, fiindcă niște bătrâni care nu mai sunt buni de nimic pun mâna pe bogățiile unor tâlhari, speculând prostia și obscurantismul lor, și devin fericiți, dar undeva aici se încurcă lucrurile.
Fiindcă acești bătrâni își găsesc fericirea plecând de acasă, unde de fapt niciodată nu au fost fericiți, către o destinație unde oricine care are un talent poate fi împlinit (ceva foarte american altminteri).
Acasă în acest caz e asociat familiei, tradiției, ierarhiei, comunității sau servituții și lanțurilor, așa cum e descris de propaganda liberală, pe scurt mitul individului decupat din vechiul trup al societății și structurilor ei intermediare sau eliberat de toate lanțurile, care pleacă de acasă sau de la țară la oraș pentru a-și manifesta libertatea sau realiza destinul, acum începe să se contureze.
E, aici ne-am împotmolit.
[analyse_source url=”https://r3media.ro/muzicantii-din-bremen-1819-no-country-for-old-men/”]