Arsenalul nuclear al SUA, din nou în discuție. De ce mai multe arme nucleare nu înseamnă neapărat o…

Statele Unite își
reevaluează politica nucleară într-un moment în care China își dezvoltă rapid
propriul arsenal, iar ultimul acord care limita armele strategice americane și
rusești a expirat.

În administrația
Trump există, în acest moment, propuneri pentru dezvoltarea unor noi capacități
nucleare, inclusiv arme tactice, însă această variantă este contestată de
analiști care consideră că prioritățile Washingtonului ar trebui să fie altele, scrie Foreign Affairs.

În timpul Războiului
Rece, Statele Unite și-au extins rapid arsenalul nuclear ca răspuns la
amenințarea sovietică. Începând din anii 1980, Washingtonul și Moscova au
căutat, însă, să reducă riscurile care vin odată cu dezvoltarea armelor
nucleare, iar acordurile de control al armamentelor au dus la diminuarea cu
aproximativ 80% a stocurilor celor două țări.

Între timp, China a
accelerat dezvoltarea propriilor capacități. În ultimii șase ani, Beijingul
și-a aproape triplat numărul de arme nucleare, iar Departamentul american al
Apărării estimează că țara ar putea avea peste 1.000 până în 2030. China nu a
ajuns încă la nivelul Statelor Unite și Rusiei, care au fiecare aproximativ
1.550 de arme nucleare desfășurate, însă această diferență s-ar putea reduce în
rapid în următorii ani, notează Erin Dumbacher, cercetător senior Stanton
pentru securitate nucleară și director al Programului pentru Apărare și
Securitate Națională din cadrul Consiliului pentru Relații Externe.

SUA îşi reanalizează
arsenalul nuclear

New START, tratatul
semnat în 2010 de Statele Unite și Rusia prin care se stabileau limitele pentru
arsenalele strategice ale celor două țări, a expirat la începutul acestui an şi
nu a mai fost înnoit. Astfel a dispărut şi ultima limită formală asupra unei
eventuale noi curse a înarmării nucleare între Washington și Moscova.

Potrivit aceleiaşi
surse, în acest context, administrația Trump a anunțat în martie că va realiza
o analiză a programului său nuclear, una dintre principalele teme fiind dezvoltarea
unui arsenal mai mare și mai diversificat, inclusiv a unor arme nucleare
tactice destinate folosirii pe câmpul de luptă.

Susținătorii acestei
variante spun că acestea ar oferi Statelor Unite mai multe posibilități de
răspuns în cazul unui atac nuclear de mică intensitate, mai ales în contextul
în care Rusia are mai multe arme
nucleare tactice decât Statele Unite, iar China ar putea dezvolta, la rândul
ei, astfel de sisteme.

În această logică,
capacitatea Washingtonului de a răspunde cu o armă de putere comparabilă ar
putea descuraja Moscova și Beijingul să folosească primele arme nucleare.

Cea mai mare problemă
a programului american

Potrivit acestei analize, cea mai mare problemă a Statelor Unite nu este lipsa unor arme
nucleare, ci starea programelor de modernizare a arsenalului existent.

Practic, programul
american de modernizare a început după ratificarea New START, în 2010, când
președintele Barack Obama a aprobat un plan pe mai multe decenii pentru
înlocuirea bombardierelor, rachetelor balistice intercontinentale,
submarinelor, focoaselor și sistemelor militare de comunicații. Costurile au
ajuns la cel puțin 1.000 de miliarde de dolari.

„America nu mai este un garant absolut al securității”. Statele din Indo-Pacific accelerează reînarmarea. Japonia își asumă un rol regional fără precedent

După mai bine de 15
ani, multe dintre aceste programe sunt însă întârziate și depășesc bugetele
inițiale.

De exemplu, în 2015,
Congresul a stabilit ca până în 2030 să fie produse 80 de componente din
plutoniu pentru arme nucleare, obiectiv pe care oficialii Departamentului
Energiei l-au considerat ulterior imposibil de atins. De asemenea, programul
rachetei intercontinentale Sentinel a depăşit în 2024 bugetul cu cel puțin 81%,
iar primul test de zbor a fost amânat cu aproximativ patru ani.

În aceste condiții,
adăugarea unor noi sisteme nucleare ar pune și mai multă presiune pe
capacitatea industriei americane, mai ales că există deja riscul ca unele
dintre armele și sistemele actuale să ajungă la sfârșitul duratei de serviciu
înainte ca cele care ar trebui să le înlocuiască să fie disponibile.

Riscurile care vin odată cu un arsenal mai mare 

O altă problemă este
riscul unei noi curse a înarmării. Dacă Statele Unite și-ar extinde arsenalul,
Rusia și China ar putea răspunde prin dezvoltarea propriilor capacități. În
plus, cu cât armele sunt mai numeroase și mai diverse, cu atât cresc și
posibilitățile de interpretare greșită într-o situație de criză.

O rachetă de
croazieră cu încărcătură nucleară lansată de pe un avion sau submarin poate fi
dificil de deosebit de una convențională. Într-un astfel de caz, China sau
Rusia ar putea interpreta un atac convențional american drept unul nuclear, iar
riscul folosirii armelor nucleare ar crește.

Nici folosirea unei
arme nucleare de putere redusă ca răspuns la un atac nu ar garanta retragerea
adversarului. Evaluarea efectelor unui atac ar fi dificilă, iar cei implicaţi
ar putea ajunge să își asume riscuri mai mari și să extindă conflictul.

Asta nu înseamnă că
amenințările nucleare venite din partea Rusiei și Chinei pot fi ignorate.

Rusia a anunțat noi
sisteme de transport pentru arme nucleare, inclusiv unele capabile să opereze
în apropierea coastelor americane sau să atingă viteze hipersonice, în timp ce
China a construit noi silozuri pentru rachete în vestul țării și a testat
rachete balistice în Pacific.

În acest context,
specialiştii din domeniul militar consideră că răspunsul Washingtonului ar
trebui să includă modernizarea forțelor nucleare existente, dar și consolidarea
capacităților convenționale, nu neapărat mai multe arne nucleare.

Analiza amintește
atacurile americane asupra instalațiilor nucleare iraniene din 2025 și
loviturile ucrainene cu drone asupra unor obiective militare și industriale din
Rusia din ultimii doi ani ca exemple de operațiuni convenționale care și-au
atins obiectivele tactice.

Washingtonul ar
trebui, potrivit autorilor, să crească producția de arme convenționale
destinate atât Europei, cât și Asiei, combinând sisteme avansate și
costisitoare cu arme mai ieftine, care pot fi produse în număr mare. În același
timp, ar trebui continuată dezvoltarea sistemelor fără pilot și autonome, parte
a strategiei cunoscute drept „third offset”, lansată în 2014 pentru a
contracara dezvoltarea militară a Chinei și Rusiei.

Creșterea arsenalului
nuclear nu este, prin urmare, prezentată ca soluția la schimbarea raportului de
forțe dintre cele trei puteri.