George Simion lovește din nou la temelia propriului partid, dovedind încă o dată că nu tolerează excelența și independența în preajma sa. Cel mai recent episod al epurărilor tăcute din Alianța pentru Unirea Românilor îl are în centru pe Petrișor Peiu, recunoscut pe scară largă drept cel mai bun și mai pregătit om din formațiune. Simțind că profesionalismul incontestabil al lui Peiu reprezintă o amenințare directă la adresa autorității sale, mai ales după ce a realizat că acesta începe să fie urmat cu încredere de o mare parte a senatorilor partidului, Simion a pus în mișcare o amplă mașinărie de izolare politică.

În stilul său deja consacrat, liderul AUR nu și-a asumat o excludere directă și asumată, ci a apelat la o manevră de culise. Folosindu-se de o parte a presei aservite și de interpuși docili din interiorul partidului, Simion a orchestrat marginalizarea sistematică a lui Petrișor Peiu. Aceasta este, de fapt, metoda sa clasică de operare, o veritabilă „strategie a împinsului afară”. În loc să își asume decizia bărbătească a unei demiteri, Simion creează intenționat un mediu toxic și ostil, le sabotează activitatea și îi aduce pe cei vizați în punctul de a ceda nervos și de a-și da singuri demisia. Este tactica lașă prin care el nu dă niciodată pe nimeni afară în mod oficial, dar se asigură că toți cei care îl incomodează pleacă singuri.

Deși această stratagemă meschină a funcționat de fiecare dată pentru a-i securiza poziția de lider absolut, prețul plătit este deprofesionalizarea completă a partidului. În urma acestor epurări constante, George Simion se regăsește astăzi fără o echipă de specialiști veritabili alături, înconjurându-se exclusiv de executanți care nu îi contestă deciziile.

Prin eliminarea unor oameni de calibrul lui Petrișor Peiu, AUR își deconspiră adevărata natură pe scena politică românească. Formațiunea se dovedește a nu fi o alternativă de guvernare reală, ci doar o simplă anexă pentru interesele altora. Mai mult ca niciodată, partidul acționează ca o banală supapă a sistemului, un instrument cinic folosit doar pentru a capta, estompa și neutraliza nemulțumirile legitime ale românilor, fără a le oferi vreo soluție sau vreo perspectivă concretă.