Buzăul este reprezentat în Parlament de trei doctori și de un „dottore”

Mulți dintre parlamentarii României sunt, conform CV-urilor făcute publice, tobă de carte. Nu stau la fel de bine la capitolul încrederii populației; sub 12 la sută dintre români spuneau, în ianuarie, că au încredere foarte multă sau destul de multă în aleși, după cum arăta un sondaj.

Concret, 62 dintre cei 363 de parlamentari care și-au făcut publice CV-urile au terminat studiile doctorale, iar alții sunt pe cale să încheie și ei o astfel de etapă educațională selectă.

Sunt 28 de senatori și 34 de deputați care au scris în CV că au terminat un doctorat, cei mai mulți fiind cu studii juridice. Parlamentul României are însă și numeroși doctori în economie și medicină. Alți parlamentari, cam un sfert din totalul celor 464, se dovedesc mai secretoși la capitolul studii. La 18 august, nu aveau CV-urile pe pagina personală de la Senat și Cameră. Mai precis, la 101 dintre aceștia le lipseau CV-urile. În schimb, din cei 363 rămași cu CV-urile la vedere, 17 la sută au menționate studii doctorale finalizate, remarcă „Libertatea”.

La Senat, cei mai mulți doctori sunt în economie. Eugen Dogariu (PSD), Gabriela Horga (PNL), Daniela Mihai (PSD), Eugen Negoi (USR) și Ovidiu Puiu (PSD) sunt cei cinci economiști cu studii finalizate cu doctorat.

De asemenea, tot cinci persoane cu doctorat sunt și în medicină, aceștia fiind Costache Chertif (AUR), Lucian Mărginean (PSD), Aurel Mohan (PSD), Carmen Orban (PSD) și Adrian Streinu-Cercel (PSD). Urmează cei cu doctorat în științe juridice/drept, adică patru la număr. Juriștii cu studii doctorale sunt Tituș Corlățean (PSD), Cătălin Predoiu (PNL), Ionel Rujan (PSD) și Alina Tănăsescu (PSD).

Tot în Senat găsim doctori în științe militare, cum e cazul lui Mircia Chelaru (AUR), sociologie, cum se întâmplă în cazul lui Cornel Resmeriță (PSD), dar și filosofie/etică (Sorin Lavric – AUR, Laurențiu Țepeluș – PSD și Virgiliu Vlăescu – AUR) sau teologie (Andrei Dîrlău – AUR), notează aceeași sursă.

La Camera Deputaților, dintre cei 34 de aleși cu CV-ul făcut public, nouă au studii juridice finalizate cu doctorat. În această situație sunt Bogdan Ciucă (grupul PSD), Cosmin Corendea (AUR), Alexandru Dimitriu (USR), Alina Gorghiu (PNL), Claudiu Manta (PSD), Eugen Neață (PSD), Victor Ponta (neafiliat), Răzvan Prișcă (PNL) și Verginia Vedinaș (SOS).

Și la capitolul economie, partidul care domină pe partea de doctorate este tot PSD. Doctorii în economie sunt Florin Barbu (PSD – fost ministru al agriculturii), Lucian Andrușcă (PSD), Sebastian Burduja (PNL), Veronica Grosu (AUR), Marian Neacșu (PSD) și Marilen Pirtea (PNL).

La Camera Deputaților, sunt doar trei politicieni cu doctorat în medicină, aceștia fiind Andrei Baciu (PNL), Alexandru Rafila (PSD) și Remus Mihalcea (PSD). În schimb, regăsim doctori cu studii de securitate, ca Mitică Mărgărit (PSD) și Lucian Bode (PNL), dar și în antropologie, cum e cazul lui Mihai Fifor (PSD).

În acest for sunt și mai mulți specialiști în teologie, ca Mihail Neamțu și Ciprian Pandea, ultimul fiind în aripa pucistă din PNL. Din rândul USR, Radu Miruță are un doctorat luat la Politehnică în IT, pe lângă Ciprian Rigman, cu doctorat în istorie.

La nivelul ambelor camere ale parlamentului, PSD are în total 30 de doctori. Urmează PNL și AUR, cu câte 13, conform informațiilor din CV-uri.

Tot în parlament sunt, în prezent, și doctoranzi. Printre ei, fostul ministru Bogdan Ivan (PSD), fosta sportivă Monica Iagăr (AUR) care a menționat în CV că a fost doctorandă între 2002 și 2005, fără a preciza dacă a și terminat studiile. Daniel Gheorghe de la PNL este și el doctorand, la fel și George Gima de la USR, ultimul fiind „doctorand în diplomaţie şi securitate, UBB Cluj-Napoca”. Valeriu Munteanu, deputat AUR, e doctorand în drept constituţional din 2019. Emanuel Ungureanu (USR) e doctorand în istorie. Vasile Nagy, deputat SOS, doctorand în domeniul Inginerie Industrială – Universitatea Politehnica Timișoara, din 2015 până prezent.

Pe listă apare și deputatul PNL Adrian Mocanu, care și-a trecut în CV următoarea mențiune: „2011 – prezent – Doctorand (an II) – Universitatea Valahia – Târgovişte”. Însă CV-ul afișat pe site-ul Camerei Deputaților în dreptul lui Mocanu datează din… decembrie 2012! Între timp, el și-a terminat studiile doctorale care au fost încununate cu titlul obținut în urma susținerii tezei „Rolul comunicării manageriale în creșterea performanței întreprinderilor mici şi mijlocii”. În noiembrie 2024, o anchetă publicată de site-ul „Liber în Buzău” evidenția faptul că lucrarea lui Mocanu a cam picat proba plagiatului.

„Pentru verificare am ales unul dintre cele șase programe recunoscute la nivel național și utilizate de instituțiile de învățământ superior, de instituțiile organizatoare de studii universitare de doctorat și de Academia Română, în vederea stabilirii gradului de similitudine pentru lucrările de finalizare a studiilor. Rezultatul verificării a relevat faptul că teza dr. Adrian Mocanu este plagiată în proporție de 14,99% raportat la Coeficientul de Similitudine 1 (CS1) și 9,83% la Coeficientul de Similitudine 2 (CS2) . Numărul surselor din care Mocanu a plagiat este de 53.

Valoarea Coeficientului de Similitudine 1 – determină ce procent din document conține fraze de cinci cuvinte sau mai lungi, găsite în baza de date mamă, a altor universități afiliate, RefBooks sau surse de pe Internet (cu excepția extraselor din actele juridice găsite în Baza de Date Legislativă-BDL).

Valoarea Coeficientului de Similitudine 2 determină ce procent din document conține fraze de 25 de cuvinte sau mai lungi, găsite în bazele menționate mai sus (cu excepția BDL). Datorită lungimii frazelor detectate, Coeficientul de Similitudine 2, reprezintă un instrument mult mai bun pentru detectarea împrumuturilor neautorizate”, se arăta în ancheta respectivă.

Concluzionând, Buzăul a trimis în Parlament, în actuala legislatură, trei doctori – Carmen Orban, Cătălin Predoiu și Laurențiu Țepeluș – și un „dottore”, Adrian Mocanu. Reamintim că termenul „dottore” a fost folosit ironic de fostul președinte Traian Băsescu, în iulie 2003, cu câteva zile înainte ca publicațiile „Nature” și „Frankfurter Allgemeine Zeitung” să dezvăluie că premierul în funcție de la acea dată, Victor Ponta, a plagiat în lucarea de doctorat.