Noua lege a salarizării “poate îngheța salariile pe următorii cinci ani”

Cinci confederații sindicale reprezentative la nivel național resping actuala formă a proiectului legii salarizării și atrag atenția că documentul prezentat “nu este o reformă profundă a salarizării în sectorul public și reprezintă în realitate o nouă sursă de inechități, discriminări și tensiuni sociale. Legea nu corectează dezechilibrele acumulate în sistem pentru o salarizare coerentă, predictibilă și echitabilă, iar noua variantă a proiectului continuă să opereze cu soluții de compromis, să favorizeze anumite categorii și să lase în urmă acele sectoare care asigură funcționarea serviciilor publice esențiale” – afirmă liderii CNS “Cartel Alfa”, CNSLR- Frăția, Confederației Sindicatelor Democratice din România, Confederației Naționale Sindicale Meridian și Blocului Național Sindical. Invitat la “Apel matinal” este Bogdan Hossu, președintele Confederației Naționale Sindicale, “Cartel Alfa”. Care este, domnule Hossu, cea mai mare problemă, din punctul dumneavoastră de vedere, în proiectul legii salarizării unitare?

Bogdan Hossu: Cea mai mare problemă, dacă vreți, în afară de valoarea de referință care creează impactul de a avea înghețate salariile pe următorii cinci ani de zile pentru toate familiile ocupaționale din sectorul bugetar este problema alocării resurselor pe diferitele familii; și constatăm că s-a încercat, nu în forma cea mai fericită, să se aloce pentru familiile principale, sănătate și învățământ, dar în loc să se negocieze cu federațiile din domeniu și să se găsească soluții pentru alocarea domeniilor respective, tocmai pentru a crea justiția socială, motivarea muncii etc., constatăm că s-a făcut o decizie politică.

Comprimarea de la 1 la 12, grilă minim-maxim, la actuala lege de salarizare, la 1 la 8, nu s-a făcut cu proporțiile de coeficienţi. De aici apare și nemulțumirea legată de faptul că pentru decidenții politici sau pentru funcțiile de conducere s-au alocat din cele 8 puncte de coeficienţi aproape două puncte și ceva, ceea ce evident crea o stimulare a acestor funcții, defavorizând funcțiile de execuție pe partea cealaltă. Nu în ultimul rând, sunt o serie de familii ocupaționale care pur și simplu au fost “uitate”, în sensul în care, de exemplu, lucrătorii din cultură sunt practic eliminați, li se dă niște coeficienți care sunt mai mici decât debutanților, de exemplu, din învățământ, pentru un muzeograf care are doctoratul și e la sfârșit de carieră profesională.

Nu în ultimul rând, mai sunt și alte familii, cum este asistența socială, cum sunt veterinarii, care sunt elemente importante. Asta datorită faptului că nu exista o expertiză foarte clară la nivelul Ministerului Muncii și s-a făcut o încercare de corecție pe ultima sută de metri, fără să se realizeze dialogul social. Noi sperăm ca, din punct de vedere tehnic, decidenții politici să formeze un guvern cât mai repede, cu puteri depline, pentru că trebuie să și avem cu cine negocia problemele respective, și să se poată discuta tocmai pentru a ajunge la soluții, pentru că toată lumea este de acord că trebuie o reformă în politica salarială, dar care să reflecte realmente justiția socială, echitatea, pe care o așteaptă fiecare dintre lucrătorii din domeniu.

Guvernul “a evitat dialogul cu partenerii sociali”

Dar, dumneavoastră, până acum ați avut consultări, în această perioadă? Observațiile dumneavoastră au fost luate în calcul, pentru că știm bine, în ultimii ani, proiectul unei noi legi a salarizării a trecut prin mai multe guverne și prin mai multe mandate la Ministerul Muncii.

Bogdan Hossu: E adevărat. S-au făcut discuții în perioada 2022-2023, după care discuțiile au fost întrerupte, pentru că guvernele, guvernul din fiecare perioadă, a avut negocieri suplimentare cu Banca Mondială și mai ales cu Comisia Europeană, neînțelegându-se că, de fapt, Comisia Europeană nu este interesată de ierarhia funcțiilor în structura politicii salariale românești. Ei sunt interesaţi numai de anvelopa generală, care să fie, într-o formă sau alta, predictibilă și sustenabilă de dezvoltarea economică a României.

De aici a și plecat diferendul, pentru că s-a evitat dialogul cu partenerii sociali. Din mai, când s-a pus prima forma a legii de salarizare bugetare noi, s-au făcut o serie de întâlniri în primele două, trei săptămâni, după care s-au suspendat. Au mai fost reluate în luna iulie, când a apărut a doua variantă, dar punctual și numai cu cele două familii ocupaționale care au cel mai mare număr de lucrători, sănătatea și învățământul. Și de aici sunt disfuncționalitățile pe care vi le-am sezizat mai înainte.

Proiectul prevede o diferență salarială tranzitorie pentru angajații cărora aplicarea noii grile le-ar reduce venitul. Din perspectiva sindicatelor, este acesta un mecanism firesc de protecție în perioada de tranziție sau arată că noua grilă nu este suficient de bine calibrată?

Bogdan Hossu: Eu aș merge pe a doua variantă și, în general, lucrătorii din sectorul bugetar preferă să nu aibă această subvenție care este instabilă și nepredictibilă. Pentru că, practic, în funcție de – hai să spunem – situația economică, de funcționarea economiei și de nivelul PIB-ului, dezvoltarea PIB-ului în România, valorile respective sunt instabile. Vedem, dacă vreți, cel mai bun exemplu pentru legea pensiilor, în care era obligatoriu prin lege indexarea anuală, şi constatăm că guvernul, cu o decizie unilaterală, a stabilit că nu mai este cazul să se facă aceste indexări, în afară de faptul că nici măcar nu s-au făcut corecțiile sau corecția care ar trebui făcută, nu se ține cont de toate amânările care au făcut tocmai pentru a nivela sau a ajunge la un nivel adecvat. De aici este și, haideţi să spunem, teama marii majorități a lucrătorilor, că, de fapt, noul proiect de lege de salarizare are ca efect numai scăderea veniturilor salariale a unei mari părți din lucrătorii din sectorul bugetar.

Problema eliminării sporurilor “nu s-a rezolvat”

Conform ministrul interimar al Muncii, există domenii, sectoare, care, deși nu sunt mulțumite, “au înțeles limitele bugetare și scopul legii”. Însă Dragoș Păslaru adaugă – și de asemenea citez – că reacția dumneavoastră, a sindicatelor, față de proiectul legii salarizării unitare nu a fost în conformitate cu principiile dialogului social. Iar eu vă întreb pe dumneavoastră: rămâne în continuare posibil un dialog?

Bogdan Hossu: Evident. Ceea ce domnul Pîslaru, care face parte din guvernul demis, n-a înțeles este că, în momentul în care faci progrese în urma dialogului, acestea trebuie să fie transparente. Nu poți să ții la secret, și toată lumea nu știa care sunt efectele dialogului pe textul de lege a salarizării bugetare. În mod normal, domnia sa trebuia să publice zilnic, dacă era cazul, noile forme ale proiectului în urma discuțiilor cu sindicatele acceptate de partea guvernamentală. Trecem peste faptul că, fiind un guvern demis, nu prea avea calitatea legată de acest lucru, dar problema de fond este că nu se poate vedea evoluția. Şi ne trezim la două luni de zile cu un text nou, asupra căruia trebuie să facem analize aprofundate, pentru că Guvernul, din acest punct de vedere, spune: a, păi v-am pus pe masă cea mai bună variantă, trebuie să o acceptați, nu aveți de ce să evitaţu acceptarea acestui proiect. Ceea ce este fals, pentru că, cu tot respectul, construcția noii legi de salarizare a plecat de la un concept modificat substanțial, în sensul în care Legea actuală de salarizare 153 pleacă de la o grilă minimală, iar prin sporuri se face adaptarea acelei grile minimale la condițiile de muncă efective pentru fiecare loc de muncă.

Noua lege își propune eliminarea sporurilor, deci ar fi trebuit să prevadă grile specifice pentru fiecare loc de muncă, tocmai pentru a rezolva problema eliminării sporurilor, dar în același timp, a compensării adevate pentru funcția pe care o ocupă la un anumit loc de muncă o anumită persoană. Ei bine, acest lucru nu s-a întâmplat și de aici apare, de fapt, nemulțumirea și toate discuțiile mai mult sau mai puțin principiale pe diferitele familii ocupaționale, pentru că ceea ce noua lege ar fi trebuit să realizeze nu era numai o ierarhie în interiorul unei familii ocupaționale. De bine, de rău, ierarhia într-o familie ocupațională relativ se se stabilește și asta s-a văzut în ultimii 25 de ani, se stabilește relativ repede, pentru că toată lumea recunoaște o anumită ierarhie într-o anumită familie ocupațională.

Problema de fond era echivalarea între cele șapte familii ocupaționale, ceea ce era mai greu. În 2009-2010 s-a lucrat intens pe acest lucru și fosta Lege 284 era cea mai echilibrată, pentru că punea – eu vă dau un exemplu, dar cobora în jos legat de acest lucru și pe celelalte funcţii – punea un general de armată pe același nivel cu un magistrat, pe același nivel cu un medic specialist, pe același nivel cu un profesor universitar. Astăzi, noua lege, în forma în care este, nu rezolvă această, hai să spunem, echitate intersectorială sau justiția socială intersectorială pe care o așteaptă. Și evident că multe din discuții sunt legate, legate tocmai de ce grupa cutare sau funcția cutare are un coeficient mai mic sau mai mare decât o altă funcție care totuși este similară, având la bază același principii, adică același nivel de pregătire profesională, răspundere, responsabilități, toate aceste chestiuni, pentru că aceştia sunt parametrii de evaluare a unei funcții când se stabilește o lege de salarizare bugetară unitară.

Vor fi proteste și greve

Și mai există și presiunea termenului din PNRR, pentru că de această reformă sunt legate fonduri europene importante. Cât de mult influențează acest lucru discuțiile?

Bogdan Hossu: Este greșeala actualului guvern demis, în sensul în care termenele de prezentare a legilor legate de îndeplinirea condițiilor din PNRR se știau din iunie anul trecut de când guvernul a preluat. Eu sunt profund surprins că din iunie 2025 până în mai 2026 nimeni nu s-a preocupat de îndeplinirea condițiilor și realizarea acestor condiții, pentru că dacă s-ar fi început discuțiile pe legea salarizării anul trecut, după mine, până la termenul de 31 august s-ar fi găsit soluții acceptabile pentru toată lumea legate de această construcție legislativă.

Bun, dar dacă legea rămâne în forma actuală și este adoptată ce se întâmplă în continuare? Care este următorul pas al sindicatelor?

Bogdan Hossu: Ce pot să vă spun este că pe anumite familii ocupaționale se vor declanșa conflicte de muncă deschise. Unul din aceste conflicte este cel din domeniu sănătății. Lumea nu a înțeles și nici decidenții politici se pare că nu au înțeles. Ei nu au anulat greva generală, ei au suspendat-o și au spus că vor reporni greva generală numai în condițiile în care se înaintează parlamentului, probabil prin inițiativă parlamentară, noul proiect de lege de salarizare bugetară. Evident că și alte familii ocupaționale, v-am spus, cultură, asistență socială, sunt profund nemulțumite de problemele respective și sunt afectate. E adevărat că nu reprezintă 300 și ceva de mii de lucrători pe sector, dar fiecare din ele reprezintă peste 100 de mii de lucrători din domeniul respectiv. Deci, cumulat, vor fi mult mai multe probleme și dificultăți legate de acest lucru. Nu în ultimul rând, învățământul este profund nemulțumit de proiectul de act normativ, nerezolvând angajamentele politice anterioare, chiar asumate prin acte normative de a rezolva problemele în domeniul familiei respective.