La prima vedere, un țânțar pare să nu aibă nimic în comun cu o pasăre. Pentru cercetători, însă, această insectă este o piesă esențială într-un puzzle complex. Țânțarii funcționează ca un adevărat sistem de avertizare timpurie pentru sănătatea umană, a păsărilor și a întregului ecosistem din Delta Dunării, conectând medii și specii aparent diferite.

Trăim într-o perioadă în care echilibrul naturii este testat constant. Odată cu schimbările climatice și de mediu – veri mai calde, modificarea precipitațiilor și transformarea peisajelor – condițiile în care trăiesc insectele se modifică rapid. În această situație anumite specii de țânțari devin vectori activi pentru agenți patogeni, cum ar fi virusul West Nile sau cel al gripei aviare.

Pentru a înțelege și preveni aceste riscuri la nivel regional, a luat naștere proiectul european AVIATOR (Avian Resilience and Adaptation Through Awareness, Monitoring, Treatment, and Outreach for Raptors; https://interreg-danube.eu/projects/aviator). Păsările de pradă, aflate în vârful lanțului trofic, acționează ca niște barometre naturale: sănătatea lor reflectă starea generală a mediului. Însă păsările nu țin cont de granițe, iar speciile migratoare traversează adesea mai multe țări. De aceea, problema monitorizării și prevenției nu poate fi analizată doar la nivel local.

În România, efortul este susținut de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare „Delta Dunării” (INCDDD) din Tulcea, în parteneriat cu Facultatea de Medicină Veterinară din cadrul Universității de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad” din Iași. Aceștia fac parte dintr-un consorțiu internațional amplu, reunind 13 parteneri din 10 țări din bazinul hidrografic al Dunării.

Pentru a obține o imagine clară a amenințărilor, cercetătorii combină munca de teren cu tehnologia de ultimă generație din laboratoare. Experții recoltează din teren țânțari pe baza unor protocoale de lucru standardizate la nivel internațional, amplasând capcane specializate în zonele de risc.

Țânțarii colectați ajung în laboratoarele de specialitate unde sunt determinați și analizați inclusiv prin tehnici de biologie moleculară (ADN), pentru a stabili cu exactitate specia.

Insectele sunt apoi testate pentru a depista prezența unor agenți patogeni care pot prezenta riscuri pentru oameni și pentru faună.

Datele obținute (pozitive sau negative) sunt suprapuse peste harta detaliată a habitatelor. Astfel, experții află exact unde se dezvoltă cel mai bine acești țânțari și unde riscul de infectare prezintă potențialul cel mai ridicat.

Delta Dunării este „laboratorul” perfect în aer liber, cu rețeaua sa vastă de habitate acvatice, diversitatea extraordinară de păsări și un punct nodal pe rutele de migrație ale acestora. Condițiile de aici sunt ideale pentru înmulțirea țânțarilor, ceea ce face din această regiune un punct strategic pentru studiul bolilor transmise de țânțari către speciile de fauna și către comunitățile umane.

Proiectul își propune, totodată, monitorizarea stării speciilor de păsări răpitoare în regiunea Dunării, creșterea gradului de conștientizare a comunităților locale și a publicului, implementarea de măsuri directe de tratament și protecție pentru păsări răpitoare  și promovarea cooperării transfrontaliere pentru conservarea faunei.

Experiența istorică a INCDDD Tulcea în monitorizarea biodiversității joacă un rol-cheie în acest proiect pilot. Datele valoroase colectate în Deltă vor fi integrate cu cele din restul țărilor partenere. Obiectivul final depășește simpla cercetare: scopul este de a crea o strategie comună de monitorizare, conservare și prevenție la nivelul întregului bazin dunărean.

„Acest proiect este susținut de Programul pentru Regiunea Dunării (Interreg), cofinanțat de Uniunea Europeană. Conținutul acestui articol reflectă opinia autorilor săi și nu reprezintă în niciun fel opiniile Uniunii Europene.”

La prima vedere, un țânțar pare să nu aibă nimic în comun cu o pasăre. Pentru cercetători, însă, această insectă este o piesă esențială într-un puzzle complex. Țânțarii funcționează ca un adevărat sistem de avertizare timpurie pentru sănătatea umană, a păsărilor și a întregului ecosistem din Delta Dunării, conectând medii și specii aparent diferite.

Trăim într-o perioadă în care echilibrul naturii este testat constant. Odată cu schimbările climatice și de mediu – veri mai calde, modificarea precipitațiilor și transformarea peisajelor – condițiile în care trăiesc insectele se modifică rapid. În această situație anumite specii de țânțari devin vectori activi pentru agenți patogeni, cum ar fi virusul West Nile sau cel al gripei aviare.

Pentru a înțelege și preveni aceste riscuri la nivel regional, a luat naștere proiectul european AVIATOR (Avian Resilience and Adaptation Through Awareness, Monitoring, Treatment, and Outreach for Raptors; https://interreg-danube.eu/projects/aviator). Păsările de pradă, aflate în vârful lanțului trofic, acționează ca niște barometre naturale: sănătatea lor reflectă starea generală a mediului. Însă păsările nu țin cont de granițe, iar speciile migratoare traversează adesea mai multe țări. De aceea, problema monitorizării și prevenției nu poate fi analizată doar la nivel local.

În România, efortul este susținut de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare „Delta Dunării” (INCDDD) din Tulcea, în parteneriat cu Facultatea de Medicină Veterinară din cadrul Universității de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad” din Iași. Aceștia fac parte dintr-un consorțiu internațional amplu, reunind 13 parteneri din 10 țări din bazinul hidrografic al Dunării.

Pentru a obține o imagine clară a amenințărilor, cercetătorii combină munca de teren cu tehnologia de ultimă generație din laboratoare. Experții recoltează din teren țânțari pe baza unor protocoale de lucru standardizate la nivel internațional, amplasând capcane specializate în zonele de risc.

Țânțarii colectați ajung în laboratoarele de specialitate unde sunt determinați și analizați inclusiv prin tehnici de biologie moleculară (ADN), pentru a stabili cu exactitate specia.

Insectele sunt apoi testate pentru a depista prezența unor agenți patogeni care pot prezenta riscuri pentru oameni și pentru faună.

Datele obținute (pozitive sau negative) sunt suprapuse peste harta detaliată a habitatelor. Astfel, experții află exact unde se dezvoltă cel mai bine acești țânțari și unde riscul de infectare prezintă potențialul cel mai ridicat.

Delta Dunării este „laboratorul” perfect în aer liber, cu rețeaua sa vastă de habitate acvatice, diversitatea extraordinară de păsări și un punct nodal pe rutele de migrație ale acestora. Condițiile de aici sunt ideale pentru înmulțirea țânțarilor, ceea ce face din această regiune un punct strategic pentru studiul bolilor transmise de țânțari către speciile de fauna și către comunitățile umane.

Proiectul își propune, totodată, monitorizarea stării speciilor de păsări răpitoare în regiunea Dunării, creșterea gradului de conștientizare a comunităților locale și a publicului, implementarea de măsuri directe de tratament și protecție pentru păsări răpitoare  și promovarea cooperării transfrontaliere pentru conservarea faunei.

Experiența istorică a INCDDD Tulcea în monitorizarea biodiversității joacă un rol-cheie în acest proiect pilot. Datele valoroase colectate în Deltă vor fi integrate cu cele din restul țărilor partenere. Obiectivul final depășește simpla cercetare: scopul este de a crea o strategie comună de monitorizare, conservare și prevenție la nivelul întregului bazin dunărean.

„Acest proiect este susținut de Programul pentru Regiunea Dunării (Interreg), cofinanțat de Uniunea Europeană. Conținutul acestui articol reflectă opinia autorilor săi și nu reprezintă în niciun fel opiniile Uniunii Europene.”