FOTO / O tânără din Capitală a venit la BIAF ca voluntar

La Buzău nu mai este deloc neobișnuit ca, în timpul verii, adolescenții să se alăture BIAF ca voluntari. Mai puțin obișnuit este, însă, să-i vezi alergând după artiști, punându-le întrebări și încercând să scoată din întâlnirile cu ei povești care merită spuse mai departe. Se întâmplă anul acesta, întrucât  organizatorii BIAF au dus implicarea voluntarilor într-o direcție nouă. Pentru prima dată, BIAF are un jurnal realizat și cu ajutorul tinerilor care s-au alăturat echipei festivalului. Voluntarii ajută la organizarea evenimentelor, le documentează, vorbesc direct cu artiștii și spun, prin propriile materiale, poveștile pe care le descoperă în timpul festivalului.

Printre acești tineri se numără și Anna Elise (Anneli) Vizauer, elevă la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din București, specialitatea pictură. A venit la Buzău special pentru această experiență, iar una dintre primele sale misiuni a fost să realizeze interviuri cu artiștii invitați la festival.

Am întâlnit-o într-una dintre după-amiezile BIAF, la vernisajul expoziției „Forever Young”. Stătea de vorbă cu doi artiști plastici buzoieni, cunoscuți pentru picturile lor și proaspăt absolvenți de masterat. Îi asculta cu răbdare și curiozitate, lăsându-i să-și spună poveștile până la capăt. Îi pregătea pentru un interviu, iar felul în care se raporta la ei arăta că, pentru ea, întâlnirea avea propria sa importanță și depășea o simplă sarcină din programul festivalului.

Așa s-a conturat și experiența ei la BIAF: interviuri, materiale pentru jurnal, grafică și întâlniri cu artiști din domenii diferite. A avut chiar ocazia să participe la repetițiile unui spectacol-lectură, descoperind și alte zone ale unui festival care, pentru câteva săptămâni, i-a devenit spațiu de lucru și de explorare.

Povestea lui Anneli spune ceva și despre felul în care s-a dezvoltat BIAF în ultimii ani. Festivalul a devenit și un spațiu în care tinerii pot participa direct la ceea ce se întâmplă. Prin voluntariat și, anul acesta, prin Jurnalul BIAF, ei ajung să vadă ce se întâmplă pe scenă, dar și munca, oamenii și poveștile din spatele evenimentelor. Pentru Anneli, această experiență a deschis și o perspectivă nouă asupra jurnalismului cultural. Pictura rămâne principala sa pasiune, iar întâlnirile cu artiștii și munca pentru jurnal au făcut-o să descopere că îi place să pună întrebări, să asculte și să transforme aceste conversații în materiale care pot ajunge la public.

Despre primele sale zile la BIAF, întâlnirile cu artiștii, pasiunea pentru pictură, impresiile despre Buzău și felul în care experiența de la festival îi poate influența parcursul artistic și profesional, Anneli ne-a povestit în interviul de mai jos.

Reporter: Ce/cine te-a determinat să te implici în proiectul „Jurnalul BIAF” și să vii la Buzău?

Anna Elise Vizauer: Prietenele mele, Amira și Sara, au fost cele care m-au motivat să mă înscriu la Revista BIAF. Cu toate că îmi era frică să încep o activitate de presă într-un oraș necunoscut, Cristi Martin, Irinel Constantinescu-Martin, Laura Pascu, Alina Mirea etc. m-au primit cu brațele deschise și mi-au dat curajul să am încredere în mine și în acest ziar.

Rep.: Cum ai aflat despre Festivalul Internațional al Artelor de la Buzău (BIAF)?

A.E.V.:Nu auzisem de BIAF înainte, dar, odată ce am ajuns în Buzău, am fost șocată că mi-a putut scăpa din „radar” atât de mult timp. Am venit cu ocazia BIAF, deci îl văd ca fiind nucleul Buzăului. Toate persoanele pe care le-am întâlnit au, în mai mică sau mai mare măsură, legătură cu festivalul. Așadar, pentru mine, Buzăul nu este un oraș independent, ci mai mult o prelungire a BIAF.

Rep.: De cât timp faci voluntariat și în ce alte proiecte ai mai fost implicată până acum?

A.E.V.: Pentru BIAF, fac voluntariat de la începutul ediției de anul acesta. În trecut, am mai fost voluntară la Pavilionul de Artă „Art Safari” și la Asociația „AdLittera”, unde am susținut un workshop în tabere montane pentru copii. Îmi place să discut despre artă și niciodată nu m-am așteptat ca această curiozitate a copiilor din taberele „AdLittera” să-mi aducă atât de multă bucurie. Este incredibil să știi că poți să le deschizi apetitul pentru cultura vizuală unor tineri din diverse medii. Fără persoane precum Ciprian Burcovschi, Petre și Monica Udrea-Liuță etc., nu aș fi  avut șansa de a trăi o experiență de acest tip.

Rep.: Care sunt atribuțiile tale în cadrul echipei de redactori a Jurnalului BIAF?

A.E.V.:Pentru Revista BIAF, am realizat două interviuri cu Emil Ciubotaru și Marius Cătălin Negoiță la vernisajul expoziției „Forever Young”, un interviu și o grafică pentru Anca Sigartău, un articol și o grafică pentru George Mihăiță și mai urmează multe alte proiecte în edițiile viitoare. Pe lângă acestea și activitatea de voluntar, am avut ocazia de a lucra la spectacolul-lectură regizat de Daniele Salvo după „Lady Shakespeare”, scris de Anca Visdei. Acolo, am corectat, alături de regizor și actori, textul original și m-am ocupat de tehnoredactare. Cu acest prilej, am putut asista la repetițiile spectacolului și am fost surprinsă de măiestria regizorului și de jocul talentaților actori Olimpia Melinte și Vlad Udrescu. A fost o experiență de neuitat să pot vedea cum ia viață un spectacol superb și copleșitor.

Rep.: Te-am întâlnit la vernisajul expoziției de pictură, discutând cu artiștii și realizând interviuri. Cum a fost această experiență pentru tine? Ai mai realizat și alte interviuri până acum?

A.E.V.: Interviurile mele cu Emil Ciubotaru și Marius Cătălin Negoiță au fost primele pe care le-am realizat vreodată în format audio. Ambii sunt niște vorbitori excelenți, care au reușit să-și manifeste personalitatea, atât de bine definită, prin răspunsurile lor. Nu m-am așteptat ca cei doi să se completeze atât de clar prin ideile lor contrastante. Sunt foarte recunoscătoare că au fost atât de binevoitori și mi-au împărtășit viziunea lor asupra lumii artelor.

Ce te atrage cel mai mult la activitatea jurnalistică și la interacțiunea cu artiștii?

A.E.V.:Cred că cel mai mult mă atrage să înțeleg persoana din spatele lucrărilor. Fără context, simt că o operă își poate pierde din calitate. Fie că e vorba despre joc actoricesc, pictură sau literatură, este esențial să înțelegi procesul de gândire al omului din spatele acestora. Interviul este, pentru mine, un documentar despre persoana intervievată. Deschide o fereastră spre viața sa și îți arată modul în care percepe arta și viața cotidiană.

Rep.: Ce dorești să devii din punct de vedere profesional după finalizarea studiilor (dacă ai stabilit obiective în acest sens)?

A.E.V.: Pictura este pasiunea mea primordială, orice altceva este secundar. Îmi plac literatura, teatrul, filmul, ilustrația, pedagogia, iar BIAF m-a făcut să realizez că îmi place și presa. Sunt sigură că o să mă îndrăgostesc și de alte profesii și o să încerc să explorez cât mai multe domenii pot. Atâta timp cât lucrez pentru artă, sunt fericită.

Rep.: În ce măsură consideri că experiența de voluntar la BIAF te ajută în dezvoltarea viitoarei tale cariere?

A.E.V.:Pe lângă faptul că îmi oferă un exercițiu de scris, grafică și respectarea termenelor-limită, mă ajută și prin modul în care mă conectează cu persoane care fac parte din lumea artelor. Simt că învăț ceva nou în fiecare zi datorită tuturor oamenilor cu care am prilejul de a lucra. Consider că mă va ajuta nu numai în dezvoltarea viitoarei mele cariere, ci și în dezvoltarea mea personală.

Rep.: Care au fost primele tale impresii despre Buzău?

A.E.V.:Am ajuns în Buzău cu o mentalitate de turist, știam că nu o să rămân mult. Așadar, mi-am permis să îl văd ca pe o lume aproape ludică, idealizată și plină de artă. Îmi mențin curiozitatea naivă pe care o am față de acest oraș și mă bucur să descopăr noi bucăți din el în fiecare zi.

Rep.: Ai descoperit ceva care te-a surprins sau te-a impresionat în mod deosebit în oraș sau în împrejurimile orașului?

A.E.V.: M-am îndrăgostit de Buzău și de toți locuitorii lui. Din punct de vedere estetic, este superb datorită clădirilor sale vechi și plantelor pe care le zărești în fiecare peisaj stradal. Ceea ce m-a surprins cel mai mult au fost oamenii. Toate persoanele cu care am vorbit, fie la voluntariat, fie în afara acestuia, au fost foarte înțelegătoare cu mine și m-au ajutat să mă integrez în acest oraș nou pentru mine.

Rep. Ce îți place cel mai mult la ediția din acest an a festivalului BIAF?

A.E.V.: Cred că ceea ce îmi place cel mai mult la această ediție se aplică tuturor edițiilor, mai exact: festivalul oferă o experiență culturală completă. BIAF reunește mai multe sfere artistice, astfel că m-am întâlnit aproape zilnic cu artiști din domenii diferite. Este fascinant să poți să vorbești cu oameni atât de diverși într-un timp atât de scurt.

Rep: Cât timp vei rămâne la Buzău? Vei participa la întreaga perioadă a festivalului?

A.E.V.: Am să rămân până la finalul lunii, dar am să mă întorc pentru a mai asista la câteva evenimente ale festivalului care mă interesează. Programul acestei ediții este foarte bogat și nu îmi pot permite să ratez prea mult.

Rep.: Ce vei spune prietenilor la întoarcerea acasă în legătură cu festivalul, mai ales celor care și-ar dori să facă voluntariat într-un festival cultural așa cum este cel de la Buzău?

A.E.V.:BIAF mi-a oferit foarte multe oportunități de care nu cred că aș fi putut profita la alt festival. Este o experiență unică pe care o recomand și care m-a ajutat să-mi descopăr o nouă latură.

Rep.: Cu ce amintiri crezi că vei pleca de la Buzău după încheierea BIAF?

A.E.V.:Este fascinant să vezi cum înflorește un proiect. Am văzut oamenii cum citesc pe stradă Revista BIAF, am ascultat și reascultat interviurile pe care le-am luat, am obținut contactele unor persoane la care nici nu îmi puteam imagina că aș fi putut ajunge vreodată, i-am văzut pe actori pe scenă citind textul asupra căruia am zăbovit atât de mult… Pe scurt, cea mai mare bucurie a mea a fost să văd roadele dragostei mele pentru acest festival și pentru artă în general.