Mihail Neamțu și Petrișor Peiu semnează, la Editura Marile Cărți, un volum de convorbiri despre nașterea poporului român — cu un cuvânt înainte de prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop.

Există cărți care răspund la întrebări și cărți care redeschid întrebări pe care le credeam închise. „România noastră cea de toate zilele”, volumul întâi dintr-un proiect editorial mai amplu, aparține celei de-a doua categorii.

Subtitlul — Latinitate. Creștinism. Naționalitate — anunță teritoriul, iar forma aleasă, cinci convorbiri desfășurate pe aproape 500 de pagini, anunță metoda.

Cartea urmează să apară în 2026 la Editura Marile Cărți din București și poate fi comandată aici.

O întrebare simplă și o lacună incomodă

Punctul de plecare al autorilor este o nemulțumire față de felul în care este predată și repetată etnogeneza românilor. Versiunea oficială, spun ei, se oprește prea devreme și explică prea puțin: un popor care s-ar fi format retras în păduri și văgăuni, izolat, aproape invizibil timp de un mileniu.

Volumul propune o altă perspectivă geografică și cronologică.

Privirea trece dincolo de retragerea aureliană din 271 d. Hr. și coboară la sud de Dunăre, în lumea populației latinofone care leagă epoca lui Traian și a lui Constantin cel Mare de domnia lui Iustinian și de amurgul celei a lui Heraclius, în secolul al VII-lea.

Pe acest traseu intră în discuție creștinarea timpurie și vocabularul religios de origine latină, episcopii și împărații latinofoni din Balcani care au susținut Crezul de la Niceea și dogma de la Calcedon, celebra strigare „Torna, torna, fratre!” din Munții Hemus, prăbușirea sistemului defensiv al Imperiului Roman de Răsărit, valul slav și supraviețuirea vlahilor balcanici ca minoritate.

Autorii își revendică deschis niște predecesori: Dimitrie Onciul și Haralambie Mihăescu, savanți pe care cartea îi readuce în prim-plan după decenii de circulație discretă.

Miza nu este însă doar erudită. Teza care străbate volumul e că un popor care nu-și cunoaște originile devine ușor de manipulat, iar patriotismul rămas fără fundament istoric e un sentiment nobil și inofensiv.

Între exagerările protocroniste ale perioadei comuniste și denigrările venite din partea unor elite globaliste, românii ar fi rămas, susțin autorii, cu o imagine neclară despre propria obârșie — o lacună culturală care se transformă, în timp, în vulnerabilitate politică.

Doi interlocutori, două temperamente

Cartea nu este scrisă la unison, iar acesta este poate cel mai interesant element al ei. Dialogul funcționează după reguli stricte: fiecare afirmație trece prin filtrul întrebărilor sceptice ale celuilalt înainte de a ajunge la cititor.

Mihail Neamțu (n. 1978) este scriitor, antreprenor și om politic, președinte al Comisiei de Cultură din Camera Deputaților. A studiat filosofia la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și patristica la Durham, iar doctoratul în teologie și studii religioase l-a obținut în 2008 la King’s College, Universitatea din Londra. A publicat peste douăzeci de cărți, între care Gramatica Ortodoxiei, Bufnița din dărâmături, Iisus la Niceea sau Eros, Logos & Agape, și a tradus în românește teologi și filosofi contemporani, de la Andrew Louth și John Behr la Jean-Luc Marion și David Bentley Hart. Este întemeietorul Editurii Marile Cărți.

Petrișor Peiu (n. 1967, Pitești) este inginer și economist, absolvent al Politehnicii bucureștene, cu un doctorat obținut în 1996 și trei decenii de predare la Facultatea de Transporturi. A intrat în politică în 1990, la PNȚCD, în cercul lui Corneliu Coposu; a fost consilier al primului-ministru, președinte al consiliului de administrație la Sidex Galați și subsecretar de stat pentru politici economice în anii negocierii capitolelor de aderare. Din 2024 este senator de București. A semnat, împreună cu Dan Dungaciu, volumele Fondul Moldova și Reunirea. Realități, costuri, beneficii.

Diviziunea rolurilor e asumată: unul cere cifra, proba filologică sau arheologică; celălalt aduce intuiția filosofică și formularea poetică. Rezultatul, spun autorii, e o carte care își verifică singură entuziasmul.

Ideile care organizează volumul

Structura conversațiilor urmează cinci etape ale formării unui popor: moștenirea limbii latine; primirea credinței creștine; pierderea statului, odată cu retragerea trupelor romane, și cristalizarea identității; confruntarea voievozilor români cu islamul politic, în orizontul civilizației europene; și, în final, drumul de la romanitate la ideea națională și la întemeierea statului român modern.

Peste această schemă se așază câteva teze mai neobișnuite. Prima folosește formula hristologică de la Calcedon — „neamestecat și nedespărțit” — ca instrument de lucru pentru identitate: românii ar fi singurul popor european care a primit, nedespărțite, darul Romei (limba, dreptul, măsura) și pe cel al Constantinopolului (crezul, rânduiala, conștiința limitei).

A doua tratează frumusețea ca argument moral, nu ca podoabă. Pornind de la Biblia de la 1688 și de la arhitectura brâncovenească, un capitol întreg susține că ceea ce e nepotrivit la măsură strică mai mult decât ceea ce e pur și simplu urât.

A treia privește ctitoria drept singura instituție românească autentică: mănăstirea cu patrimoniu, arhivă și continuitate peste zece generații, independentă de viața unui singur om. Autorii se întreabă de ce această formă nu a putut fi transferată niciodată asupra unei universități, a unei bănci sau a unei companii — și cât a costat asta pe termen lung.

Metoda: unde dovada e slabă, se spune

Un merit pe care volumul și-l revendică explicit ține de igiena argumentului. Acolo unde sursele sunt fragile, autorii o recunosc. Legendele — nasul tăiat al unui domnitor, paternitatea unei traduceri biblice — sunt marcate ca voce a tradiției, nu ca fapt. Iar când unul dintre interlocutori vrea să folosească o sintagmă celebră drept probă de romanitate timpurie, celălalt îi arată că dovada e prea slabă și trebuie lăsată deoparte, chiar dacă renunțarea strică o poveste frumoasă. Volumul include cronologii, bibliografie și indici de nume.

Recepția de dinaintea apariției

Cuvântul înainte îi aparține istoricului Ioan-Aurel Pop, care remarcă actualitatea datelor și îmbinarea dintre rigoare științifică și scriitură caldă, exprimându-și speranța că textul va fi tradus, pentru ca Europa să afle din surse românești cine sunt românii; își încheie prezentarea citând un vers arghezian devenit proverbial.

Istoricul Ionuț Țene descrie cartea drept o lectură conservatoare a trecutului, în care limba și credința nu sunt ornamente, ci condiții de supraviețuire, și salută faptul că linia conservatoare de la pașoptiști la Cuza, Kogălniceanu, Carp și Maiorescu, cu Eminescu drept încununare, capătă în sfârșit o genealogie. Corneliu Berari subliniază recuperarea „mileniului întunecat” și felul în care faptul istoric este luminat cu unelte din filosofie, teologie, drept și economie. Istoricul Florian Banu remarcă dinamica polemică a dialogului și recuperarea unor „sfinți necunoscuți” ai istoriografiei. Jurnalistul Robert Turcescu vede în volum întâlnirea a două minți care se provoacă reciproc, iar Traian Ungureanu îl citește ca pe un roman spiritual polemic dublat de un foileton de aventură istorică. Semnează recomandări și avocatul Florentin Țuca și fizicianul Ștefan Cârstea.

Ediții, preț și primul capitol

Volumul este disponibil în trei formate. Ediția digitală (PDF) costă 39 de lei și poate fi cumpărată deja. Ediția tipărită, cartonată, cu copertă rigidă, cotor bordo cu literă aurită și bloc de text cusut, are prețul de 119 lei, dar se află în precomandă la 79 de lei, cu livrare pe teritoriul României începând cu 15 septembrie; primele 100 de exemplare sunt oferite cu autograful autorilor. O ediție audio, cu cele cinci convorbiri citite integral, este în pregătire.

Pentru cititorii care vor să judece singuri înainte de a cumpăra, editura trimite gratuit, în format PDF, primul capitol al cărții, pe baza unei adrese de e-mail lăsate pe pagina dedicată volumului: romanianoastra.shop.