VIDEO. Muzică, natură și poezie. UnPicnic x Comuna 30 în Parcul Justiției

Sâmbătă, 22 august, Parcul Justiției a prins un alt ritm. Printre pături întinse pe iarbă, hamace și oameni veniți să petreacă o după-amiază de vară, poezia s-a întâlnit cu muzica, iar literatura a coborât din spațiile convenționale direct în mijlocul comunității. UnPicnic și Comuna 30 au adus împreună un eveniment în care oamenii au putut să asculte, să citească, să stea la povești sau pur și simplu să se bucure de o după-amiază liniștită în parc.

De la ora 16:00, Parcul Justiției a devenit locul unei noi întâlniri UnPicnic. De această dată, printre atmosfera de picnic și muzica din parc și-au făcut loc versurile, vocile celor care scriu și un microfon deschis pentru cei care au vrut să împărtășească propriile texte.

Colaborarea cu Comuna 30 a adus în fața publicului momente de poezie susținute de Alex Higyed, Alina Butoi-Drăghici și Mădălina Aldescu, acompaniate de percuție live. Evenimentul a inclus și o sesiune de Open Mic, dedicată celor care scriu poezie sau proză.

Când poezia își găsește locul în parc

Pentru Comuna 30, întâlnirea cu UnPicnic a venit firesc. Proiectul s-a construit în jurul ideii de comunitate și al întâlnirii dintre oameni care vin din domenii diferite, dar care au în comun literatura și scrisul.

Alex Higyed, fondatorul Comunei 30, descrie proiectul ca pe un spațiu în care mai multe voci se întâlnesc.

„Ne-am înființat acest hub cultural, mă rog, unii zic cenaclu, unii zic platformă culturală, pentru că mi-am propus să aduc laolaltă mai multe voci din mai multe domenii”, spune Alex Higyed.

În jurul Comunei 30 se întâlnesc oameni cu preocupări diferite. Medici, muzicieni și artiști vizuali sunt printre cei care ajung să citească, să scrie și să participe la evenimentele comunității.

Numele proiectului vine tocmai din această idee a mai multor „sate” care se întâlnesc într-un singur loc.

„De-aia și zic comună, pentru că e un spațiu în care se întâlnesc mai multe sate între inimile… aceste voci care au în comun pasiunea pentru literatură și scris”, explică fondatorul Comunei 30.

Din aceeași dorință de a aduce domenii diferite împreună au apărut și evenimentele de tip poetry music, în care poezia este însoțită de muzică și ajunge mai aproape de un public care nu vine neapărat la un eveniment literar clasic.

„Poezia nu e neapărat ceva elitist”

În Parcul Justiției, versurile nu au venit cu distanța unei săli de spectacol. Publicul a putut să stea pe iarbă, să asculte, să vorbească sau să se bucure pur și simplu de atmosfera de picnic.

Pentru Alex Higyed, tocmai acest lucru este important.

„Poezia nu e neapărat ceva elitist, nu e ceva care trebuie pus pe un piedestal, ci e ceva ce poți asculta într-un parc, pe muzică, într-o după-amiază de sâmbătă”, spune acesta.

Ideea s-a potrivit cu atmosfera UnPicnic, unde participarea nu înseamnă neapărat să urmărești un eveniment de la început până la sfârșit. Poți să te oprești, să asculți câteva versuri, să stai pe o pătură sau într-un hamac și să continui apoi plimbarea.

Iar pentru cei care nu au venit doar să asculte, ci au avut propriile texte de împărtășit, Open Mic-ul a lăsat loc și vocilor noi.

Două comunități care se urmăreau, dar nu se întâlniseră

Colaborarea dintre UnPicnic și Comuna 30 nu a început cu un plan pus la punct cu mult timp înainte.

Cele două comunități se urmăreau reciproc pe Instagram și ajunseseră, de-a lungul timpului, la evenimentele organizate una de cealaltă. Se știau, dar nu apucaseră să stea de vorbă.

„Aparent și noi veneam la evenimentele lor și ei veneau la evenimentele noastre. Dar nu ne-am văzut să vorbim”, povestește Alex Higyed.

Primul pas a venit din partea echipei UnPicnic.

„Dragii de ei și-au făcut curaj să ne scrie și așa am ajuns cumva unul la ceilalți”, spune fondatorul Comunei 30.

De aici a început colaborarea care a dus poezia în Parcul Justiției.

UnPicnic și Comuna 30 au găsit, în parc, un spațiu potrivit pentru ideea lor comună: cultura poate fi prezentă și în locurile în care oamenii vin pur și simplu să stea împreună.

Poezia a avut muzică. Muzica a avut versuri. Iar oamenii au avut libertatea de a alege cât vor să asculte și cât vor să participe.

Într-o după-amiază de sâmbătă, literatura nu a avut nevoie de un podium.

A avut nevoie doar de un loc în parc, de câteva voci și de oameni dispuși să se oprească puțin din drum.

1 de 22