[analyse_image type=”featured” src=”https://img.svnews.ro/foto/2023/08/22/352523/b75e5b5cf6e80d4d01aa03414.jpg”]
Aceasta este una dintre cele mai pline de semnificații date din istoria Angliei. Prin înfrângerea, la 22 august 1485, a lui Richard al III-lea, în Bătălia de la Bosworth Field, Henric Tudor a realizat mai mult decât și-a dat seama.
Victoria lui a pus capăt Războiului celor Două Roze, acea rivalitate periodică și sângeroasă pentru coroana engleză care afecta țara încă din 1455.
Mai mult de-atât, Bosworth Field, având ca rezultat moartea lui Richard al III-lea, a pus capăt marii dinastii Plantagenet care dăduse toți regii mari ai Angliei în ultimii 332 de ani, începând cu Henric al II-lea, în 1154. În cele din urmă, când Henric Tudor a luat coroana sub numele de Henric al VII-lea, și-a fondat propria dinastie care a durat 118 ani și a adus pe tron personalități remarcabile cum ar fi Henric al VIII-lea, Maria cea Sângeroasă și Elisabeta I.
La data bătăliei, Richard al III-lea era rege de numai doi ani și două luni, după ce uzurpase tronul de la nepotul său în vârstă de numai doisprezece ani, Eduard al V-lea, a cărui asasinare în Turnul Londrei fusese comandată de el.
Oponentul său, Henric Tudor, avea cele mai puțin fondate pretenții la coroana Angliei. Prin mama sa, ar fi avut o legătură de sânge veche de cinci generații cu regele Eduard al III-lea, iar legătura cu tronul din partea tatălui său era încă și mai îndepărtată. Bunicul său patern fusese (probabil) căsătorit cu Ecaterina de Valois, văduva lui Henric al V-lea.
Însă Henric Tudor era ultimul bărbat în viață din Casa de Lancaster și, astfel, era de datoria lui să devină reprezentantul ei în Războiul Rozelor. Adunând o armată în Franța, a debarcat la Milford Haven, în Țara Galilor, în data de 7 august, și s-a îndreptat spre nord, până a întâlnit trupele lui Richard la Bosworth Field, la 18 kilometri de Leicester.
Richard ar fi putut să-l înfrângă pe Henric dacă unii dintre baronii săi nu ar fi dat bir cu fugiții în ultima clipă, garantând victoria lui Tudor. Însă, chiar dacă înfrângerea era certă, Richard și-a înfruntat soarta. „N-o să dau înapoi nici un pas”, a jurat el în fața aghiotanților săi. „O să mor rege al Angliei.” Câteva minute mai târziu, a fost dat jos de pe cal și ucis.
Richard avea numai 32 de ani când a murit la Bosworth Field, fiind ultimul rege al Angliei care a murit într-o bătălie.
Tot la 22 august:
1642: Războiul Civil din Anglia începe când Carol I își înalță stindardul la Nottingham.
1806: Moare la Paris pictorul francez Jean-Honoré Fragonard.
1864: Convenția de la Geneva fondează Crucea Roșie Internațională.
Geo Alupoae, critic de teatru.
Aceasta este una dintre cele mai pline de semnificații date din istoria Angliei. Prin înfrângerea, la 22 august 1485, a lui Richard al III-lea, în Bătălia de la Bosworth Field, Henric Tudor a realizat mai mult decât și-a dat seama.
Victoria lui a pus capăt Războiului celor Două Roze, acea rivalitate periodică și sângeroasă pentru coroana engleză care afecta țara încă din 1455.
Mai mult de-atât, Bosworth Field, având ca rezultat moartea lui Richard al III-lea, a pus capăt marii dinastii Plantagenet care dăduse toți regii mari ai Angliei în ultimii 332 de ani, începând cu Henric al II-lea, în 1154. În cele din urmă, când Henric Tudor a luat coroana sub numele de Henric al VII-lea, și-a fondat propria dinastie care a durat 118 ani și a adus pe tron personalități remarcabile cum ar fi Henric al VIII-lea, Maria cea Sângeroasă și Elisabeta I.
La data bătăliei, Richard al III-lea era rege de numai doi ani și două luni, după ce uzurpase tronul de la nepotul său în vârstă de numai doisprezece ani, Eduard al V-lea, a cărui asasinare în Turnul Londrei fusese comandată de el.
Oponentul său, Henric Tudor, avea cele mai puțin fondate pretenții la coroana Angliei. Prin mama sa, ar fi avut o legătură de sânge veche de cinci generații cu regele Eduard al III-lea, iar legătura cu tronul din partea tatălui său era încă și mai îndepărtată. Bunicul său patern fusese (probabil) căsătorit cu Ecaterina de Valois, văduva lui Henric al V-lea.
Însă Henric Tudor era ultimul bărbat în viață din Casa de Lancaster și, astfel, era de datoria lui să devină reprezentantul ei în Războiul Rozelor. Adunând o armată în Franța, a debarcat la Milford Haven, în Țara Galilor, în data de 7 august, și s-a îndreptat spre nord, până a întâlnit trupele lui Richard la Bosworth Field, la 18 kilometri de Leicester.
Richard ar fi putut să-l înfrângă pe Henric dacă unii dintre baronii săi nu ar fi dat bir cu fugiții în ultima clipă, garantând victoria lui Tudor. Însă, chiar dacă înfrângerea era certă, Richard și-a înfruntat soarta. „N-o să dau înapoi nici un pas”, a jurat el în fața aghiotanților săi. „O să mor rege al Angliei.” Câteva minute mai târziu, a fost dat jos de pe cal și ucis.
Richard avea numai 32 de ani când a murit la Bosworth Field, fiind ultimul rege al Angliei care a murit într-o bătălie.
Tot la 22 august:
1642: Războiul Civil din Anglia începe când Carol I își înalță stindardul la Nottingham.
1806: Moare la Paris pictorul francez Jean-Honoré Fragonard.
1864: Convenția de la Geneva fondează Crucea Roșie Internațională.
Geo Alupoae, critic de teatru.
[analyse_source url=”https://www.svnews.ro/richard-al-iii-lea-moare-la-bosworth-field-1485-3/352523/”]