Fumul care îi intoxică pe timișoreni nu a dispărut! Un consilier local îi arată cu degetul pe Dominic Fritz și Alfred Simonis că tac mâlc în legătură cu poluarea teribilă a aerului din oraș

Consilierul municipal, Ilie Vasile Sârbu, scrie că, pentru a doua zi consecutiv, timișorenii sunt nevoiți să suporte popularea aerului venită din Serbia.

Acolo, localnicii au dat foc miriștilor fără ca nimeni să-i oprească, astfel încât Timișoara este supusă în ultimele zile unei teribile poluări a aerului pe care cu toții îl respirăm. Iată poziția consilierului local amintit:

„Timișorenii respiră fum. Autoritățile sunt liniștite.

Pentru a doua zi, Timișoara este acoperită de fum și miros de ars. Incendiile din Serbia continuă, iar fumul a trecut granița și a ajuns din nou peste oraș.

Am verificat comunicările publice ale autorităților.

ISU Timiș a reacționat ieri: a făcut verificări și a transmis câteva recomandări generale. Dar astăzi fumul este din nou aici.

Primăria Timișoara – tăcere.

Consiliul Județean Timiș – tăcere.

Garda de Mediu – tăcere.

Unde sunt măsurătorile actualizate ale calității aerului? Ce concentrații de particule respirăm? Există sau nu un risc pentru sănătatea populației? Ce trebuie să facă părinții cu copiii, vârstnicii și persoanele vulnerabile? Ținem ferestrele închise? Evităm deplasările? Putem face sport în aer liber?

Cine răspunde?

Este revoltător ca unul dintre cele mai mari orașe ale României să fie învăluit repetat de fum provenit din incendii, iar instituțiile statului să nu fie capabile să ofere populației, în timp real, o informare clară și coordonată.

Nu cer nimănui să stingă incendiile din Serbia de la Timișoara. Cer autorităților române să facă ceea ce ține de ele: să măsoare, să informeze, să avertizeze și să protejeze.

Nu știu dacă, în limbajul birocratic al instituțiilor, ceea ce se întâmplă este sau nu „situație de urgență”.

Știu însă ceva mult mai simplu:

Focul este în Serbia. Fumul este la Timișoara. Noi îl respirăm. Iar autoritățile române par să respire liniștite.

Poate ar fi timpul să ridice ochii din hârtii și să se uite pe geam”.