[analyse_image type=”featured” src=”https://stiridinsursebuzau.ro/wp-content/uploads/2026/08/FLORINEL-ION.png”]
„Stai în banca ta, pentru că nu cred că vrei să ai probleme”. Este unul dintre lucrurile pe care Florinel Ion susține că le-a auzit în noaptea de 16 august 2019, după ce la Dispeceratul Poliției Municipiului Buzău a ajuns informația că o româncă era sechestrată în Spania. La șapte ani de la evenimente, fostul polițist buzoian reconstruiește, într-un podcast Știri din surse Buzău, orele în care un mesaj disperat transmis din Madrid a pus în mișcare un lanț de oameni și instituții care avea să se încheie cu intervenția polițiștilor spanioli.
Povestea s-a petrecut într-un moment extrem de sensibil pentru România. Era august 2019, la numai câteva săptămâni după tragedia de la Caracal, iar întreaga țară discuta despre modul în care autoritățile reacționaseră la apelurile Alexandrei Măceșanu.
În acest context, în noaptea de 16 august, la Buzău apărea o situație care, cel puțin prin primele informații primite de polițiști, avea elemente tulburător de asemănătoare: o româncă aflată la mii de kilometri distanță cerea să fie salvată.
Omul care a preluat informația era Florinel Ion, pe atunci polițist cu aproape trei decenii de experiență.
Astăzi, la șapte ani distanță, acesta vorbește despre cazul pe care îl consideră unul dintre cele mai importante momente ale carierei sale, dar și despre ceea ce susține că s-a întâmplat în interiorul Poliției înainte și după salvarea femeii.
„Eu vreau să mă fac polițist”
Pentru a înțelege de ce spune că a refuzat să renunțe în acea noapte, Florinel Ion se întoarce cu povestea până în copilărie.
Spune că dorința de a îmbrăca uniforma a apărut încă din clasa a III-a.
„Învățătoarea mea, doamna Lăzăreanu Tecla, ne-a întrebat pe toți copiii din clasă, de la Pogoanele: «Ce vreți să vă faceți?». Fiecare a zis: eu vreau să mă fac șofer, eu vreau să mă fac doctor. «Tu, Florinel, ce vrei să te faci?». Eu vreau să mă fac polițist.”
Era anul 1979, își amintește acesta, iar colegii ar fi râs de răspunsul său, pentru că instituția se numea atunci Miliție, nu Poliție.
„Toți colegii au început să râdă de mine. Pentru că nu se zicea polițist pe vremea aia. Se zicea milițian.”
Ani mai târziu și-a îndeplinit dorința. La 23 de ani a intrat în școală, iar la 24 de ani a fost repartizat la postul de poliție din Scutelnici.
Au urmat aproape trei decenii în sistem.
Privind în urmă, Florinel Ion face însă o afirmație extrem de dură despre cariera sa:
„Pentru mine, greutatea muncii de poliție nu a fost cu hoțul. Greutatea muncii de poliție pentru mine a fost cu șefii din Poliție.”
Este cheia prin care fostul polițist își interpretează și astăzi ceea ce avea să se întâmple în august 2019.
16 august 2019. Un telefon venit din Germania
În 2019, Florinel Ion lucra la Dispeceratul Poliției Municipiului Buzău.
Era noapte.
Potrivit relatării sale, în jurul orei 03:35 primește informația care avea să declanșeze totul.
La celălalt capăt al firului era un român aflat în Germania.
Bărbatul îi explica o poveste greu de verificat la prima vedere: cu aproximativ doi ani înainte cunoscuse o româncă într-un restaurant din Londra, unde lucraseră împreună. În acea noapte, femeia îi trimisese un mesaj disperat.
„Salvează-mă, că sunt sechestrată în Madrid.”
Florinel Ion își amintește:
„Primind un telefon de la un bărbat pe care nu-l cunoșteam, din Germania, să-mi spună: «Domnule, sunt din Germania. În urmă cu doi ani am cunoscut o fată într-un restaurant în Londra, unde am lucrat împreună. Fata, după doi ani de zile, îmi dă un mesaj la ora asta, trei și un sfert dimineața, să-mi spună printr-un mesaj: «Salvează-mă, că sunt sechestrată în Madrid». Mă puteți ajuta?»”
Apelul nu ajunsese direct prin sistemul 112. Bărbatul din Germania sunase mai întâi un cunoscut din Buzău, angajat în Poliție, care i-ar fi indicat un număr fix al Poliției Municipiului Buzău.
Așa a ajuns informația la Florinel Ion.
Pentru un dispecer, povestea era cu totul diferită de intervențiile obișnuite.
„Speța asta, așa relatată de acel bărbat, pentru mine, ca polițist, și cred eu că la nivel de țară, pentru polițiștii din țara asta, este o speță grea. Foarte grea.”
Problema era evidentă: sesizarea venea din Germania, victima era în Spania, iar polițistul care primea informația se afla la Buzău.
Umbra cazului Caracal
Cu numai câteva săptămâni înainte, România fusese zguduită de cazul Caracal.
Florinel Ion spune că tocmai această apropiere temporală l-a făcut să perceapă și mai dramatic reacțiile pe care susține că le-a primit de la superiori.
„Stupefacția a fost că ei îmi vorbeau la fel ca cei de la Caracal. La Caracal știe toată lumea cum s-a vorbit.”
Și continuă:
„Pe orice canal deschideai: Caracal. Dar la trei săptămâni, speță izbitor de asemănătoare cu Caracal. Bașca la o scară mai înaltă, la câteva mii de kilometri.”
Conform propriei relatări, avea obligația să își informeze superiorii, pentru ca aceștia să ia deciziile necesare.
„Primul pas pe care trebuia să-l fac era să-i informez pe ei, să ia ei decizii, nu eu, ca dispecer.”
Numai că exact aici, susține el, lucrurile s-au blocat.
„Stai în banca ta, pentru că nu cred că vrei să ai probleme”
Florinel Ion afirmă că reacțiile superiorilor săi l-au șocat.
În podcast, reproduce una dintre discuțiile pe care spune că le-a avut:
„Băi, las-o încolo. Mă suni pentru o persoană rău famată să încercăm să o ajutăm? Ce poți tu să o ajuți? Tu din Buzău, ea în Madrid. Ești sănătos la cap?”
Răspunsul său ar fi fost simplu:
„Sunt.”
Apoi, spune el, ar fi venit avertismentul:
„Stai în banca ta, pentru că nu cred că vrei să ai probleme.”
Florinel Ion susține că un alt superior i-ar fi transmis un mesaj asemănător.
„Dacă nu stai în banca ta și treci peste noi, mâine zbori de acolo.”
În acel moment, spune fostul polițist, i-a adresat superiorului o întrebare:
„Dacă era fata ta sechestrată în Spania și nu era un nebun ca mine aici care să ia atitudine, mai gândeai așa?”
Decizia lui era deja luată:
„Oricum te exprimi, voi trece peste tine.”
„Pentru o curv* să-l suni pe comandant?”
Una dintre cele mai grave afirmații făcute în podcast privește o altă conversație din acea noapte.
Florinel Ion susține că, atunci când a încercat să determine escaladarea situației, i s-ar fi spus:
„Pentru o femeie de moravuri ușoare, tu vrei să-l suni pe comandant să-l informezi de treaba asta?”
„M-a oripilat răspunsul”, spune fostul polițist.
Aceste afirmații reprezintă versiunea lui Florinel Ion asupra conversațiilor din acea noapte și trebuie tratate ca atare. El însuși spune că, atunci când cazul a fost investigat ulterior de presă, persoanele vizate nu ar fi confirmat versiunea sa.
„Comandante, eu voi trece peste tine”
Florinel Ion spune că în acel moment a hotărât să nu mai aștepte.
„Comandante, fii atent ce spun. Dacă nu iei măsurile care se impun, trec peste tine.”
Interesant este că recunoaște că, atunci când a rostit acele cuvinte, nici măcar el nu știa exact unde urma să ajungă:
„La momentul când am discutat cu primul și i-am zis că trec peste el, nici eu nu știam la ce puteam să ajung.”
A început să caute o structură capabilă să transforme informația primită într-o intervenție reală.
Primul gând: Crima Organizată.
Apelul către Crima Organizată
Florinel Ion spune că a luat legătura cu șeful structurii de combatere a criminalității organizate de la Buzău.
Răspunsul primit i-a arătat însă o problemă juridică evidentă: polițiștii români nu puteau pur și simplu să desfășoare o operațiune în Spania.
„Domnul Ion, cu dragă inimă, dar știți care e treaba? N-avem cadrul legal să acționăm peste graniță. În nicio țară”, reproduce el răspunsul primit.
Pentru câteva clipe, spune că s-a simțit descurajat.
Apoi interlocutorul său l-ar fi întrebat:
„Ce vreți să fac eu pentru dumneavoastră?”
Florinel Ion i-a cerut să trimită la dispecerat un polițist foarte bine pregătit în astfel de cazuri și care să se priceapă inclusiv la partea tehnică.
„Trimiteți-l pe cel mai pregătit om al dumneavoastră pe genul ăsta de fapte, sechestrare de persoane, și să fie bun și pe IT, pe telefon.”
Răspunsul primit:
„Eu îi consider pe toți pregătiți. Numiți dumneavoastră pe unul.”
Florinel Ion spune că a indicat un nume: Dan Pândaru.
„Mi-a venit ăsta, pe ceas, în zece minute.”
Un om din Germania, un polițist din Buzău și începutul legăturii cu Spania
După sosirea lui Pândaru, lucrurile au început să se miște.
Florinel Ion i-a cerut bărbatului din Germania să revină cu un apel pe un telefon care permitea o comunicare mai ușoară.
Pândaru ar fi discutat apoi direct cu acesta.
„S-a dus Pândaru sus, la el în birou, și a discutat cu acest bărbat din Germania. N-am fost lângă el, nu știu ce și cum.”
Florinel Ion subliniază că nici după șapte ani nu l-a întrebat în detaliu pe colegul său ce discuții a purtat.
„Nici după șapte ani, astăzi, când stau de vorbă de asta, nu l-am întrebat: «Ce ai discutat, Pândaru, cu el? Ce ai făcut? Cum ai întrebat?». Nu l-am întrebat nimic.”
Ora 05:15. Raportul care urma să plece spre Madrid
În jurul orei 05:15, spune Florinel Ion, primește un nou telefon.
Pândaru îi cere să redacteze în scris tot ceea ce fusese sesizat de persoana din Germania.
„Vă rog eu frumos, faceți un raport cu tot ceea ce v-a sesizat persoana din Germania.”
Florinel Ion spune că a înțeles imediat importanța documentului.
„M-am prins. Îl fac imediat.”
Raportul a fost scris de mână.
Ulterior, potrivit relatării sale, Pândaru ar fi fotografiat documentul cu telefonul și ar fi folosit o aplicație pentru traducerea sa în limba spaniolă.
„A venit cu telefonul lui personal, cu o aplicație, a filmat foile mele de raport scrise pe coală de hârtie și le-a tradus în spaniolă.”
Apoi documentul ar fi fost transmis unui ofițer din Madrid.
Florinel Ion face aici una dintre cele mai importante afirmații ale întregului podcast:
„Raportul făcut de mine a constituit actul de sesizare al Poliției din Madrid și al Parchetului din Madrid, în baza căruia s-a luat mandat de percheziție.”
Această afirmație aparține fostului polițist și nu rezultă din transcript că documentul judiciar spaniol a fost verificat independent pentru realizarea actualului material.
Ușa apartamentului este spartă
Din acest punct, povestea se mută la Madrid.
Polițiștii spanioli ar fi identificat zona în care se afla femeia și ar fi obținut mandat pentru intervenție.
„În baza mandatului de percheziție s-a spart, după cum se vede în filmare, ușa apartamentului cu pricina.”
Florinel Ion susține că victima nu putea vorbi și că mesajele sale au fost esențiale pentru localizare.
El vorbește despre o procedură de localizare pe care o numește „geocodare” și afirmă că aceasta ar fi permis restrângerea zonei la aproximativ 100-150 de metri.
În zona respectivă, spune el, autoritățile spaniole ar fi identificat persoane pe care deja le aveau în atenție.
„Le-a dat în ecuație că în zona respectivă locuiesc niște persoane pe care ei le urmăreau de mult. Știau de o bandă de marocani care acționa pe raza Madridului.”
Din nou, aceste informații sunt relatate de Florinel Ion în podcast și trebuie atribuite acestuia.
„Românca noastră era legată pe pat”
Momentul intervenției este descris de fostul polițist în termeni extrem de duri.
El spune că a văzut ulterior imagini realizate în timpul operațiunii din Spania.
„Românca noastră era legată pe pat.”
Potrivit relatării sale, femeia avea mâinile imobilizate și gura acoperită cu bandă adezivă și prezenta răni.
„Cu bandă la mâini, cum vedem în filme, cu bandă izolatoare la gură, tăiată pe sân, pe abdomen, pe zona inghinală…”
În imaginile despre care vorbește spune că apăreau și alte elemente:
„Se văd acolo droguri, bani, pistoale, cuțite pe masă.”
Mai mult, Florinel Ion afirmă că nu doar românca ar fi fost găsită în apartament.
În înregistrările pe care spune că le-a văzut, ar fi existat și alte persoane ținute captive.
„Pe filmare se vedeau că erau mai mulți acolo, legați de paturi.”
„Românca a fost salvată alături de celelalte persoane”
În aceeași zi, Florinel Ion spune că a primit confirmarea pe telefon.
Era ora 16:00.
Mesajul ar fi venit de la comisarul Pândaru.
„Datorită și implicării dumneavoastră, românca a fost salvată alături de celelalte persoane. Vă mulțumim.”
Florinel Ion spune că păstrează și astăzi acel mesaj.
„Îl am aici.”
Era finalul fericit al operațiunii propriu-zise.
Dar, potrivit fostului polițist, pentru el începea un alt conflict.
„În dimineața zilei de 17 am fost anunțat că se va face o cercetare împotriva mea”
Florinel Ion susține că, după predarea serviciului, a aflat că urma să fie cercetat pentru că trecuse peste dispozițiile superiorilor.
„În dimineața zilei de 17, după ce am făcut predarea serviciului, am fost anunțat că se va face o cercetare împotriva mea pentru nerespectarea dispozițiilor șefilor, pentru că eu am trecut peste ei.”
A refuzat să dea declarații fără asistență juridică.
„Am refuzat să fiu cercetat, motivând că vreau avocatul.”
Când i s-ar fi spus că poate pur și simplu să relateze ce s-a întâmplat, răspunsul său ar fi fost:
„Nu. Vreau să am avocați.”
A solicitat reprezentarea avocaților sindicatului din care făcea parte și spune că aceștia îi comunicaseră că puteau veni la Buzău peste aproximativ trei săptămâni.
Între timp, cazul ajungea la televiziunile din Spania
În România, Florinel Ion se pregătea pentru ceea ce considera a fi o confruntare internă.
În Spania însă, povestea devenise subiect de presă.
O colegă ar fi descoperit întâmplător o emisiune a unei televiziuni spaniole în care era prezentată intervenția.
Florinel Ion descrie imaginile:
„Găsise droguri, bani, pistoale, muniție…”
Și:
„Îi arăta pe ăștia cum erau duși la dubă.”
Pentru fostul polițist, apariția informațiilor în presa spaniolă schimba radical datele problemei.
Cazul nu mai putea fi ignorat.
„Ei și-au luat-o. Au zis că ei au făcut-o”
Florinel Ion susține că, odată ce succesul intervenției a devenit cunoscut, atitudinea din jurul cazului s-ar fi schimbat.
„Inspectorul șef a aflat de treaba asta.”
În opinia sa, după ce informația a început să circule oficial între Spania și România, conducerea nu mai putea evita subiectul.
Apoi formulează una dintre acuzațiile centrale ale podcastului:
„Ei și-au luat-o. Au zis că ei au făcut-o.”
Florinel Ion susține, cu alte cuvinte, că persoane care inițial nu ar fi vrut să se implice ar fi ajuns ulterior să își asume succesul operațiunii.
Colegii îl sfătuiau: „Dă-le o bilă albă”
Între timp, colegii săi îi dădeau sfaturi.
Florinel Ion era aproape de pensionare.
Potrivit acestuia, mai mulți polițiști îi spuneau să evite un conflict frontal cu conducerea.
„Fii atent că ăștia o să-ți ceară să dai lucrurile… Dă-le, mă, o bilă albă, pentru că te apropii de pensie și pot să-ți dea un salariu guvernamental, pot să te facă polițistul anului, o diplomă de merit.”
Numai că el spune că nu putea accepta ideea.
„Cum să le dau așa ceva la ăștia, când ei au zis că mă mută, că mă zboară de acolo?”
Își pregătește propria plasă de siguranță: un jurnalist
Florinel Ion spune că anticipa faptul că va fi chemat să vorbească public despre caz.
Așa că, înainte de întâlnirea cu conducerea Poliției, a contactat un jurnalist în care avea încredere.
Întâlnirea ar fi avut loc în parcarea unui supermarket.
„Vino maximum în zece minute în parcare la Lidl.”
Nu i-a dat documente și nu i-a pregătit un interviu formal. I-a povestit ce se întâmplase și i-a cerut să rețină.
Apoi i-ar fi spus:
„Când îți voi da semnal, îi dai drumul materialului așa cum l-ai înțeles tu de la mine.”
Jurnalistul l-ar fi întrebat:
„Dom’le, nu ți-e frică să faci asta? Îți dai seama ce faci?”
Florinel Ion:
„Da, îmi dau seama ce fac.”
„Nu vrei să dai o bilă albă Poliției?”
Ajuns la Poliția Municipiului Buzău, Florinel Ion spune că a fost întrebat din nou cum se petrecuseră lucrurile.
Și-a prezentat versiunea.
La un moment dat, susține acesta, discuția ar fi ajuns la imaginea instituției.
„Domnule, nu vrei să dai o bilă albă Poliției?”
Răspunsul inițial:
„Nu.”
Apoi, conform relatării sale, ar fi venit o amenințare:
„Dacă nu vrei să o dai, mâine pleci din Poliție.”
Florinel Ion spune că în acel moment și-a pierdut cumpătul.
„Atunci m-am supărat și am văzut un negru în fața ochilor.”
Un coleg ar fi intervenit pentru a calma situația.
„Hai să dau o bilă albă Poliției”
În cele din urmă, Florinel Ion acceptă.
„Bun, zic, hai să dau o bilă albă Poliției.”
Spune că superiorul i-ar fi răspuns:
„Dacă îmi dați o bilă albă Poliției, mergem la o bere.”
Replica fostului polițist:
„Ce, dom’le, ne-am împrietenit așa de mult? Până acum mă dădeați afară și acum mergem la o bere? Mă cumpărați cu o bere?”
În fața jurnaliștilor, îmbrăcat în uniformă, Florinel Ion a prezentat atunci o versiune favorabilă instituției.
„Am spus cum mi-am informat șefii și șefii așa profesional s-au comportat încât românca a fost salvată.”
Dar imediat după interviu, spune el, a scos telefonul și i-a transmis jurnalistului contactat anterior semnalul convenit.
Materialul cu versiunea sa asupra evenimentelor urma să apară.
„Cinci ani de zile n-am trecut pe acolo”
Florinel Ion spune că episodul a lăsat urme mult după pensionare.
Despre sediul Poliției Municipiului Buzău afirmă:
„Cinci ani de zile n-am trecut pe acolo.”
Motivul?
„Aveam așa o repulsie când îi vedeam pe cei care mi-au fost șefi acolo.”
Două cercetări și un an pe care îl descrie drept unul al „represaliilor”
Fostul polițist susține că episodul nu s-a terminat odată cu salvarea femeii.
Spune că au urmat cercetări și tensiuni care s-au întins pe aproximativ un an.
„Mi s-au făcut două dosare de cercetare pentru faptul că am salvat o româncă alături de alte persoane, de alte naționalități, sechestrate tot acolo.”
Aceasta este interpretarea lui asupra motivului real al cercetărilor.
„Aveam pensia în buzunar, puteam să plec, văzând că represaliile sunt asupra mea în mod vădit.”
Întrebat dacă a perceput ceea ce se întâmpla ca pe o răzbunare personală, răspunde:
„Da, am gustat-o și așa.”
Potrivit declarațiilor sale, cele două cercetări nu s-au concretizat în sancțiuni care să confirme acuzațiile formulate împotriva lui.
Întrebat ce s-a întâmplat cu dosarele, răspunde:
„Au fost lovite de nulitate, n-aveau esență.”
Ulterior a ieșit la pensie.
De la Buzău la București. Lupta pentru propria versiune
Povestea relatată în podcast merge mult mai departe.
Florinel Ion spune că a încercat să sesizeze structurile centrale ale Poliției și că a dat numeroase telefoane către Inspectoratul General al Poliției Române.
„Sunam la IGP, din serviciu, de pe Plevnei, zeci de telefoane pe zi, pe firul scurt. Zeci de telefoane.”
La un moment dat, spune că a decis să meargă personal la București pentru a depune documente.
Descrie inclusiv tensiunea psihologică în care se afla atunci și spune că luase cu el uniforma și se gândise la un gest simbolic extrem: dacă nu ar fi fost primit, intenționa să incendieze uniforma în fața instituției.
În cele din urmă, a ajuns la registratura IGP și și-a depus documentele.
Presa națională intră pe fir
Florinel Ion spune că, după ce la nivel local nu a găsit suficientă deschidere pentru relatarea sa, a încercat să ajungă la presa din București.
„La Buzău nimeni n-a vrut să mă cheme într-un studio așa ca dumneata.”
Potrivit acestuia:
„I-am sunat pe toți… «Nu ne băgăm, nu ne băgăm».”
Așa spune că a ajuns, în cele din urmă, la echipa coordonată de jurnalistul Cătălin Tolontan.
„Am fost nevoit să caut la București și am ajuns la Cătălin Tolontan, dar nu ușor.”
Cazul avea să fie documentat ulterior și de Libertatea, inclusiv prin discuții cu persoanele vizate de acuzațiile lui Florinel Ion.
După șapte ani, își asumă public numele celor pe care îi acuză
În podcastul Știri din surse Buzău, fostul polițist merge mai departe și nominalizează persoane din conducerea de atunci despre care susține că au fost informate.
Declarațiile sunt grave și reprezintă poziția exclusivă a lui Florinel Ion, motiv pentru care ele necesită drept la replică din partea persoanelor vizate.
El afirmă:
„Ar fi un semn de lașitate să nu vă spun care sunt numele celor care au acționat deplorabil de urât în relația cu Spania atunci.”
În continuare, fostul polițist enumeră persoane despre care spune că ocupau funcții de conducere în Poliția Municipiului Buzău și la nivelul IPJ.
Aceste acuzații trebuie privite în contextul faptului că unele dintre persoanele vizate au contestat anterior versiunea prezentată de Florinel Ion.
„Am fost profesionist, mi-am făcut treaba”
La șapte ani distanță, întrebarea firească este dacă Florinel Ion consideră că a primit vreo recompensă pentru ceea ce a făcut.
Răspunsul lui nu vorbește despre bani, grade, diplome sau funcții.
„Mulțumirea, dacă e să o trăiesc, este următoarea: bă, am fost profesionist, mi-am făcut treaba și am salvat-o atât pe româncă, cât și pe ceilalți. Asta e singura mulțumire.”
Spune că alți oameni ar fi primit recunoaștere sau recompense, în timp ce el nu ar fi primit nimic.
Își amintește că cineva l-ar fi întrebat:
„Tu ai primit ceva?”
Răspunsul său:
„Da.”
„Ce ai primit?”
„Ceață.”
Un episod care i-a schimbat relația cu instituția
Poate cea mai grea concluzie a interviului nu privește însă noaptea de 16 august 2019.
Privește încrederea.
După aproape 30 de ani petrecuți în Poliție, Florinel Ion spune:
„Nu cred că voi apuca acele timpuri în care să zic așa: dacă ai o problemă care este de natura Poliției, ai încredere că Poliția ți-o rezolvă. Nu pot să declar asta.”
Repetă:
„Nu pot să declar asta.”
Pentru el, cazul din Spania a reprezentat punctul culminant al unei relații complicate cu sistemul.
„Asta cu Spania este bomboana după colivă în cariera mea.”
Cine este Florinel Ion astăzi
Viața lui Florinel Ion nu s-a oprit odată cu ieșirea din Poliție.
În prezent este pensionar MAI și ofițer rezervist, iar în ultimii ani și-a continuat activitatea în alte domenii.
Este implicat în dansul sportiv, domeniu în care spune că, împreună cu soția sa, a pus bazele primului club de profil din județul Buzău în urmă cu aproximativ 26 de ani.
„Prima școală de dans sportiv din județul Buzău am înființat-o eu cu soția mea.”
În prezent s-a retras din mare parte din activitatea de zi cu zi a clubului, lăsând loc generației mai tinere.
De asemenea, s-a atestat ca instructor auto categoria B și este consilier local în comuna buzoiană Țintești.
Dar atunci când vorbește despre identitatea sa profesională, inevitabil se întoarce la Poliție.
La copilul din clasa a III-a care, într-o perioadă în care instituția se numea Miliție, le spunea colegilor că el vrea să devină „polițist”.
Și la noaptea din august 2019 în care, aflat în fața unei informații imposibil de ignorat, spune că a ales să riște.
O poveste cu un final fericit pentru victime și cu întrebări rămase fără răspuns
Dincolo de conflictul dintre Florinel Ion și foștii săi superiori, există un fapt central în jurul căruia se construiește întreaga poveste: femeia pentru care fusese transmis mesajul de ajutor a fost găsită în viață.
Iar potrivit relatării fostului polițist, odată cu ea au fost eliberate și alte persoane.
În spatele rezultatului au existat mai multe verigi: femeia care a reușit să transmită mesajul, românul din Germania care nu l-a ignorat, omul din Poliția Buzău care l-a direcționat către dispecerat, Florinel Ion, polițiștii de la combaterea criminalității organizate și, în final, autoritățile spaniole care au desfășurat intervenția.
Florinel Ion insistă că nu a salvat singur pe nimeni și amintește rolul colegului de la Crimă Organizată.
Dar spune că, fără decizia sa de a nu abandona sesizarea, lanțul ar fi putut să nu pornească.
„Eu am fost omul care m-am implicat și i-am sculat din morți pe toți.”
Este afirmația unui om care, după șapte ani, continuă să privească noaptea de 16 august 2019 nu doar ca pe o intervenție polițienească, ci ca pe momentul în care a trebuit să aleagă între disciplină ierarhică și ceea ce el considera că este obligația fundamentală a unui polițist.
Iar întrebarea pe care spune că i-a adresat-o atunci unuia dintre superiori rămâne, probabil, cea mai puternică frază a întregii sale mărturii:
„Dacă era fata ta sechestrată în Spania și nu era un nebun ca mine aici care să ia atitudine, mai gândeai așa?”
La șapte ani de la acea noapte, Florinel Ion spune că nu regretă alegerea.
Pentru el, recompensa nu a fost o diplomă și nici o avansare.
A rămas una singură:
„Am fost profesionist, mi-am făcut treaba și am salvat-o atât pe româncă, cât și pe ceilalți. Asta e singura mulțumire.”
Precizare editorială
O parte importantă a informațiilor și acuzațiilor prezentate în acest material provin din declarațiile făcute de Florinel Ion în cadrul podcastului Știri din surse Buzău, la șapte ani de la evenimente. Afirmațiile referitoare la discuțiile purtate cu superiorii, presupusele amenințări, modul în care ar fi reacționat conducerea Poliției și eventualele represalii reprezintă versiunea relatată de fostul polițist. Unele dintre persoanele vizate au contestat anterior public o parte dintre aceste susțineri. Știri din surse Buzău este deschis publicării punctelor de vedere și drepturilor la replică ale tuturor persoanelor menționate.
Ilustrații realizate cu ajutorul inteligenței artificiale.
„Stai în banca ta, pentru că nu cred că vrei să ai probleme”. Este unul dintre lucrurile pe care Florinel Ion susține că le-a auzit în noaptea de 16 august 2019, după ce la Dispeceratul Poliției Municipiului Buzău a ajuns informația că o româncă era sechestrată în Spania. La șapte ani de la evenimente, fostul polițist buzoian reconstruiește, într-un podcast Știri din surse Buzău, orele în care un mesaj disperat transmis din Madrid a pus în mișcare un lanț de oameni și instituții care avea să se încheie cu intervenția polițiștilor spanioli.
Povestea s-a petrecut într-un moment extrem de sensibil pentru România. Era august 2019, la numai câteva săptămâni după tragedia de la Caracal, iar întreaga țară discuta despre modul în care autoritățile reacționaseră la apelurile Alexandrei Măceșanu.
În acest context, în noaptea de 16 august, la Buzău apărea o situație care, cel puțin prin primele informații primite de polițiști, avea elemente tulburător de asemănătoare: o româncă aflată la mii de kilometri distanță cerea să fie salvată.
Omul care a preluat informația era Florinel Ion, pe atunci polițist cu aproape trei decenii de experiență.
Astăzi, la șapte ani distanță, acesta vorbește despre cazul pe care îl consideră unul dintre cele mai importante momente ale carierei sale, dar și despre ceea ce susține că s-a întâmplat în interiorul Poliției înainte și după salvarea femeii.
„Eu vreau să mă fac polițist”
Pentru a înțelege de ce spune că a refuzat să renunțe în acea noapte, Florinel Ion se întoarce cu povestea până în copilărie.
Spune că dorința de a îmbrăca uniforma a apărut încă din clasa a III-a.
„Învățătoarea mea, doamna Lăzăreanu Tecla, ne-a întrebat pe toți copiii din clasă, de la Pogoanele: «Ce vreți să vă faceți?». Fiecare a zis: eu vreau să mă fac șofer, eu vreau să mă fac doctor. «Tu, Florinel, ce vrei să te faci?». Eu vreau să mă fac polițist.”
Era anul 1979, își amintește acesta, iar colegii ar fi râs de răspunsul său, pentru că instituția se numea atunci Miliție, nu Poliție.
„Toți colegii au început să râdă de mine. Pentru că nu se zicea polițist pe vremea aia. Se zicea milițian.”
Ani mai târziu și-a îndeplinit dorința. La 23 de ani a intrat în școală, iar la 24 de ani a fost repartizat la postul de poliție din Scutelnici.
Au urmat aproape trei decenii în sistem.
Privind în urmă, Florinel Ion face însă o afirmație extrem de dură despre cariera sa:
„Pentru mine, greutatea muncii de poliție nu a fost cu hoțul. Greutatea muncii de poliție pentru mine a fost cu șefii din Poliție.”
Este cheia prin care fostul polițist își interpretează și astăzi ceea ce avea să se întâmple în august 2019.
16 august 2019. Un telefon venit din Germania
În 2019, Florinel Ion lucra la Dispeceratul Poliției Municipiului Buzău.
Era noapte.
Potrivit relatării sale, în jurul orei 03:35 primește informația care avea să declanșeze totul.
La celălalt capăt al firului era un român aflat în Germania.
Bărbatul îi explica o poveste greu de verificat la prima vedere: cu aproximativ doi ani înainte cunoscuse o româncă într-un restaurant din Londra, unde lucraseră împreună. În acea noapte, femeia îi trimisese un mesaj disperat.
„Salvează-mă, că sunt sechestrată în Madrid.”
Florinel Ion își amintește:
„Primind un telefon de la un bărbat pe care nu-l cunoșteam, din Germania, să-mi spună: «Domnule, sunt din Germania. În urmă cu doi ani am cunoscut o fată într-un restaurant în Londra, unde am lucrat împreună. Fata, după doi ani de zile, îmi dă un mesaj la ora asta, trei și un sfert dimineața, să-mi spună printr-un mesaj: «Salvează-mă, că sunt sechestrată în Madrid». Mă puteți ajuta?»”
Apelul nu ajunsese direct prin sistemul 112. Bărbatul din Germania sunase mai întâi un cunoscut din Buzău, angajat în Poliție, care i-ar fi indicat un număr fix al Poliției Municipiului Buzău.
Așa a ajuns informația la Florinel Ion.
Pentru un dispecer, povestea era cu totul diferită de intervențiile obișnuite.
„Speța asta, așa relatată de acel bărbat, pentru mine, ca polițist, și cred eu că la nivel de țară, pentru polițiștii din țara asta, este o speță grea. Foarte grea.”
Problema era evidentă: sesizarea venea din Germania, victima era în Spania, iar polițistul care primea informația se afla la Buzău.
Umbra cazului Caracal
Cu numai câteva săptămâni înainte, România fusese zguduită de cazul Caracal.
Florinel Ion spune că tocmai această apropiere temporală l-a făcut să perceapă și mai dramatic reacțiile pe care susține că le-a primit de la superiori.
„Stupefacția a fost că ei îmi vorbeau la fel ca cei de la Caracal. La Caracal știe toată lumea cum s-a vorbit.”
Și continuă:
„Pe orice canal deschideai: Caracal. Dar la trei săptămâni, speță izbitor de asemănătoare cu Caracal. Bașca la o scară mai înaltă, la câteva mii de kilometri.”
Conform propriei relatări, avea obligația să își informeze superiorii, pentru ca aceștia să ia deciziile necesare.
„Primul pas pe care trebuia să-l fac era să-i informez pe ei, să ia ei decizii, nu eu, ca dispecer.”
Numai că exact aici, susține el, lucrurile s-au blocat.
„Stai în banca ta, pentru că nu cred că vrei să ai probleme”
Florinel Ion afirmă că reacțiile superiorilor săi l-au șocat.
În podcast, reproduce una dintre discuțiile pe care spune că le-a avut:
„Băi, las-o încolo. Mă suni pentru o persoană rău famată să încercăm să o ajutăm? Ce poți tu să o ajuți? Tu din Buzău, ea în Madrid. Ești sănătos la cap?”
Răspunsul său ar fi fost simplu:
„Sunt.”
Apoi, spune el, ar fi venit avertismentul:
„Stai în banca ta, pentru că nu cred că vrei să ai probleme.”
Florinel Ion susține că un alt superior i-ar fi transmis un mesaj asemănător.
„Dacă nu stai în banca ta și treci peste noi, mâine zbori de acolo.”
În acel moment, spune fostul polițist, i-a adresat superiorului o întrebare:
„Dacă era fata ta sechestrată în Spania și nu era un nebun ca mine aici care să ia atitudine, mai gândeai așa?”
Decizia lui era deja luată:
„Oricum te exprimi, voi trece peste tine.”
„Pentru o curv* să-l suni pe comandant?”
Una dintre cele mai grave afirmații făcute în podcast privește o altă conversație din acea noapte.
Florinel Ion susține că, atunci când a încercat să determine escaladarea situației, i s-ar fi spus:
„Pentru o femeie de moravuri ușoare, tu vrei să-l suni pe comandant să-l informezi de treaba asta?”
„M-a oripilat răspunsul”, spune fostul polițist.
Aceste afirmații reprezintă versiunea lui Florinel Ion asupra conversațiilor din acea noapte și trebuie tratate ca atare. El însuși spune că, atunci când cazul a fost investigat ulterior de presă, persoanele vizate nu ar fi confirmat versiunea sa.
„Comandante, eu voi trece peste tine”
Florinel Ion spune că în acel moment a hotărât să nu mai aștepte.
„Comandante, fii atent ce spun. Dacă nu iei măsurile care se impun, trec peste tine.”
Interesant este că recunoaște că, atunci când a rostit acele cuvinte, nici măcar el nu știa exact unde urma să ajungă:
„La momentul când am discutat cu primul și i-am zis că trec peste el, nici eu nu știam la ce puteam să ajung.”
A început să caute o structură capabilă să transforme informația primită într-o intervenție reală.
Primul gând: Crima Organizată.
Apelul către Crima Organizată
Florinel Ion spune că a luat legătura cu șeful structurii de combatere a criminalității organizate de la Buzău.
Răspunsul primit i-a arătat însă o problemă juridică evidentă: polițiștii români nu puteau pur și simplu să desfășoare o operațiune în Spania.
„Domnul Ion, cu dragă inimă, dar știți care e treaba? N-avem cadrul legal să acționăm peste graniță. În nicio țară”, reproduce el răspunsul primit.
Pentru câteva clipe, spune că s-a simțit descurajat.
Apoi interlocutorul său l-ar fi întrebat:
„Ce vreți să fac eu pentru dumneavoastră?”
Florinel Ion i-a cerut să trimită la dispecerat un polițist foarte bine pregătit în astfel de cazuri și care să se priceapă inclusiv la partea tehnică.
„Trimiteți-l pe cel mai pregătit om al dumneavoastră pe genul ăsta de fapte, sechestrare de persoane, și să fie bun și pe IT, pe telefon.”
Răspunsul primit:
„Eu îi consider pe toți pregătiți. Numiți dumneavoastră pe unul.”
Florinel Ion spune că a indicat un nume: Dan Pândaru.
„Mi-a venit ăsta, pe ceas, în zece minute.”
Un om din Germania, un polițist din Buzău și începutul legăturii cu Spania
După sosirea lui Pândaru, lucrurile au început să se miște.
Florinel Ion i-a cerut bărbatului din Germania să revină cu un apel pe un telefon care permitea o comunicare mai ușoară.
Pândaru ar fi discutat apoi direct cu acesta.
„S-a dus Pândaru sus, la el în birou, și a discutat cu acest bărbat din Germania. N-am fost lângă el, nu știu ce și cum.”
Florinel Ion subliniază că nici după șapte ani nu l-a întrebat în detaliu pe colegul său ce discuții a purtat.
„Nici după șapte ani, astăzi, când stau de vorbă de asta, nu l-am întrebat: «Ce ai discutat, Pândaru, cu el? Ce ai făcut? Cum ai întrebat?». Nu l-am întrebat nimic.”
Ora 05:15. Raportul care urma să plece spre Madrid
În jurul orei 05:15, spune Florinel Ion, primește un nou telefon.
Pândaru îi cere să redacteze în scris tot ceea ce fusese sesizat de persoana din Germania.
„Vă rog eu frumos, faceți un raport cu tot ceea ce v-a sesizat persoana din Germania.”
Florinel Ion spune că a înțeles imediat importanța documentului.
„M-am prins. Îl fac imediat.”
Raportul a fost scris de mână.
Ulterior, potrivit relatării sale, Pândaru ar fi fotografiat documentul cu telefonul și ar fi folosit o aplicație pentru traducerea sa în limba spaniolă.
„A venit cu telefonul lui personal, cu o aplicație, a filmat foile mele de raport scrise pe coală de hârtie și le-a tradus în spaniolă.”
Apoi documentul ar fi fost transmis unui ofițer din Madrid.
Florinel Ion face aici una dintre cele mai importante afirmații ale întregului podcast:
„Raportul făcut de mine a constituit actul de sesizare al Poliției din Madrid și al Parchetului din Madrid, în baza căruia s-a luat mandat de percheziție.”
Această afirmație aparține fostului polițist și nu rezultă din transcript că documentul judiciar spaniol a fost verificat independent pentru realizarea actualului material.
Ușa apartamentului este spartă
Din acest punct, povestea se mută la Madrid.
Polițiștii spanioli ar fi identificat zona în care se afla femeia și ar fi obținut mandat pentru intervenție.
„În baza mandatului de percheziție s-a spart, după cum se vede în filmare, ușa apartamentului cu pricina.”
Florinel Ion susține că victima nu putea vorbi și că mesajele sale au fost esențiale pentru localizare.
El vorbește despre o procedură de localizare pe care o numește „geocodare” și afirmă că aceasta ar fi permis restrângerea zonei la aproximativ 100-150 de metri.
În zona respectivă, spune el, autoritățile spaniole ar fi identificat persoane pe care deja le aveau în atenție.
„Le-a dat în ecuație că în zona respectivă locuiesc niște persoane pe care ei le urmăreau de mult. Știau de o bandă de marocani care acționa pe raza Madridului.”
Din nou, aceste informații sunt relatate de Florinel Ion în podcast și trebuie atribuite acestuia.
„Românca noastră era legată pe pat”
Momentul intervenției este descris de fostul polițist în termeni extrem de duri.
El spune că a văzut ulterior imagini realizate în timpul operațiunii din Spania.
„Românca noastră era legată pe pat.”
Potrivit relatării sale, femeia avea mâinile imobilizate și gura acoperită cu bandă adezivă și prezenta răni.
„Cu bandă la mâini, cum vedem în filme, cu bandă izolatoare la gură, tăiată pe sân, pe abdomen, pe zona inghinală…”
În imaginile despre care vorbește spune că apăreau și alte elemente:
„Se văd acolo droguri, bani, pistoale, cuțite pe masă.”
Mai mult, Florinel Ion afirmă că nu doar românca ar fi fost găsită în apartament.
În înregistrările pe care spune că le-a văzut, ar fi existat și alte persoane ținute captive.
„Pe filmare se vedeau că erau mai mulți acolo, legați de paturi.”
„Românca a fost salvată alături de celelalte persoane”
În aceeași zi, Florinel Ion spune că a primit confirmarea pe telefon.
Era ora 16:00.
Mesajul ar fi venit de la comisarul Pândaru.
„Datorită și implicării dumneavoastră, românca a fost salvată alături de celelalte persoane. Vă mulțumim.”
Florinel Ion spune că păstrează și astăzi acel mesaj.
„Îl am aici.”
Era finalul fericit al operațiunii propriu-zise.
Dar, potrivit fostului polițist, pentru el începea un alt conflict.
„În dimineața zilei de 17 am fost anunțat că se va face o cercetare împotriva mea”
Florinel Ion susține că, după predarea serviciului, a aflat că urma să fie cercetat pentru că trecuse peste dispozițiile superiorilor.
„În dimineața zilei de 17, după ce am făcut predarea serviciului, am fost anunțat că se va face o cercetare împotriva mea pentru nerespectarea dispozițiilor șefilor, pentru că eu am trecut peste ei.”
A refuzat să dea declarații fără asistență juridică.
„Am refuzat să fiu cercetat, motivând că vreau avocatul.”
Când i s-ar fi spus că poate pur și simplu să relateze ce s-a întâmplat, răspunsul său ar fi fost:
„Nu. Vreau să am avocați.”
A solicitat reprezentarea avocaților sindicatului din care făcea parte și spune că aceștia îi comunicaseră că puteau veni la Buzău peste aproximativ trei săptămâni.
Între timp, cazul ajungea la televiziunile din Spania
În România, Florinel Ion se pregătea pentru ceea ce considera a fi o confruntare internă.
În Spania însă, povestea devenise subiect de presă.
O colegă ar fi descoperit întâmplător o emisiune a unei televiziuni spaniole în care era prezentată intervenția.
Florinel Ion descrie imaginile:
„Găsise droguri, bani, pistoale, muniție…”
Și:
„Îi arăta pe ăștia cum erau duși la dubă.”
Pentru fostul polițist, apariția informațiilor în presa spaniolă schimba radical datele problemei.
Cazul nu mai putea fi ignorat.
„Ei și-au luat-o. Au zis că ei au făcut-o”
Florinel Ion susține că, odată ce succesul intervenției a devenit cunoscut, atitudinea din jurul cazului s-ar fi schimbat.
„Inspectorul șef a aflat de treaba asta.”
În opinia sa, după ce informația a început să circule oficial între Spania și România, conducerea nu mai putea evita subiectul.
Apoi formulează una dintre acuzațiile centrale ale podcastului:
„Ei și-au luat-o. Au zis că ei au făcut-o.”
Florinel Ion susține, cu alte cuvinte, că persoane care inițial nu ar fi vrut să se implice ar fi ajuns ulterior să își asume succesul operațiunii.
Colegii îl sfătuiau: „Dă-le o bilă albă”
Între timp, colegii săi îi dădeau sfaturi.
Florinel Ion era aproape de pensionare.
Potrivit acestuia, mai mulți polițiști îi spuneau să evite un conflict frontal cu conducerea.
„Fii atent că ăștia o să-ți ceară să dai lucrurile… Dă-le, mă, o bilă albă, pentru că te apropii de pensie și pot să-ți dea un salariu guvernamental, pot să te facă polițistul anului, o diplomă de merit.”
Numai că el spune că nu putea accepta ideea.
„Cum să le dau așa ceva la ăștia, când ei au zis că mă mută, că mă zboară de acolo?”
Își pregătește propria plasă de siguranță: un jurnalist
Florinel Ion spune că anticipa faptul că va fi chemat să vorbească public despre caz.
Așa că, înainte de întâlnirea cu conducerea Poliției, a contactat un jurnalist în care avea încredere.
Întâlnirea ar fi avut loc în parcarea unui supermarket.
„Vino maximum în zece minute în parcare la Lidl.”
Nu i-a dat documente și nu i-a pregătit un interviu formal. I-a povestit ce se întâmplase și i-a cerut să rețină.
Apoi i-ar fi spus:
„Când îți voi da semnal, îi dai drumul materialului așa cum l-ai înțeles tu de la mine.”
Jurnalistul l-ar fi întrebat:
„Dom’le, nu ți-e frică să faci asta? Îți dai seama ce faci?”
Florinel Ion:
„Da, îmi dau seama ce fac.”
„Nu vrei să dai o bilă albă Poliției?”
Ajuns la Poliția Municipiului Buzău, Florinel Ion spune că a fost întrebat din nou cum se petrecuseră lucrurile.
Și-a prezentat versiunea.
La un moment dat, susține acesta, discuția ar fi ajuns la imaginea instituției.
„Domnule, nu vrei să dai o bilă albă Poliției?”
Răspunsul inițial:
„Nu.”
Apoi, conform relatării sale, ar fi venit o amenințare:
„Dacă nu vrei să o dai, mâine pleci din Poliție.”
Florinel Ion spune că în acel moment și-a pierdut cumpătul.
„Atunci m-am supărat și am văzut un negru în fața ochilor.”
Un coleg ar fi intervenit pentru a calma situația.
„Hai să dau o bilă albă Poliției”
În cele din urmă, Florinel Ion acceptă.
„Bun, zic, hai să dau o bilă albă Poliției.”
Spune că superiorul i-ar fi răspuns:
„Dacă îmi dați o bilă albă Poliției, mergem la o bere.”
Replica fostului polițist:
„Ce, dom’le, ne-am împrietenit așa de mult? Până acum mă dădeați afară și acum mergem la o bere? Mă cumpărați cu o bere?”
În fața jurnaliștilor, îmbrăcat în uniformă, Florinel Ion a prezentat atunci o versiune favorabilă instituției.
„Am spus cum mi-am informat șefii și șefii așa profesional s-au comportat încât românca a fost salvată.”
Dar imediat după interviu, spune el, a scos telefonul și i-a transmis jurnalistului contactat anterior semnalul convenit.
Materialul cu versiunea sa asupra evenimentelor urma să apară.
„Cinci ani de zile n-am trecut pe acolo”
Florinel Ion spune că episodul a lăsat urme mult după pensionare.
Despre sediul Poliției Municipiului Buzău afirmă:
„Cinci ani de zile n-am trecut pe acolo.”
Motivul?
„Aveam așa o repulsie când îi vedeam pe cei care mi-au fost șefi acolo.”
Două cercetări și un an pe care îl descrie drept unul al „represaliilor”
Fostul polițist susține că episodul nu s-a terminat odată cu salvarea femeii.
Spune că au urmat cercetări și tensiuni care s-au întins pe aproximativ un an.
„Mi s-au făcut două dosare de cercetare pentru faptul că am salvat o româncă alături de alte persoane, de alte naționalități, sechestrate tot acolo.”
Aceasta este interpretarea lui asupra motivului real al cercetărilor.
„Aveam pensia în buzunar, puteam să plec, văzând că represaliile sunt asupra mea în mod vădit.”
Întrebat dacă a perceput ceea ce se întâmpla ca pe o răzbunare personală, răspunde:
„Da, am gustat-o și așa.”
Potrivit declarațiilor sale, cele două cercetări nu s-au concretizat în sancțiuni care să confirme acuzațiile formulate împotriva lui.
Întrebat ce s-a întâmplat cu dosarele, răspunde:
„Au fost lovite de nulitate, n-aveau esență.”
Ulterior a ieșit la pensie.
De la Buzău la București. Lupta pentru propria versiune
Povestea relatată în podcast merge mult mai departe.
Florinel Ion spune că a încercat să sesizeze structurile centrale ale Poliției și că a dat numeroase telefoane către Inspectoratul General al Poliției Române.
„Sunam la IGP, din serviciu, de pe Plevnei, zeci de telefoane pe zi, pe firul scurt. Zeci de telefoane.”
La un moment dat, spune că a decis să meargă personal la București pentru a depune documente.
Descrie inclusiv tensiunea psihologică în care se afla atunci și spune că luase cu el uniforma și se gândise la un gest simbolic extrem: dacă nu ar fi fost primit, intenționa să incendieze uniforma în fața instituției.
În cele din urmă, a ajuns la registratura IGP și și-a depus documentele.
Presa națională intră pe fir
Florinel Ion spune că, după ce la nivel local nu a găsit suficientă deschidere pentru relatarea sa, a încercat să ajungă la presa din București.
„La Buzău nimeni n-a vrut să mă cheme într-un studio așa ca dumneata.”
Potrivit acestuia:
„I-am sunat pe toți… «Nu ne băgăm, nu ne băgăm».”
Așa spune că a ajuns, în cele din urmă, la echipa coordonată de jurnalistul Cătălin Tolontan.
„Am fost nevoit să caut la București și am ajuns la Cătălin Tolontan, dar nu ușor.”
Cazul avea să fie documentat ulterior și de Libertatea, inclusiv prin discuții cu persoanele vizate de acuzațiile lui Florinel Ion.
După șapte ani, își asumă public numele celor pe care îi acuză
În podcastul Știri din surse Buzău, fostul polițist merge mai departe și nominalizează persoane din conducerea de atunci despre care susține că au fost informate.
Declarațiile sunt grave și reprezintă poziția exclusivă a lui Florinel Ion, motiv pentru care ele necesită drept la replică din partea persoanelor vizate.
El afirmă:
„Ar fi un semn de lașitate să nu vă spun care sunt numele celor care au acționat deplorabil de urât în relația cu Spania atunci.”
În continuare, fostul polițist enumeră persoane despre care spune că ocupau funcții de conducere în Poliția Municipiului Buzău și la nivelul IPJ.
Aceste acuzații trebuie privite în contextul faptului că unele dintre persoanele vizate au contestat anterior versiunea prezentată de Florinel Ion.
„Am fost profesionist, mi-am făcut treaba”
La șapte ani distanță, întrebarea firească este dacă Florinel Ion consideră că a primit vreo recompensă pentru ceea ce a făcut.
Răspunsul lui nu vorbește despre bani, grade, diplome sau funcții.
„Mulțumirea, dacă e să o trăiesc, este următoarea: bă, am fost profesionist, mi-am făcut treaba și am salvat-o atât pe româncă, cât și pe ceilalți. Asta e singura mulțumire.”
Spune că alți oameni ar fi primit recunoaștere sau recompense, în timp ce el nu ar fi primit nimic.
Își amintește că cineva l-ar fi întrebat:
„Tu ai primit ceva?”
Răspunsul său:
„Da.”
„Ce ai primit?”
„Ceață.”
Un episod care i-a schimbat relația cu instituția
Poate cea mai grea concluzie a interviului nu privește însă noaptea de 16 august 2019.
Privește încrederea.
După aproape 30 de ani petrecuți în Poliție, Florinel Ion spune:
„Nu cred că voi apuca acele timpuri în care să zic așa: dacă ai o problemă care este de natura Poliției, ai încredere că Poliția ți-o rezolvă. Nu pot să declar asta.”
Repetă:
„Nu pot să declar asta.”
Pentru el, cazul din Spania a reprezentat punctul culminant al unei relații complicate cu sistemul.
„Asta cu Spania este bomboana după colivă în cariera mea.”
Cine este Florinel Ion astăzi
Viața lui Florinel Ion nu s-a oprit odată cu ieșirea din Poliție.
În prezent este pensionar MAI și ofițer rezervist, iar în ultimii ani și-a continuat activitatea în alte domenii.
Este implicat în dansul sportiv, domeniu în care spune că, împreună cu soția sa, a pus bazele primului club de profil din județul Buzău în urmă cu aproximativ 26 de ani.
„Prima școală de dans sportiv din județul Buzău am înființat-o eu cu soția mea.”
În prezent s-a retras din mare parte din activitatea de zi cu zi a clubului, lăsând loc generației mai tinere.
De asemenea, s-a atestat ca instructor auto categoria B și este consilier local în comuna buzoiană Țintești.
Dar atunci când vorbește despre identitatea sa profesională, inevitabil se întoarce la Poliție.
La copilul din clasa a III-a care, într-o perioadă în care instituția se numea Miliție, le spunea colegilor că el vrea să devină „polițist”.
Și la noaptea din august 2019 în care, aflat în fața unei informații imposibil de ignorat, spune că a ales să riște.
O poveste cu un final fericit pentru victime și cu întrebări rămase fără răspuns
Dincolo de conflictul dintre Florinel Ion și foștii săi superiori, există un fapt central în jurul căruia se construiește întreaga poveste: femeia pentru care fusese transmis mesajul de ajutor a fost găsită în viață.
Iar potrivit relatării fostului polițist, odată cu ea au fost eliberate și alte persoane.
În spatele rezultatului au existat mai multe verigi: femeia care a reușit să transmită mesajul, românul din Germania care nu l-a ignorat, omul din Poliția Buzău care l-a direcționat către dispecerat, Florinel Ion, polițiștii de la combaterea criminalității organizate și, în final, autoritățile spaniole care au desfășurat intervenția.
Florinel Ion insistă că nu a salvat singur pe nimeni și amintește rolul colegului de la Crimă Organizată.
Dar spune că, fără decizia sa de a nu abandona sesizarea, lanțul ar fi putut să nu pornească.
„Eu am fost omul care m-am implicat și i-am sculat din morți pe toți.”
Este afirmația unui om care, după șapte ani, continuă să privească noaptea de 16 august 2019 nu doar ca pe o intervenție polițienească, ci ca pe momentul în care a trebuit să aleagă între disciplină ierarhică și ceea ce el considera că este obligația fundamentală a unui polițist.
Iar întrebarea pe care spune că i-a adresat-o atunci unuia dintre superiori rămâne, probabil, cea mai puternică frază a întregii sale mărturii:
„Dacă era fata ta sechestrată în Spania și nu era un nebun ca mine aici care să ia atitudine, mai gândeai așa?”
La șapte ani de la acea noapte, Florinel Ion spune că nu regretă alegerea.
Pentru el, recompensa nu a fost o diplomă și nici o avansare.
A rămas una singură:
„Am fost profesionist, mi-am făcut treaba și am salvat-o atât pe româncă, cât și pe ceilalți. Asta e singura mulțumire.”
Precizare editorială
O parte importantă a informațiilor și acuzațiilor prezentate în acest material provin din declarațiile făcute de Florinel Ion în cadrul podcastului Știri din surse Buzău, la șapte ani de la evenimente. Afirmațiile referitoare la discuțiile purtate cu superiorii, presupusele amenințări, modul în care ar fi reacționat conducerea Poliției și eventualele represalii reprezintă versiunea relatată de fostul polițist. Unele dintre persoanele vizate au contestat anterior public o parte dintre aceste susțineri. Știri din surse Buzău este deschis publicării punctelor de vedere și drepturilor la replică ale tuturor persoanelor menționate.
Ilustrații realizate cu ajutorul inteligenței artificiale.
[analyse_source url=”https://stiridinsursebuzau.ro/la-7-ani-de-la-cazul-romancei-sechestrate-in-spania-florinel-ion-rupe-tacerea-si-povesteste-noaptea-in-care-spune-ca-a-trecut-peste-sefi-pentru-a-salva-o-femeie/”]
Scriu eu simplu aia care au fost militienii nu se compara cu politistii din 1990 pina azi..asa reiese din articol