Medicul Alexandra-Maria Rotărescu vorbește despre boala Hashimoto: când tiroida îți schimbă energia, greutatea și felul în care te simți

Tiroidita Hashimoto este una dintre cele mai frecvente boli autoimune ale tiroidei și poate fi descoperită chiar și atunci când pacientul nu are simptome. Afecțiunea poate apărea la orice vârstă, este întâlnită mai ales la femei și, în timp, poate duce la scăderea funcției tiroidei. Pentru a explica modul în care este identificată și urmărită boala, purtătorul de cuvânt al Spitalului Județean de Urgență Buzău, Adriana Bunilă, a discutat cu Alexandra-Maria Rotărescu, medic specialist endocrinolog în cadrul instituției medicale.

Potrivit medicului, tiroidita Hashimoto, numită și tiroidită cronică limfocitară, este o afecțiune autoimună în care sistemul imunitar atacă țesutul tiroidian. „Tiroidita Hashimoto este principala cauză de hipotiroidism, adică o tiroidă hipofuncțională, care nu produce hormoni tiroidieni în cantitate optimă”, explică medicul Alexandra-Maria Rotărescu. Boala apare pe un fond de predispoziție genetică și poate fi asociată cu alte afecțiuni autoimune, printre care vitiligo, diabetul zaharat de tip 1, artrita reumatoidă, boala Addison, boala celiacă sau lupusul.

Identificarea bolii nu se bazează însă pe simptome, acestea putând lipsi în primele etape. Diagnosticul este susținut de analizele care determină anticorpii antitireoperoxidază (ATPO) și antitiroglobulină (ATG). Un nivel crescut al acestora poate indica un proces autoimun îndreptat împotriva tiroidei. „Atunci când identificăm un titru mare de anticorpi îndreptați împotriva acestor structuri, înseamnă că organismul atacă în mod eronat propriile celule tiroidiene”, spune medicul endocrinolog.

Investigațiile pot continua cu ecografia tiroidiană, care oferă informații despre structura și dimensiunile glandei. În cazul tiroiditei Hashimoto, aceasta poate avea un aspect neomogen, asociat procesului inflamator. La unii pacienți apare gușa, prin creșterea în volum a tiroidei, care poate provoca dificultăți la înghițire sau răgușeală. În formele cu evoluție îndelungată, situația poate fi opusă: glanda se poate micșora și atrofia.

Dacă prezența anticorpilor nu înseamnă automat că pacientul are nevoie de tratament, apariția hipotiroidismului schimbă modul de abordare. „Simpla prezență a anticorpilor nu determină apariția unor simptome. De multe ori, pacienții sunt asimptomatici și sunt diagnosticați în urma efectuării analizelor”, precizează dr. Rotărescu. Atunci când funcția tiroidei scade, pot apărea oboseala, constipația, pielea uscată, creșterea în greutate, tulburările de memorie, depresia sau dereglările ciclului menstrual.

Există și o situație mai puțin frecventă, în care distrugerea țesutului tiroidian determină eliberarea temporară a hormonilor deja formați. Pacientul poate trece astfel printr-o fază tranzitorie de tirotoxicoză, cu palpitații, tremor, insomnie sau agitație. Această etapă nu trebuie confundată cu o funcționare permanent excesivă a tiroidei, iar evaluarea medicală este necesară pentru stabilirea cauzei.

În ceea ce privește tratamentul, un diagnostic de tiroidită Hashimoto nu înseamnă automat administrarea de hormoni tiroidieni. Dacă funcția tiroidei este normală, tratamentul cu levotiroxină nu este indicat doar pentru că anticorpii sunt crescuți. În această situație, importantă devine monitorizarea funcției tiroidiene. Evaluarea se face în principal prin TSH și FT4, iar decizia terapeutică ține cont și de vârsta pacientului, simptome, afecțiunile asociate și contextul clinic.

„Nu orice valoare ușor modificată implică necesitatea tratamentului”, atrage atenția medicul. Atunci când este indicată levotiroxina, doza nu este aceeași pentru toți pacienții și poate necesita ajustări în timp. Greutatea, vârsta, alte medicamente și sarcina se numără printre factorii care pot modifica necesarul de hormoni tiroidieni.

Pentru cei la care tratamentul devine necesar, acesta este, de cele mai multe ori, unul de lungă durată. „Odată inițiat tratamentul cu levotiroxină, acesta va fi permanent”, explică medicul. Alexandra-Maria Rotărescu, subliniind însă că doza trebuie reevaluată periodic în funcție de evoluția fiecărui pacient.

Un caz care necesită o atenție suplimentară este cel al femeilor însărcinate. În timpul sarcinii, necesarul de hormoni tiroidieni poate crește, iar monitorizarea funcției tiroidei trebuie făcută mai frecvent, astfel încât nivelul TSH să fie menținut în limitele recomandate pentru această perioadă.

Mesajul medicului pentru pacienții diagnosticați cu Hashimoto este unul simplu: boala poate fi gestionată, cu condiția ca monitorizarea și tratamentul să fie adaptate situației fiecăruia. „Să nu se îngrijoreze! Tiroidita cronică este o afecțiune foarte frecventă și ușor de gestionat”, spune dr. Rotărescu. Controalele periodice, respectarea tratamentului atunci când acesta este indicat și administrarea corectă a levotiroxinei rămân elementele esențiale ale urmăririi pe termen lung.