Tribunalul Vrancea: Dosarele nu se țin la sertar, dar nici nu pot fi soluționate atât de repede pe cât ne-am dori! – PARTEA a II-a –

Postare Facebook/ Tribunalul Vrancea:

Myth busters

Dosarele nu se țin la sertar, dar nici nu pot fi soluționate atât de repede pe cât ne-am dori!

– PARTEA a II-a –

Din cele expuse în prima parte vine întrebarea firească: de ce nu se soluționează imediat cererile? Întrebarea este legitimă și rezonabilă, mai ales că în foarte multe situații, elementul timp este esențial pentru cei care se judecă.

Răspunsul de principiu negativ la această întrebare vine cel puțin din două rațiuni:

1. Legea nu permite asta iar legea nu este creată de judecători.

Dacă lecturăm cu atenție Codul de procedură civilă vom constata că de la momentul depunerii cererii de chemare în judecată există mai mulți pași procedurali ce trebuie parcurși până la primul termen….și apoi alții la primul termen și eventual după aceea.

De ce asta? Pentru că toate părțile au dreptul la un proces echitabil ceea ce implică și onorarea dreptului la apărare sau citarea (ca regulă) a tuturor părților (mai puțin atunci când legea permite judecata fără citarea părților, a se vedea spre pildă procedura ordonanței președințiale).

Toți acești pași, citarea părților, garanțiile procesuale conferite de lege (nu cele închipuite) implică timp și o durată a procesului mai mare decât și-ar dori de cele mai multe ori cei implicați în proces.

2. Dincolo de pașii impuși de lege judecătorului în conducerea și soluționarea unui dosar, există și impedimentul de timp fizic pentru magistrat.

Să facem un exercițiu deloc ipotetic de imaginație: un judecător are pe stoc 500 de dosare (este un număr în sine decent față de realitatea din multe instanțe). Nu, nu are 500 de dosare pentru că a stat degeaba ci pentru că zilnic intră multe dosare noi, pentru că este deficit de personal, pentru că munca nu este făcută de X judecători (cât prevede schema acceptată cândva de legiuitor) ci de X – 30% din X, pentru că nu are asistent al judecătorului asemenea celor mai mulți dintre colegii din țările UE (evident, nici salariu sau alte „privilegii” asemenea omologilor europeni), pentru că schema de grefieri este subdimensionată și oricum nu este de multe ori ocupată integral.

Revenind, cele 500 de dosare, după parcurgerea secvențelor procesuale impuse de lege, trebuie organizate, prioritizate în funcție de vechimea lor, caracterul urgent șamd. Ele nu pot fi toate „îndesate” în aceeași ședință și pronunțate deodată pentru că:

– Soluțiile nu pot fi date ca la tonomat;

– Unele dosare implică o durată mai mare de derulare (spre exemplu, generată de administrarea de probe);

– Soluțiile trebuie date după o analiză atentă a întregului dosar, decelarea faptelor relevante, identificarea și interpretarea dreptului aplicabil etc

– Motivările soluțiilor trebuie să reflecte raționamentul logic care a determinat soluția și aceasta nu se realizează, ca regulă, în câteva rânduri.

Așadar, în mod obiectiv și independent de dorința noastră de a soluționa cât mai rapid fiecare dosar cu care suntem învestiți, acest lucru nu este întotdeauna posibil.

Această postarea nu are pretenția de a trata exhaustiv problematica în discuție și ci doar de a identifica și explica rațiunile comune pentru durata procedurilor judiciare.

Foto: Facebook/ Tribunalul Vrancea