Pe 15 august 1992, Constantin Brâncoveanu cu fiii săi Constantin, Ștefan, Radu, Matei și cu sfetnicul Ianache au fost declarați sfinți martiri de Biserica Ortodoxă Română, fiind prăznuiți pe 16 august, pentru a nu coincide cu sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.

Sfârșitul lor jertfelnic din 15 august 1714, în urmă cu 311 ani, chiar în ziua când domnitorul împlinea 60 de ani, este descris astfel de Andrea Memno, ambasadorul venețian de la Constantinopol, obligat să asiste la execuție.

Martiriul lor a fost recunoscut de Biserica Ortodoxă Română, care 15 august 1992, i-a declarat sfinți. Racla cu moaștele Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu se află la Biserica Sfântul Gheorghe – Nou din București, lăcașul de cult fiind una din ctitoriile sale.

Astăzi a avut loc proclamarea locală a canonizării Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu la Biserica „Sf. Gheorghe” – Nou din Capitală și astfel a fost prima ei prăznuire ca sfântă de către Biserică.

Tomos sinodal

„Sfânta Maria Brâncoveanu a îndurat închisoarea, disprețul, foamea și lipsurile, dar nu a căzut în deznădejde, ci s-a întărit prin rugăciune și nădejde în Dumnezeu”, se arată în tomosul de proclamare.

În act sunt prezentate încercările nenumărate prin care a trecut Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu după martirizarea soțului și a fiilor ei, în 1714.

„Abia în anul 1716, Doamna Maria s-a putut întoarce în Muntenia, fiind ajutată de domnitorul Ioan Mavrocordat. În taină și cu mare evlavie a adus moaștele Sfinților Brâncoveni din insula Halki, unde fuseseră îngropate de câțiva creștini râvnitori, și le-a așezat în Biserica Sfântul Gheorghe – Nou din București, ctitoria lor, iar deasupra mormântului a pus o candelă care până astăzi arde spre pomenirea Sfântului Voievod Martir”.

Printre altele, tomosul prevede: „Pentru ca evlavia drept-măritorilor creștini să sporească prin cinstirea și chemarea în rugăciune a Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu, ea să fie și ocrotitoare a unor biserici noi sau reînnoite”.