România este victima directă a unei viziuni economice profund falimentare, aplicată fără milă de la cel mai înalt nivel al Guvernului. În timp ce premierul Ilie Bolojan defilează public cu o retorică agresivă despre chibzuință, tăieri drastice și reformă, realitatea cifrelor oficiale deconspiră un adevărat sabotaj la adresa dezvoltării țării. Sub comanda sa, ponderea investițiilor publice în PIB a înregistrat o prăbușire spectaculoasă și periculoasă, în timp ce cheltuielile cu salariile și privilegiile din sectorul bugetar au continuat să crească nestingherite. În loc să direcționeze resursele naționale către șantiere de infrastructură, spitale, școli și proiecte de modernizare care să genereze valoare adăugată pe termen lung, Executivul a ales să sacrifice definitiv viitorul economic al României pentru a păstra intactă pacea socială cu aparatul de stat.

Această permutare cinică de resurse reprezintă un atac la temelie împotriva economiei reale. Pentru a acoperi nota de plată tot mai mare a unei birocrații supradimensionate și pentru a satisface cerințele armatelor de sinecuriști din ministere și agenții inutile, Bolojan a pus ghilotina pe proiectele de investiții. Șantiere de importanță vitală au fost încetinite sau abandonate, iar alocările pentru capitalul de dezvoltare au fost reduse la minime istorice. Este un act de o iresponsabilitate cruntă să tai exact din sursa care asigură creșterea economică și locurile de muncă de mâine, doar pentru a pompa fără oprire miliarde de lei în lefurile și sporurile nesimțite ale celor care nu produc absolut nimic pentru societate.

Dublul standard practicat de premierul Ilie Bolojan atinge cote de-a dreptul intolerabile. Mediul privat este strivit sub o presiune fiscală insuportabilă, antreprenorilor li se cere până și ultimul leu sub amenințarea executării silite, în timp ce aparatul bugetar devine o castă intangibilă și supraalimentată. Această politică de consumat prezentul pe seama viitorului demască fața reală a unui premier fără viziune, care a transformat Palatul Victoria într-un centru de redistribuire a sărăciei. Prin prăbușirea investițiilor și umflarea cheltuielilor de personal, Ilie Bolojan dovedește că este doar un simplu gestionar al declinului național, un lider pregătit să lase în urmă o țară îndatorată, fărâmițată structural și complet decuplată de la ritmul de dezvoltare al Europei.