Guvernul demis al lui Ilie Bolojan nu este ținut la guvernare din greșeală sau din „blocaj politic”. Este ținut intenționat de individul Nicușor Dan, de Sorin Grindeanu, de toți cei care se pretind „pro-europeni” și „responsabili”. Nu pentru că ar vrea binele României, ci pentru ca lui Bolojan să i se pună în cârcă tot se întâmplă până pe 31 august.

La acea dată expiră termenul final al jaloanelor din PNRR. Toate reformele grele, toate legile care lovesc în suveranitatea economică, în proprietate, în sistemul de pensii, în administrație, în energie și în capacitatea statului român de a decide pentru el însuși trebuie forțate acum, pe ultima sută de metri. Banii europeni mai pot fi încasați doar dacă aceste condiții sunt bifate. Iar după 31 august, jocul se schimbă.

În acest joc, PSD joacă un rol esențial și constant. Votează și susține în totalitate proiectele de lege propuse de guvernul lui Bolojan. PSD asigură voturile necesare, dă aparența de consens și acoperă deciziile grele sub o mantie de „responsabilitate”.

Mai mult, în această construcție, PSD – prin liderii săi – joacă și rolul de intermediar și de supraveghetor. Nu doar că votează, ci veghează ca execuția să se facă punct cu punct. Planul de subjugare a României prin PNRR trebuie dus până la capăt. Iar PNRR nu înseamnă bani cadou. O parte importantă sunt împrumuturi. Banii vin, dar prețul este acceptarea unor condiții care șubrezesc și mai mult suveranitatea: reforme care transferă controlul, reguli care limitează marja de manevră a statului român, mecanisme care leagă deciziile interne de aprobările de la Bruxelles.

Din 1 septembrie, scenariul se poate schimba. Apare un prim-ministru „curat”, unul care n-a semnat nimic din ce trebuia semnat. Atunci Dan și Grindeanu vor pretinde că au salvat țara de excesele lui Bolojan. Că au pus capăt unei guvernări toxice. Că ei sunt factorii de echilibru.

În realitate, Bolojan, Dan și Grindeanu joacă roluri complementare în același mecanism. Unul execută la vedere, ceilalți gestionează scena, asigură voturile și supraveghează ca planul să nu deraieze. Toți acționează în logica acceptată de Bruxelles. Ultimul val de condiționalități din PNRR este împins acum, pe final, sub pretextul atragerii împrumuturilor din PNNR.

Lașitatea lui Grindeanu va face ca PSD să plătească prețul. El a dat țara pe mâna progresiștilor, fiind el însuși un progresist, iar măsurile nepopulare, pe care le-a votat și le-a acoperit, vor lăsa urme grele în sondaje. Poporul nu mai merge la fel de ușor după manipulările de la televizor și din publicațiile plătite. La următoarele alegeri, PSD va coborî în jurul a 10%. O prăbușire pe care Grindeanu și-a asumat-o în acest joc de trădare națională. Probabil face parte dintr-un plan mai amplu de scoatere a PSD din scena politică (nu că ar fi ceva rău, dar nu cu prețul sărăcirii românilor).

Din această manevră, însă, Bolojan iese câștigător în tabăra lui progresistă, USR-PNL – cea pe care o reprezintă și o protejează – și nu este afectată în mod real de măsurile de austeritate. Oamenii săi sunt plasați în funcții-cheie ale statului, în categorii de bugetari privilegiate, pe care Bolojan le-a ferit și le-a favorizat. Sacrificiile cad pe omul simplu și pe antreprenorii români. În aceste condiții, tabăra progresistă se întărește și se coagulează și mai mult în jurul lui. El devine polul de atracție al unei elite care iese din criză relativ neatinsă și care dorește să-și păstreze privilegiile. Va fi luptă crâncenă pentru destructurarea ei.