Doi elevi din Buzău reprezentă România la World Robot Olympiad Asia Pacific din India

David Nicolas Constantin și Rareș Andrei Podaru, doi elevi din Buzău pasionați de robotică și de programare, s-au calificat la etapa internațională a World Robot Olympiad (WRO) Asia-Pacific, una dintre cele mai importante competiții de robotică din lume. Evenimentul va avea loc la Hyderabad, în India, în perioada 22–30 septembrie 2026.

Performanța lor nu este întâmplătoare. În spatele calificării se află luni întregi de muncă, antrenamente și competiții câștigate pas cu pas. Cei doi au avut un parcurs perfect în etapele de calificare, reușind să se impună atât la faza regională, cât și la cea națională.

„Au participat mai întâi la etapa regională de la Năvodari, apoi s-au calificat la faza națională, desfășurată la ASE București, iar acum au obținut calificarea la etapa internațională. Practic, au participat și au câștigat fiecare etapă”, a declarat coordonatoarea Alina Amza.

O probă decisă pe loc, după schimbarea completă a jocului

Drumul către India a fost marcat de pregătire intensă și de momente în care capacitatea de adaptare a făcut diferența. Una dintre cele mai dificile probe le-a testat concurenților reacția rapidă în fața unor situații neprevăzute. „Au avut joc de robot și strategie One Day Challenge, unde tot jocul s-a schimbat conform Judge. Practic au codat pe loc o hartă întreagă cu zece misiuni”, a explicat Alina Amza.

David Nicolas Constantin și Rareș Andrei Podaru au concurat la categoria „Robot Mission – Junior”, una dintre cele mai tehnice secțiuni ale olimpiadei. Din lotul României vor mai participa echipe din Iași și Piatra Neamț la categoria Future Innovators. În spatele acestei reușite se află și munca antrenorilor Răzvan Amza și Alina Amza, care i-au coordonat pe cei doi elevi pe tot parcursul pregătirii și competiției.

Zeci de ore pe săptămână dedicate roboticii

Calificarea la un asemenea nivel internațional presupune însă mult mai mult decât participarea la concursuri. Pentru David și Rareș, succesul este rezultatul a sute de ore petrecute în atelier, unde fiecare detaliu al robotului a fost analizat și îmbunătățit.

„În perioadele mai liniștite, cam 15-20 de ore. Dar când se apropie un concurs, uităm cum arată casa noastră. Stăm în atelier și câte 40 de ore pe săptămână. Mâncăm acolo, ne facem temele acolo, practic ne mutăm cu totul printre piese și cabluri”, a povestit David. Rareș confirmă ritmul intens de pregătire: „În mod normal cam 15 ore, dar înainte de concurs trecem de 35-40 de ore pe săptămână. Jumătate din timp e doar construcție pură, ajustat cadrul din grinzi LEGO și verificat ghidajele”.

Munca nu s-a rezumat doar la programare. Robotul a trecut prin numeroase modificări până să ajungă la varianta care le-a adus calificarea. „Sincer, le-am pierdut numărul. Am trecut de la schimbat câțiva pini la desfăcut tot șasiul și luat de la zero”, spune David. La rândul său, Rareș explică: „Am schimbat cadrul de bază și poziția motoarelor de trei ori ca să-i echilibrăm centrul de masă, iar la atașamente și pârghii modificăm structura după fiecare rulare ratată”.

„Am renunțat la somn și la timpul liber”

Investiția de timp a venit și cu sacrificii personale. Pentru a ajunge la nivelul necesar unei competiții internaționale, cei doi elevi au fost nevoiți să renunțe la multe dintre activitățile obișnuite ale adolescenței.

„La somn, în primul rând! Apoi la ieșit în oraș, la weekenduri de stat degeaba și la meciurile de CS cu prietenii. Am renunțat la tot ce înseamnă timp liber”, spune David. Rareș completează:„La ore de somn, ieșiri și weekenduri libere. Dar când vezi că pârghiile și atașamentele funcționează perfect pe teren, uiți de toată oboseala”.

Chiar și așa, pasiunea lor pentru robotică depășește granițele competițiilor. Potrivit Alinei Amza, cei doi sunt în prezent voluntari la cursurile gratuite organizate în mallul Shopping City Buzău, unde îi ajută pe alți copii să descopere acest domeniu.

Momentul calificării: lacrimi și îmbrățișări

După luni de muncă și sute de ore petrecute în atelier, momentul anunțării rezultatelor a fost unul încărcat de emoție.

„Secunda aia când ne-am auzit numele pe scenă. Pentru o fracțiune de secundă s-a făcut liniște în capul nostru. Apoi ne-am uitat unii la alții și ne-a lovit realitatea: <Chiar mergem în India!>”, povestește David. Rareș își amintește aceeași clipă cu aceeași intensitate: „Când ne-au strigat numele pe scenă la Națională. Ne-am uitat unii la alții o secundă fără să credem că tot sistemul nostru de atașamente a funcționat, apoi a urmat o bucurie uriașă”.

Imediat după anunțarea rezultatelor, emoțiile au explodat. „Ne-am strâns toți într-o îmbrățișare de ne gâtuiam unii pe alții și am început să țipăm de bucurie. Colegul nostru, Rareș, a izbucnit în plâns”, își amintește David.  „Ne-am strâns toți în brațe, am sărit de bucurie, având grijă să nu dărâmăm robotul, și ne-am sunat părinții plângând de emoție”, adaugă Rareș.

Obstacolele care au făcut diferența

În spatele succesului s-au aflat și numeroase provocări tehnice și psihologice. La acest nivel, chiar și cea mai mică eroare poate decide clasamentul. „Am reușit să rămânem calmi când ceva nu mergea. La Națională presiunea e uriașă și cele mai mici erori te pot costa totul”, afirmă David. Pentru Rareș, provocarea principală a fost perfecționarea construcției robotului: „Să facem cadrul din grinzi LEGO suficient de rigid ca să nu flexeze la accelerări și să potrivim atașamentele pasive astfel încât să se monteze instant, dintr-o singură mișcare”.

Privind în urmă, fiecare dintre ei poate identifica momentul care a înclinat balanța în favoarea calificării. „Când am văzut că robotul pleacă singur și bifează fiecare sarcină fix așa cum am stabilit noi la antrenamente, fără să ezite nicio secundă, am știut că acolo s-a scris biletul nostru pentru faza internațională”, spune David. Rareș consideră că succesul a fost rezultatul consistenței demonstrate în timpul probelor: „Baza compactă și atașamentele noastre modulare ne-au oferit consistența maximă de care aveam nevoie sub presiune”.

Obiectivul din India: podiumul

Deși participarea la etapa internațională reprezintă deja o realizare importantă, cei doi elevi spun că nu merg la Hyderabad doar pentru experiență. Ei își doresc: „Să fim impecabili. Vrem ca robotul să facă toate misiunile fără nicio greșeală și să punem România pe podium”, spune David. Și Rareș privește competiția cu aceeași ambiție: „Să avem o structură rigidă pe teren, alinieri la perete fără erori și să obținem cel mai bun punctaj posibil pentru a prinde un loc pe podium”.

Dincolo de concurs, cei doi își doresc să profite de oportunitatea de a descoperi o cultură nouă și de a interacționa cu participanți din întreaga lume. „Vrem neapărat să încercăm faimoasa mâncare de stradă”, spune David și „să simțim atmosfera de la faza internațională, să încercăm mâncarea locală și să vedem ce idei de construcție au avut echipele din celelalte țări”, după cum adaugă Rareș.

Comunitatea locală, chemată să susțină participarea la competiție

În prezent, următoarea provocare este participarea efectivă la competiția din India. Deși calificarea a fost obținută pe merit, deplasarea și participarea presupun costuri semnificative. Din acest motiv, echipa caută sprijin din partea mediului de afaceri și a comunității locale pentru a putea reprezenta România la Hyderabad.

„Nu cerem să ni se facă un cadou. Căutăm parteneri. Parteneri care să spună: <Da, vrem ca doi copii din Buzău să ajungă acolo>”, transmit reprezentanții echipei.

Orice companie care dorește să susțină această experiență poate contribui prin sponsorizare și poate deveni parte din parcursul celor doi elevi care vor reprezenta atât Buzăul, cât și România la una dintre cele mai importante competiții de robotică din lume.